VARADINOV c. BULGARIE et 7 autres affaires

Cauza Varadinov (cererea nr. 15347/08) La 16 septembrie 2007, în jurul orei 11:20, reclamantul, care tocmai își oprise vehiculul pe o stradă din Plovdiv, a fost controlat de agenții poliției rutiere. Aceștia au întocmit un act de constatare a comiterii unei infracțiuni administrative (акт за установяване на административно нарушение) pentru oprire sau staționare într-un loc în care prezența unui vehicul crea un pericol sau un obstacol pentru circulație. Reclamantul a semnat actul obiectând că locul respectiv nu era semnalizat printr-un panou de circulație. La 17 septembrie 2007, reclamantul a depus obiecții scrise directorului poliției regionale. Printr-o decizie (наказателно постановление) din 21 septembrie 2007, directorul poliției regionale a aplicat reclamantului o sancțiune administrativă sub forma unei amenzi în valoare de 50 leva bulgărești (BGN), adică aproximativ 25 euro (EUR), precum și a unei retrageri de cinci puncte de control (контролни точки) din fișa care însoțește permisul de conducere. La 15 octombrie 2007, reclamantul a introdus un recurs în fața tribunalului de district din Plovdiv, expunând că vehiculul nu era staționat și că nu crease o situație de pericol pentru alții. La audierea fixată la 11 decembrie 2007, tribunalul de district a pus capăt procedurii în aplicarea articolului 189 din legea privind circulația rutieră conform căruia deciziile care impuneau o amendă inferioară a 50 BGN nu puteau face obiectul unei examinări judiciare.

Cauza Fartunova (cererea nr. 34525/08) La 13 septembrie 2007, reclamanta a parcat vehiculul său pe un trotuar lângă locul său de muncă din Sofia. La întoarcere, vehiculul nu se mai afla acolo. Mai târziu în cursul zilei, reclamanta l-a recuperat la parcarea vehiculelor puse în custodie. I s-a prezentat un act de constatare a comiterii unei infracțiuni administrative pentru staționare ilegală pe care l-a semnat prezentând obiecții. Reclamanta a achitat 36 BGN (aproximativ 18 EUR) pentru taxe de custodie. La 17 septembrie 2007, ea a prezentat obiecții scrise directorului poliției din Sofia solicitându-i acestuia să nu pronunțe o sancțiune față de ea. La 24 octombrie 2007, adjunctul directorului poliției din Sofia a întocmit o decizie prin care îi aplica persoanei interesate o sancțiune administrativă sub forma unei amenzi de 30 BGN (aproximativ 15 EUR). Decizia conținea o mențiune expresă conform căreia nu era susceptibilă de control judiciar. Decizia a fost notificată reclamantei la 2 iunie 2008.

Cauza Peeva (cererea nr. 11052/10) Printr-o decizie din 1 aprilie 2008, directorul poliției regionale a impus reclamantei o sancțiune administrativă sub forma unei amenzi în valoare de 30 BGN (aproximativ 15 EUR) și retragerea a patru puncte de control pentru nerespectarea unui panou care semnaliza sensul interzis. La 1 aprilie 2008, persoana interesată a introdus un recurs în fața tribunalului de district din Teteven. Printr-o decizie din 23 septembrie 2009, acesta a pus capăt procedurii pe motiv că, pe de o parte, termenul legal de recurs expirase și că, pe de altă parte, decizia în cauză nu putea fi contestată în fața jurisdicțiilor. La recursul reclamantei, curtea administrativă din Lovech a confirmat concluziile tribunalului de district printr-o decizie definitivă din 25 noiembrie 2009.

Cauza Gyoshev (cererea nr. 46257/11) La 20 februarie 2010, în jurul miezului nopții, reclamantul circula cu mașina în împrejurimile Borovetz. A fost controlat de agenții poliției rutiere. Aceștia au constatat printr-un act administrativ întocmit la fața locului că persoana interesată făcea uz de farurile de ceață pe vreme senină, o infracțiune la regulile de circulație prevăzută și reprimată de lege. La 22 februarie 2010, reclamantul a depus obiecții scrise pretinzând o nerespectare a normelor materiale și procedurale de către agenții de poliție cu ocazia întocmirii actului în cauză. Printr-o decizie din 12 martie 2010, directorul poliției regionale a aplicat reclamantului o sancțiune administrativă sub forma unei amenzi în valoare de 30 BGN (aproximativ 15 EUR), însoțită de o retragere de cinci puncte de control. Decizia indica că nu era susceptibilă de apel. Cu toate acestea, la 5 mai 2010, reclamantul a contestat decizia directorului poliției regionale în fața tribunalului de district din Samokov. A expus în special că în ciuda dispoziției explicite a legii care excludea un astfel de control, articolul 6 din Convenție îi oferea un acces la un tribunal pentru a-i fi examinată cauza. Printr-o decizie din 5 octombrie 2010, tribunalul de district din Samokov a declarat recursul reclamantului inadmisibil. La 26 octombrie 2010, persoana interesată a contestat această decizie în fața curții administrative din Sofia. Printr-o decizie pronunțată la 30 noiembrie 2010, aceasta din urmă a confirmat decizia tribunalului inferior. Curtea administrativă a considerat în special că articolul 6 din Convenție nu cuprindea un drept absolut la un proces echitabil, ci permitea Statelor să restrângă sau să excludă total accesul la un tribunal pentru a contesta anumite acte administrative. În măsura în care controlul judiciar în speță era exclus de legea privind circulația rutieră și Curtea Constituțională nu examinase compatibilitatea convențională și constituțională a acestei dispoziții, tribunalele erau obligate să se conformeze legii naționale. Curtea administrativă a adăugat că deciziile care aplicau amenzi contravenționale inferioare a 50 BGN aveau un caracter pur administrativ și scăpau materiei penale. În ceea ce privește retragerea punctelor de control, aceasta nu constituia nici o sancțiune separată de amendă, nici o măsură administrativă de constrângere, ci pur și simplu un mijloc de control asupra infracțiunilor comise de conducător. Prin urmare, retragerea de puncte nu putea face obiectul unui control din partea judecătorului independent de examinarea legalității sancțiunii administrative aplicate.

Cauza Peycheva (cererea nr. 59267/11) Printr-o decizie din 27 octombrie 2010 a poliției regionale, reclamantei i s-a aplicat o sancțiune administrativă sub forma unei amenzi pentru o valoare de 30 BGN (aproximativ 15 EUR), însoțită de o retragere de patru puncte de control. Persoana interesată a introdus un recurs împotriva acestei decizii în fața tribunalului de district din Sofia. Printr-o decizie din 10 decembrie 2010, acesta a pus capăt procedurii deoarece recursul judiciar era exclus de legislația aplicabilă. La recursul reclamantei, printr-o decizie din 18 februarie 2011, curtea administrativă din Sofia a confirmat decizia de încetare a procedurii a tribunalului de district. Tribunalele au precizat că retragerea punctelor permisului era o consecință a impunerii unei sancțiuni administrative și nu putea fi contestată independent de decizia respectivă. Atunci când aceasta era exclusă din controlul judiciar, nu era posibil ca retragerea punctelor să poată face obiectul unui asemenea control.

Cauza Tashev (cererea nr. 59789/11) Printr-o decizie din 25 octombrie 2010 a poliției regionale, reclamantului i s-a impus o amendă pentru o valoare de 50 BGN (aproximativ 25 EUR) pentru folosirea unui telefon mobil fără kit mâini-libere. Reclamantul a fost de asemenea informat că, conform legislației în vigoare, nouă puncte din permisul său de conducere ar fi de asemenea retrase imediat ce decizia ar deveni definitivă. Reclamantul a introdus un recurs împotriva acestei decizii la tribunalul de district din Sofia. Printr-o decizie din 18 ianuarie 2011, acesta a pus capăt procedurii pe motiv că decizia nu era susceptibilă de control judiciar. Printr-o decizie din 29 martie 2011, curtea administrativă din Sofia a confirmat decizia tribunalului de district.

Cauza Rusanov (cererea nr. 66350/11) La 16 iulie 2010, reclamantul circula cu mașina și a fost controlat de agenți de poliție rutieră. Aceștia au întocmit două acte administrative împotriva persoanei interesate: primul privea nerespectarea panoului de semnalizare care indica obligația de a opri, iar al doilea neportul centurii de siguranță. Printr-o decizie din 27 iulie 2010, directorul poliției regionale din Zlatni Piasatsi - Varna a impus reclamantului două amenzi administrative în valoare de 20 BGN (aproximativ 10 EUR) și de 50 BGN (aproximativ 25 EUR), respectiv, pentru infracțiunile în cauză. Reclamantul a încercat un recurs împotriva acestei decizii în fața tribunalului de district din Varna. A trimis în special la articolul 6 din Convenție prezentând că avea dreptul ca un tribunal să statueze asupra cauzei sale în ciuda dispoziției explicite a dreptului intern care excludea recursul judiciar în cazul său. Printr-o decizie din 7 ianuarie 2011, acesta a pus capăt procedurii pe motiv că decizia nu putea face obiectul unui control judiciar. La recursul reclamantului, la 14 martie 2011, curtea administrativă din Varna a confirmat această decizie. În ceea ce privește argumentul reclamantului că articolul 6 din Convenție îi oferea dreptul la un recurs în fața tribunalelor, curtea administrativă a considerat că sancțiunile aplicate reclamantului nu țineau de „materia penală” avută în vedere de această dispoziție, având în vedere natura ușoară a infracțiunii și pragul modest al amenzilor fixate de lege. A considerat că în orice caz, chiar dacă articolul 6 din Convenție ar fi trebuit să se aplice, restricția dreptului de acces la un tribunal era prevăzută de lege și viza protecția ordinii. Sistemul de necontestare în fața jurisdicțiilor a deciziilor care aplicau sancțiuni minore pentru infracțiuni ușoare la regulile de circulație permitea satisfacerea obiectivelor reprimării, precum și colectarea rapidă a creanțelor fiscale provenite din amenzi.

Cauza Milanov (cererea nr. 74169/11) Printr-o decizie din 11 decembrie 2009, directorul poliției regionale din Samokov a aplicat reclamantului două sancțiuni administrative. Prima era referitoare la neportul centurii de siguranță și reprezenta o amendă în valoare de 50 BGN (aproximativ 25 EUR), în timp ce a doua sancționa nerespectarea marcajului la sol și reprezenta 30 BGN (aproximativ 15 EUR). Decizia preciza că în virtutea legislației aplicabile, aceste sancțiuni antrenau retragerea a opt puncte de control pentru prima infracțiune și patru puncte pentru a doua. La o dată neprecizată, reclamantul a introdus un recurs împotriva acestei decizii în fața tribunalului de district din Samokov. A trimis în special la articolul 6 din Convenție prezentând că avea dreptul ca un tribunal să statueze asupra sancțiunii în ciuda dispoziției explicite a dreptului intern care excludea recursul judiciar în cazul său. Printr-o decizie din 3 decembrie 2010, tribunalul de district din Samokov a pus capăt procedurii pe motiv că nu avea competența de a examina legalitatea deciziei directorului de poliție. Reclamantul a făcut recurs împotriva deciziei tribunalului de district. Printr-o decizie din 18 mai 2011, curtea administrativă din Sofia a confirmat decizia tribunalului inferior. În ceea ce privește argumentul reclamantului întemeiat pe dreptul de acces la un tribunal conform articolului 6 din Convenție, curtea administrativă a considerat că această dispoziție nu prevedea un drept absolut de acces la un tribunal. Într-adevăr, nu era contrar Convenției să se retragă anumite acte administrative din controlul judecătorului, dacă acest lucru era prevăzut de lege. În măsura în care controlul judiciar în speță era exclus de legea privind circulația rutieră și Curtea Constituțională nu examinase compatibilitatea convențională și constituțională a acestei dispoziții, tribunalele erau obligate să se conformeze legii naționale. Tribunalul a evidențiat că era vorba în speță să se verifice dacă restricția impusă reclamantului era proporțională cu scopul legitim, în special îmbunătățirea siguranței rutiere care ținea de scopul mai general de protejare a siguranței, sănătății și bunurilor altora. A constatat în acest sens că având în vedere cuantumul relativ mic al amenzilor, interesele persoanelor reprimate nu erau afectate decât într-un mod nesemnificativ, în timp ce rezultatele procesului administrativ erau mai bune - amenzile erau încasate prompt și sancțiunile erau efective. Astfel, sancțiunea administrativă prezenta un efect preventiv optim. În ceea ce privește retragerea punctelor permisului de conducere, curtea administrativă a considerat că aceasta nu constituia nici o sancțiune separată de amendă, nici o măsură administrativă de constrângere, ci pur și simplu un mijloc de a controla infracțiunile comise de conducător. Prin urmare, această retragere de puncte nu putea face obiectul unui control din partea judecătorului independent de examinarea legalității sancțiunii administrative aplicate. B. Dreptul și practica internă pertinente 1. Legea privind circulația rutieră (Закон за движението по пътищата) din 5 martie 1999 Dispozițiile pertinente ale acestei legi sunt redactate astfel: Articolul 6 „Utilizatorii circulației: 1. își adaptează comportamentul la (...) panourile de semnalizare și la marcajul la sol: (...)” Articolul 74 „(1) Farurile suplimentare de ceață pot fi utilizate numai în caz de reducere importantă a vizibilității cauzate de ceață, ninsoare, ploaie sau alte circumstanțe similare. Aceste faruri nu pot fi utilizate în mod autonom. (...)” Articolul 98 „(1) Oprirea și staționarea nu sunt autorizate: 1. într-un loc unde vehiculul creează un pericol sau reprezintă un obstacol, sau ascunde un panou sau o semnalizare din vederea celorlalți utilizatori ai circulației; (...)” Articolul 104a „Utilizarea unui telefon portabil de către conducătorul unui vehicul cu motor în circulație este interzisă, cu excepția cazului prezenței unui aparat care permite utilizarea telefonului fără mâinile conducătorului.” Articolul 137a „Conducătorii și pasagerii în vehiculele cu motor (...) în circulație poartă centurile de siguranță cu care sunt echipate aceste vehicule.” Articolul 180 „(1) Va fi pedepsit cu o amendă mergând de la 20 la 150 BGN orice conducător care: 1. contravine regulilor de utilizare a farurilor vehiculului, de oprire sau staționare, de circulație pe drum (...), atunci când contravenția are drept efect crearea unui pericol imediat pentru circulație; (...)” Articolul 183 „(...) (2) Va fi pedepsit cu o amendă de 20 BGN orice conducător care: (...) 3. nu oprește vehiculul în fața panoului de semnalizare „Stop! Cedați trecerea utilizatorilor în circulație pe drumul prioritar (...)”. (3) Va fi pedepsit cu o amendă de 30 BGN orice conducător care: (...) 2. staționează în mod iregular pe trotuar (dispoziție abrogată în 2015); (...) 5. circulă după un panou care interzice intrarea vehiculului în cauză (...); 6. depășește în mod iregular fără să creeze un pericol pentru circulație; (...) (4) Va fi pedepsit cu o amendă de 50 BGN orice conducător care: (...) 6. face uz de un telefon portabil în cursul circulației vehiculului, cu excepția cazului utilizării unui aparat care permite utilizarea telefonului fără mâinile sale; 7. nu îndeplinește obligația de port al centurii de siguranță (...); (...)” 2. Regimul permisului de conducere, însoțit de fișă cu puncte de control Fișa cu puncte de control a infracțiunilor rutiere comise, parte integrantă a permisului de conducere, își găsește baza legală în articolul 157 din legea privind circulația rutieră din 1999. Această dispoziție a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000 și a fost ulterior modificată în 2002 și în 2007. Aceasta prevede, în alineatul său 3, că ministrul de Interne determină numărul inițial maxim al punctelor de control, condițiile și procedura pentru retragerea și reabilitarea acestora, lista infracțiunilor pentru comiterea cărora conducătorul i se pot retrage puncte și, în sfârșit, condițiile și procedura conform cărora o pregătire suplimentară poate fi efectuată pentru obținerea unui nou permis. În cursul perioadei pertinente, și anume 2007-2011, două decrete de punere în aplicare a articolului 157, alineatul 3, au intervenit succesiv - primul a fost în vigoare de la 4 octombrie 2002 până la 15 februarie 2008, iar al doilea de la această din urmă dată până la 4 februarie 2013. Un alt decret în vigoare de la această dată reglementează materia în prezent. Conform ansamblului acestor dispoziții, permisul de conducere este însoțit de o fișă afectată cu 39 de puncte de control. Acest total de puncte este redus de drept pe baza unei decizii de poliție devenite definitive conform căreia titularul permisului este autorul uneia dintre infracțiunile rutiere desemnate explicit în decretul de aplicare a legii. Infracțiunile vizate de articolele 179 - 183 din legea privind circulația rutieră fac parte din această listă. Organele însărcinate cu pronunțarea sancțiunii sunt obligate să aplice retragerea de puncte astfel cum este definită de acest dispozitiv. Atunci când este întocmit un act de poliție care constată o infracțiune la regulile de circulație, organele de poliție păstrează fișa cu puncte de control a conducătorului. Actul de poliție înlocuiește această fișă pe o durată de o lună și permite conducătorului să continue să conducă. Fișa cu puncte de control este înmânată conducătorului în momentul notificării deciziei privind sancțiunea și cu condiția ca acesta să achite amenda. În caz de neplată, decizia de poliție înlocuiește fișa cu puncte de control pe o durată de o lună după cum urmează: a) în caz de necontestare în fața jurisdicțiilor acest termen curge din momentul în care decizia devine definitivă, sau b) în caz de contestare a deciziei, acest termen începe la data deciziei definitive a tribunalelor. Un conducător căruia i s-au retras toate punctele de control pierde capacitatea de a conduce și este obligat să-și predea permisul serviciilor poliției. Are dreptul să se prezinte din nou la examenele de conducere după scurgerea unui termen de șase luni de la data predării permisului. 3. Controlul deciziilor care aplică sancțiuni administrative pentru infracțiuni rutiere Actele și deciziile administrative referitoare la infracțiunile rutiere sunt întocmite pe baza legii privind circulația rutieră și a legii privind infracțiunile și sancțiunile administrative (Закон за административните нарушения и наказания) din 28 noiembrie 1969. În temeiul articolului 189 din legea privind circulația rutieră, faptele constitutive ale unei infracțiuni rutiere sunt stabilite într-un act emanând de la organele ministerului de Interne. Veridicitatea faptelor constatate este prezumată până la proba contrară. În aplicarea articolului 44 din legea privind infracțiunile și sancțiunile administrative, persoana vizată ca autor al unei infracțiuni poate face obiecții notate în act și/sau prezentate într-un termen de trei zile. Actul semnat, însoțit dacă este cazul de obiecții, de probe și de alte anexe la dosar, este trimis la organele competente să aplice sancțiuni administrative - în speță, organele poliției. Articolele 52 și 53 din această din urmă lege prevăd că aceste organe apreciază dosarul și pronunță, printr-o decizie, sancțiunea penală dacă constată că este comisă o infracțiune. O modificare a articolului 189 din legea privind circulația rutieră intervenită la 26 iunie 2007 prevedea că deciziile care aplicau o amendă inferioară a 50 BGN (aproximativ 25 EUR) nu puteau face obiectul unui control, excluzând astfel recursul la jurisdicții. Această dispoziție a făcut obiectul unei examinări de către Curtea Constituțională care a declarat-o contrară Constituției printr-o decizie pronunțată la 1 martie 2012. Curtea Constituțională a considerat în special că activitatea administrativă legată de reprimarea infracțiunilor rutiere era de natură penală. Prin urmare, orice sancțiune sub forma unei amenzi în acest domeniu implica dreptul persoanei în cauză de acces la un tribunal pentru a controla legalitatea acestei măsuri. Cuantumul mic al amenzii sau caracterul minor al infracțiunii nu puteau fi considerate drept motive care să permită excluderea acestui acces, o asemenea restricție nefiind, conform Curții Constituționale, compatibilă cu spiritul Convenției, în special articolele 6 și 35 § 3 b) ale acesteia și cu articolul 56 din Constituție care proclamă dreptul la apărare al oricărui cetățean. PLÂNGERI Invocând articolul 6 din Convenție, toți reclamanții susțin că absența oricărei examinări jurisdicționale a deciziilor care le aplicau amenzi contravenționale a constituit o încălcare a dreptului lor de a li se asculta în mod echitabil cauzele de către un tribunal independent și imparțial stabilit prin lege. Reclamanții în cauzele Varadinov (cererea nr. 15347/08), Peeva (cererea nr. 11052/10), Gyoshev (cererea nr. 46257/11), Peycheva (cererea nr. 59267/11), Tashev (cererea nr. 59789/11) și Milanov (cererea nr. 74169/11) invocă de asemenea articolul

Reclamanta în cauza Fartunova (cererea nr. 34525/08) adaugă că datorită absenței oricărui control judiciar asupra deciziei care îi aplica o amendă, nu a putut cere audierea martorilor în contradicție cu articolul 6 § 3 d). Reclamanta în cauza Peycheva (cererea nr. 59267/11) consideră că faptul de a i se aplica o sancțiune administrativă de către poliție fără posibilitatea de a face să fie examinată legalitatea acestei sancțiuni de către un tribunal comportă o încălcare a prezumției de nevinovăție conținută în articolul 6 § 2 din Convenție. Sprijinindu-se pe articolul 8, singur și combinat cu articolul 13, reclamantul în cauza Varadinov (cererea nr. 15347/08) se plânge că dreptul său la reputație a suferit o atingere nejustificată din cauza sancțiunii impuse și că nu a beneficiat de un recurs în acest sens.

L’affaire Varadinov (requête n o 15347/08) Le 16 septembre 2007, à environ 11 heures 20, le requérant qui venait d’arrêter son véhicule dans une rue de Plovdiv fut contrôlé par des agents de la police routière. Ceux-ci établirent un acte constatant la commission d’une infraction administrative ( акт за установяване на административно нарушение ) pour arrêt ou stationnement à un endroit où la présence d’un véhicule créait un danger ou un obstacle pour la circulation. Le requérant signa l’acte en objectant que l’endroit en question n’était pas signalé par un panneau de circulation. Le 17 septembre 2007, le requérant soumit des objections écrites au directeur de la police régionale. Par une décision ( наказателно постановление ) du 21 septembre 2007, le directeur de la police régionale infligea au requérant une sanction administrative sous la forme d’une amende d’un montant de 50 levs bulgares (BGN), soit environ 25 euros (EUR), ainsi que d’un retrait de cinq points de contrôle ( контролни точки ) de la fiche accompagnant le permis de conduire. Le 15 octobre 2007, le requérant introduisit un recours devant le tribunal de district de Plovdiv en exposant que le véhicule n’était pas en stationnement et qu’il n’avait pas créé une situation de danger pour autrui. Lors de l’audience fixée le 11 décembre 2007, le tribunal de district mis fin à la procédure en application de l’article 189 de la loi sur la circulation routière selon lequel les décisions imposant une amende inférieure à 50 BGN ne pouvait pas faire l’objet d’un examen judiciaire.

L’affaire Fartunova (requête n o 34525/08) Le 13 septembre 2007, la requérante stationna son véhicule sur un trottoir près de son lieu de travail à Sofia. Au retour, le véhicule ne s’y trouvait pas. Plus tard dans la journée, la requérante le récupéra au parking des véhicules mis en fourrière. Elle se vit présenter un acte constatant la commission d’une infraction administrative pour stationnement illégal qu’elle signa en présentant des objections. La requérante régla 36 BGN (environ 18 EUR) pour frais de fourrière. Le 17 septembre 2007, elle présenta des objections écrites auprès du directeur de la police de Sofia en sollicitant ce dernier de ne pas prononcer une sanction à son égard. Le 24 octobre 2007, l’adjoint au directeur de la police de Sofia établit une décision infligeant à l’intéressée une sanction administrative sous la forme d’une amende de 30 BGN (environ 15 EUR). La décision contenait une mention expresse selon laquelle elle n’était pas susceptible de contrôle judiciaire. La décision fut notifiée à la requérante le 2 juin 2008.

L’affaire Peeva (requête n o 11052/10) Par une décision du 1 er avril 2008, le directeur de la police régionale imposa à la requérante une sanction administrative sous la forme d’une amende à hauteur de 30 BGN (environ 15 EUR) et le retrait de quatre points de contrôle pour non-respect d’un panneau signalant le sens interdit. Le 1 er avril 2008, l’intéressée introduisit un recours devant le tribunal de district de Teteven. Par une décision du 23 septembre 2009, ce dernier mis fin à la procédure au motif que, d’une part, le délai de recours légal avait expiré et que, d’autre part, la décision en question ne pouvait être contestée devant les juridictions. Sur recours de la requérante, la cour administrative de Lovetch confirma les conclusions du tribunal de district par une décision définitive du 25 novembre 2009.

L’affaire Gyoshev (requête n o 46257/11) Le 20 février 2010, vers minuit, le requérant circulait en voiture aux environs de Borovetz. Il fut contrôlé par des agents de la police routière. Ceux-ci constatèrent par un acte administratif établi sur le lieu que l’intéressé faisait usage des feux de brouillard par temps clair, une infraction aux règles de la circulation prévue et réprimée par la loi. Le 22 février 2010, le requérant soumit des objections écrites prétendant un non-respect des normes matérielles et de procédure par les agents de police à l’occasion de l’établissement de l’acte en question. Par une décision du 12 mars 2010, le directeur de la police régionale infligea au requérant une sanction administrative sous la forme d’une amende d’un montant de 30 BGN (environ 15 EUR), accompagnée d’un retrait de cinq points de contrôle. La décision indiquait qu’elle n’était pas susceptible d’appel. Toutefois, le 5 mai 2010, le requérant contesta la décision du directeur de la police régionale devant le tribunal de district de Samokov. Il exposa en particulier que malgré la disposition explicite de la loi excluant un tel contrôle l’article 6 de la Convention lui offrait un accès à un tribunal pour faire examiner sa cause. Par une décision du 5 octobre 2010, le tribunal de district de Samokov déclara le recours du requérant irrecevable. Le 26 octobre 2010, l’intéressé contesta cette décision devant la cour administrative de Sofia. Par une décision rendue le 30 novembre 2010, cette dernière confirma la décision du tribunal inférieur. La cour administrative estima en particulier que l’article 6 de la Convention ne renfermait pas un droit absolu à un procès équitable, mais permettait aux États de restreindre ou d’exclure totalement l’accès à un tribunal pour contester certains actes administratifs. Dans la mesure où le contrôle judiciaire en l’espèce était exclu par la loi sur la circulation routière et que la Cour constitutionnelle n’avait pas examiné la compatibilité conventionnelle et constitutionnelle de cette disposition, les tribunaux étaient tenus de se conformer à la loi nationale. La cour administrative rajouta que les décisions infligeant des amendes contraventionnelles inférieures à 50 BGN avaient un caractère purement administratif et échappaient à la matière pénale. Quant au retrait des points de contrôle, celui-ci ne constituait ni une sanction séparée de l’amende, ni une mesure administrative de contrainte, mais simplement un moyen de contrôle sur les infractions commises par le conducteur. Dès lors, le retrait de points ne pouvait faire l’objet d’un contrôle de la part du juge indépendamment de l’examen de la légalité de la sanction administrative imposée.

L’affaire Peycheva (requête n o 59267/11) Par une décision du 27 octobre 2010 de la police régionale, la requérante se vit infliger une sanction administrative sous la forme d’une amende pour un montant de 30 BGN (environ 15 EUR), accompagnée d’un retrait de quatre points de contrôle. L’intéressée introduisit un recours contre cette décision devant le tribunal de district de Sofia. Par une décision du 10 décembre 2010, ce dernier mit fin à la procédure car le recours judiciaire était exclu par la législation applicable. Sur recours de la requérante, par une décision du 18 février 2011, la cour administrative de Sofia confirma la décision de fin de procédure du tribunal de district. Les tribunaux précisèrent que le retrait des points du permis était une conséquence de l’imposition d’une sanction administrative et ne pouvait être contesté indépendamment de la décision respective. Lorsque celle-ci était exclu du contrôle judiciaire, il n’était pas possible que le retrait des points pouvait faire l’objet d’un tel contrôle.

L’affaire Tashev (requête n o 59789/11) Par une décision du 25 octobre 2010 de la police régionale, le requérant se vit imposer une amende pour un montant de 50 BGN (environ 25 EUR) pour usage d’un téléphone mobile sans kit mains libres. Le requérant fut également informé que selon la législation en vigueur neuf points de son permis de conduire seraient également retirés dès que la décision devenait définitive. Le requérant introduisit un recours contre cette décision auprès du tribunal de district de Sofia. Par une décision du 18 janvier 2011, celui-ci mis fin à la procédure au motif que la décision n’était pas susceptible de contrôle judiciaire. Par une décision du 29 mars 2011, la cour administrative de Sofia confirma la décision du tribunal de district.

L’affaire Rusanov (requête n o 66350/11) Le 16 juillet 2010, le requérant circulait en voiture et fut contrôlé par des agents de police routière. Ceux-ci établirent deux actes administratifs contre l’intéressé : le premier concernait le non-respect du panneau de signalisation indiquant l’obligation de s’arrêter, et le deuxième le non-port de ceinture de sécurité. Par une décision du 27 juillet 2010, le directeur de la police régionale de Zlatni piasatsi – Varna imposa au requérant deux amendes administratives à hauteur de 20 BNG (environ 10 EUR) et de 50 BGN (environ 25 EUR), respectivement, pour les infractions en cause. Le requérant tenta un recours contre cette décision devant le tribunal de district de Varna. Il renvoya en particulier à l’article 6 de la Convention en soumettant qu’il avait droit à ce qu’un tribunal statue sur sa cause malgré la disposition explicite du droit interne qui excluait le recours judiciaire dans son cas. Par une décision du 7 janvier 2011, ce dernier mit fin à la procédure au motif que la décision ne pouvait faire l’objet d’un contrôle judiciaire. Sur recours du requérant, le 14 mars 2011, la cour administrative de Varna confirma cette décision. Concernant l’argument du requérant que l’article 6 de la Convention lui offrait le droit à un recours devant les tribunaux, la cour administrative estima que les sanctions imposées au requérant ne relevaient pas de la « matière pénale » envisagée par cette disposition, compte tenu de la faible nature de l’infraction et du seuil modeste des amendes fixé par la loi. Elle considéra qu’en tout état de cause, même si l’article 6 de la Convention devait s’appliquer, la restriction au droit d’accès à un tribunal était prévue par la loi et visait la protection de l’ordre. Le système de non-contestation devant les juridictions des décisions infligeant des sanctions mineures pour de faibles infractions aux règles de la circulation permettait de satisfaire les objectifs de la répression, ainsi que de collecter rapidement les créances fiscales provenant des amendes.

L’affaire Milanov (requête n o 74169/11) Par une décision du 11 décembre 2009, le directeur de la police régionale de Samokov infligea au requérant deux sanctions administratives. La première était relative au non-port de la ceinture de sécurité et représentait une amende d’un montant de 50 BGN (environ 25 EUR), tandis que la deuxième sanctionnait le non-respect du marquage au sol et représentait 30 BGN (environ 15 EUR). La décision précisait qu’en vertu de la législation applicable, ces sanctions entrainaient le retrait de huit points de contrôle pour la première infraction, et quatre points pour la deuxième. À une date non précisée, le requérant introduisit un recours contre cette décision devant le tribunal de district de Samokov. Il renvoya en particulier à l’article 6 de la Convention en soumettant qu’il avait droit à ce qu’un tribunal statue sur la sanction malgré la disposition explicite du droit interne qui excluait le recours judiciaire dans son cas. Par une décision du 3 décembre 2010, le tribunal de district de Samokov mis fin à la procédure au motif qu’il n’avait pas la compétence d’examiner la légalité de la décision du directeur de police. Le requérant recourut contre la décision du tribunal de district. Par une décision du 18 mai 2011, la cour administrative de Sofia confirma la décision du tribunal inférieur. Relativement à l’argument du requérant tiré du droit d’accès à un tribunal selon l’article 6 de la Convention, la cour administrative considéra que cette disposition ne prévoyait pas un droit absolu d’accès à un tribunal. En effet, il n’était pas contraire à la Convention de retirer certains actes administratifs du contrôle du juge, si cela était prévu par la loi. Dans la mesure où le contrôle judiciaire en l’espèce était exclu par la loi sur la circulation routière et que la Cour constitutionnelle n’avait pas examiné la compatibilité conventionnelle et constitutionnelle de cette disposition, les tribunaux étaient tenus de se conformer à la loi nationale. Le tribunal mit en avant qu’il s’agissait en l’espèce de vérifier si la restriction imposée au requérant était proportionnée au but légitime, notamment l’amélioration de la sécurité routière qui relevait du but plus général de protéger la sécurité, la santé et les biens d’autrui. Il trouva à cet égard que compte tenu du montant relativement faible des amendes, les intérêts des personnes réprimées n’étaient affectés que d’une manière insignifiante, alors que les résultats du processus administratif étaient meilleurs – les amendes étaient promptement encaissées et les sanctions étaient effectives. Ainsi, la sanction administrative présentait un effet préventif optimal. Concernant le retrait des points du permis de conduire, la cour administrative estima que celui-ci ne constituait ni une sanction séparée de l’amende, ni une mesure administrative de contrainte, mais simplement un moyen de contrôler les infractions commises par le conducteur. Dès lors, ce retrait de points ne pouvait faire l’objet d’un contrôle de la part du juge indépendamment de l’examen de la légalité de la sanction administrative imposée. B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. La loi sur la circulation routière (Закон за движението по пътищата) du 5 mars 1999 Les dispositions pertinentes de cette loi sont ainsi rédigées : Article 6 « Les usagers de la circulation : 1. adaptent leur comportement aux (...) panneaux de signalisation et au marquage au sol : (...) » Article 74 « (1) Les feux complémentaires de brouillard peuvent être utilisés uniquement en cas de réduction importante de la visibilité causée par du brouillard, de la tombée de neige, de la pluie ou d’autres circonstances similaires. Ces feux ne peuvent être utilisés de manière autonome. (...) » Article 98 « (1) L’arrêt et le stationnement ne sont pas autorisés : 1. à un endroit où le véhicule crée un danger ou représente un obstacle, ou cache un panneau ou une signalisation de la vue des autres usagers de la circulation ; (...) » Article 104a « L’usage d’un téléphone portable par le conducteur d’un véhicule à moteur en circulation est interdit, sauf en cas de présence d’un appareil permettant l’usage du téléphone sans les mains du conducteur. » Article 137a « Les conducteurs et les passagers dans les véhicules à moteur (...) en circulation portent les ceintures de sécurité dont ces véhicules sont équipés. » Article 180 « (1) Sera puni d’une amende allant de 20 à 150 BGN tout conducteur qui : 1. contrevient aux règles d’usage des feux du véhicule, d’arrêt ou de stationnement, de circulation sur la route (...), lorsque la contravention a pour effet de créer un danger immédiat pour la circulation ; (...) » Article 183 « (...) (2) Sera puni d’une amende de 20 BGN tout conducteur qui : (...) 3. n’arrête pas le véhicule devant le panneau de signalisation « Stop ! Céder le passage aux usagers en circulation sur la route prioritaire (...) ». (3) Sera puni d’une amende de 30 BGN tout conducteur qui : (...) 2. stationne de manière irrégulière sur le trottoir (disposition abrogée en 2015) ; (...) 5. circule après un panneau interdisant l’entrée du véhicule en question (...) ; 6. double de manière irrégulière sans créer un danger pour la circulation ; (...) (4) Sera puni d’une amende de 50 BGN tout conducteur qui : (...) 6. fait usage d’un téléphone portable en cours de circulation du véhicule, sauf en cas d’utilisation d’un appareil permettant l’usage du téléphone sans ses mains ; 7. n’accomplit pas l’obligation de port de ceinture de sécurité (...) ; (...) » 2. Le régime du permis de conduire, accompagné de fiche à points de contrôle La fiche à points de contrôle des infractions routières commises, partie intégrante du permis de conduire, trouve sa base légale dans l’article 157 de la loi sur la circulation routière de 1999. Cette disposition est entrée en vigueur le 1 er janvier 2000 et a été ultérieurement amendée en 2002 et en 2007. Elle prévoit, dans son alinéa 3, que le ministre de l’Intérieur détermine le nombre initial maximal des points de contrôle, les conditions et la procédure pour leurs retrait et rétablissement, la liste des infractions pour la commission desquelles le conducteur peut se voir retirer des points, et enfin, les conditions et la procédure selon lesquelles une formation supplémentaire peut être effectuée pour l’obtention d’un nouveau permis. Au cours de la période pertinente, à savoir 2007-2011, deux décrets de mise en œuvre de l’article 157, alinéa 3 sont intervenus successivement – le premier était en vigueur du 4 octobre 2002 au 15 février 2008, et le deuxième à partir de cette dernière date jusqu’au 4 février 2013. Un autre décret en vigueur depuis cette date régit la matière à présent. Aux termes de l’ensemble de ces dispositions, le permis de conduire est accompagné d’une fiche affectée de 39 points de contrôle. Ce total de points est réduit de plein droit sur le fondement d’une décision de police devenue définitive selon laquelle le titulaire du permis est l’auteur d’une des infractions routières désignées explicitement dans le décret d’application de la loi. Les infractions visées aux articles 179 à 183 de la loi sur la circulation routière font partie de cette liste. Les organes chargés de prononcer la sanction sont tenus d’appliquer le retrait de points tel que défini par ce dispositif. Lorsqu’un acte de police constatant une infraction aux règles de la circulation est établit, les organes de police conservent la fiche à points de contrôle du conducteur. L’acte de police remplace cette fiche pendant une durée d’un mois et permet au conducteur de continuer à conduire. La fiche à points de contrôle est remise au conducteur au moment de la notification de la décision relative à la sanction et à condition que celui-ci s’acquitte de l’amende. En cas de non-paiement, la décision de police remplace la fiche à points de contrôle pour une durée d’un mois comme suit : a) en cas de non ‑ contestation auprès des juridictions ce délai court à compter du moment où la décision devient définitive, ou b) en cas de contestation de la décision, ce délai début à la date de la décision définitive des tribunaux. Un conducteur qui s’est vu retirer tous les points de contrôle perd la capacité de conduire et est tenu de rendre son permis aux services de la police. Il a le droit de se présenter à nouveau aux examens de conduite après l’écoulement d’un délai de six mois à partir de la date de la remise du permis. 3. Le contrôle des décisions infligeant des sanctions administratives pour des infractions routières Les actes et les décisions administratives relatifs aux infractions routières sont établis sur le fondement de la loi sur la circulation routière et de la loi sur les infractions et les sanctions administratives ( Закон за административните нарушения и наказания ) du 28 novembre 1969. En vertu de l’article 189 de la loi sur la circulation routière les faits constitutifs d’une infraction routière sont établis dans un acte émanant des organes du ministère de l’Intérieur. La véracité des faits constatés est présumée jusqu’à la preuve du contraire. En application de l’article 44 de la loi sur les infractions et les sanctions administratives, la personne visée comme auteur d’une infraction peut faire des objections notées dans l’acte et/ou présentées dans un délai de trois jours. L’acte signé, accompagné le cas échéant des objections, des preuves et d’autres annexes au dossier, est envoyé auprès des organes compétents à imposer des sanctions administratives – en l’occurrence les organes de la police. Les articles 52 et 53 de cette dernière loi prévoient que ces organes apprécient le dossier et prononcent, par une décision, la sanction pénale s’ils constatent qu’une infraction est commise. Un amendement à l’article 189 de la loi sur la circulation routière intervenu le 26 juin 2007 prévoyait que les décisions infligeant une amende inférieure à 50 BGN (environ 25 EUR) ne pouvaient faire l’objet d’un contrôle, excluant ainsi le recours auprès des juridictions. Cette disposition a fait l’objet d’un examen par la Cour constitutionnelle qui l’a déclarée contraire à la Constitution par une décision rendue le 1 er mars 2012. La Cour constitutionnelle considéra en particulier que l’activité administrative liée à la répression des infractions routières était de nature pénale. Dès lors, toute sanction sous la forme d’une amende dans ce domaine impliquait le droit à la personne concernée d’accès à un tribunal pour faire contrôler la légalité de cette mesure. Le faible montant de l’amende ou le caractère mineur de l’infraction ne sauraient être vus comme des motifs permettant d’exclure cet accès, une telle restriction n’étant pas, selon la Cour constitutionnelle, compatible avec l’esprit de la Convention, notamment ses articles 6 et 35 § 3 b) et avec l’article 56 de la Constitution proclamant le droit à la défense de tout citoyen. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, tous les requérants soutiennent que l’absence de tout examen juridictionnel des décisions leur infligeant des amendes contraventionnelles a constitué une violation de leur droit à faire entendre équitablement leurs causes par un tribunal indépendant et impartial établi par la loi. Les requérants dans les affaires Varadinov (requête n o 15347/08), Peeva (requête n o 11052/10), Gyoshev (requête n o 46257/11), Peycheva (requête n o 59267/11), Tashev (requête n o 59789/11) et Milanov (requête n o 74169/11) invoquent également l’article

La requérante dans l’affaire Fartunova (requête n o 34525/08) rajoute qu’en raison de l’absence de tout contrôle judiciaire sur la décision lui infligeant une amende, elle n’a pas pu demander l’audition des témoins en contradiction avec l’article 6 § 3 d). La requérante dans l’affaire Peycheva (requête n o 59267/11) estime que le fait de se voir infliger une sanction administrative par la police sans possibilité de faire examiner la légalité de cette sanction par un tribunal emporte une violation de la présomption d’innocence contenue dans l’article 6 § 2 de la Convention. S’appuyant sur l’article 8, seul et combiné avec l’article 13, le requérant dans l’affaire Varadinov (requête n o 15347/08) se plaint que son droit à la réputation a subi une atteinte injustifiée en raison de la sanction imposée et qu’il n’a pas bénéficié d’un recours à cet égard.