Comunicat la 15 septembrie 2016 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 6046/08 Valentin Angelov ATANASOV împotriva Bulgariei introdusă la 22 ianuarie 2008 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Valentin Angelov Atanasov, este un resortisant bulgar născut în 1960 și rezident în Noevtsi. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Viodorova, avocat în Sofia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este șofer rutier. În octombrie 2005, el a transportat o încărcătură de vehicule, inclusiv o mașină cu marca Alfa Romeo da hand, cumpărată în Italia și destinată unei întreprinderi cu sediul în Sofia. La 6 octombrie 2005, a ajuns la vamă din Kulata, la frontiera greco Bulgaria. Acesta completează o declarație vamală. L mailfa Romeo în cauză a fost admis pe teritoriul vamal bulgar și plasat sub regimul de tranzit. Vehiculul ar trebui să fie prezentat la vamă Sofia pentru mai puțin de 10 octombrie 2005. Reclamantul a livrat mașina la mai multe companii de destinație Sofia. La 19 mai 2006, un agent vamal din Kulata a emis un act de constatare a unei infracțiuni vamale împotriva reclamantului și s-a constatat că reclamantul nu prezentase încă vehiculul în cauză la vamă Sofia. La 10 iunie 2006, reclamantul a primit o copie a actului de constatare a neîndeplinirii obligațiilor administrative prin intermediul poliției. În aceeași zi, reclamantul a prezentat explicații scrise în care a informat organele competente pe care le livrase vehiculului destinatarului. La 19 iunie 2006, directorul vamal al Kulata a impus reclamantului două sancțiuni administrative cumulative pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din articolele 45 și 47 din Legea Vamală și a ordonat confiscarea sumei de 10 413 levuri bulgare care era echivalentă cu valoarea vamală a mașinii în cauză, precum și o amendă administrativă egală cu 100% din valoarea vamală a vehiculului. La 12 iulie 2006, un reprezentant al întreprinderii destinatare s-a prezentat la vamă Sofia și a declarat reexportul vehiculului. În consecință, nu a fost percepută nici o taxă vamală pentru importul vehiculului. La 2 august 2006, reclamantul a primit o copie a deciziei directorului vamal din 19 iunie 2005. La 3 august 2006, el a contestat sancțiunile impuse în fața tribunalului de district Petrich. El a susținut că a fost sancționat pentru încălcarea societății destinatare a mărfurilor. În plus, pentru că mașina a fost reexportată și pentru că operațiunea a fost exonerată de taxe vamale, nu s-a produs nici un prejudiciu Trezoreriei Publice. Printr-o hotărâre din 7 martie 2007, Tribunalul de District a respins recursul la lit. (a), toate condițiile procedurale și materiale de legalitate a măsurilor contestate fiind îndeplinite. Instanța stabilește că, în calitate de transportator al mărfurilor plasate sub regim de tranzit, reclamantul a fost obligat să prezinte vehiculul la vamă de Sofia până la 10 October 2005, ceea ce a omis să facă. Faptul că această obligație a fost îndeplinită după expirarea termenului de către destinatarul mărfurilor și faptul că mașina a fost reexportată au avut nici o relevanță în cazul de față. Instanța a considerat că nu era necesar să reducă sancțiunile impuse pe motiv că erau sancțiunile minime prevăzute de legislația internă. Reclamantul a intervenit și-a reiterat argumentele prezentate în fața instanței de primă instanță. Prin hotărârea din 23 iulie 2007, Tribunalul Administrativ din Blagoevgrad a confirmat hotărârea Tribunalului Districtual, reluând constatările faptice și juridice ale acestuia. (1) Mărfurile admise pe teritoriul vamal al țării trebuie transportate imediat de persoana care le-a importat, în conformitate cu instrucțiunile organelor vamale, până la serviciul vamal competent sau până la destinația stabilită de acestea. Dacă este necesar, organele vamale stabilesc traseul de transport al mărfurilor. (2) Persoana care este angajată să transporte mărfurile după admiterea lor pe teritoriul vamal al țării este responsabilă pentru îndeplinirea obligațiilor menționate la alin. (1). Produsele transportate în conformitate cu art. 45 alineatul (1) trebuie prezentate organelor vamale de către persoana care le-a importat pe teritoriul vamal al Republicii Bulgaria sau de către persoana care are responsabilitatea de a le transporta după admiterea lor. În cazul în care mărfurile sunt reținute temporar sau sunt plasate sub (...) un regim vamal, prin neîndeplinirea formalităților stabilite de lege sau de organele vamale, se pedepsește cu o amendă (...) cuprinsă între 100 și 200% din valoarea vamală a mărfurilor care fac obiectul punerii în liberă circulație. (...) (3) În cazurile menționate la alin. (1) și (2) de mai sus, dispozițiile art. 233 alin. (3), (4) și (5) găsesc pe cale să se aplice mutatis mutandis art. 233 (3) mărfurile de contrabandă sunt confiscate în beneficiul trezoreriei publice fără legătură cu proprietarul lor și, în cazul în care acestea lipsesc sau au fost eliminate, echivalentul valorii lor vamale se confiscă. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că impunerea sancțiunilor pecuniare în cauză se baza pe privarea de proprietate și că această interferență era disproporționată. Invocând art. 13 din Convenție, se plânge că instanțele interne nu au examinat proporționalitatea sancțiunilor impuse de autoritățile vamale, ceea ce ar priva de orice acțiune internă efectivă care ar putea remedia încălcarea dispozițiilor art. 1 din protocol. A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În acest caz, această interferență presupunea aplicarea unei legi considerate necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi și era proporțională cu scopul urmărit? A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut formula interdicția de necunoaștere a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
Communiquée le 15 septembre 2016
Requête n
o
6046/08
Valentin Angelov ATANASOV
contre la Bulgarie
introduite le 22 janvier 2008
Le requérant, M. Valentin Angelov Atanasov, est un ressortissant bulgare né en 1960 et résidant à Noevtsi. Il est représenté devant la Cour par M
e
N.
Viodorova, avocate à Sofia.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est chauffeur routier.
En octobre 2005, il transporta un chargement de véhicules, dont une voiture de la marque Alfa Romeo d’occasion, achetée en Italie et destinée à une entreprise basée à Sofia.
Le 6 octobre 2005, il arriva à la douane de Kulata, à la frontière gréco
‑
bulgare. Il remplit une déclaration douanière. L’Alfa Romeo en question fut admise sur le territoire douanier bulgare et placée sous le régime du transit. Le véhicule devrait être présenté à la douane de Sofia pour dédouanement jusqu’au 10 octobre 2005.
Le requérant livra la voiture à l’entreprise destinataire à Sofia.
Le 19 mai 2006, un agent de la douane de Kulata dressa un acte de constat d’une infraction douanière à l’encontre du requérant. Il y fut constaté que le requérant n’avait toujours pas présenté le véhicule en question à la douane de Sofia.
Le 10 juin 2006, le requérant reçut une copie de l’acte de constat de l’infraction administrative par l’intermédiaire de la police. Le même jour, il soumit des explications écrites dans lesquelles il informa les organes compétents qu’il avait livré la voiture au destinataire.
Le 19 juin 2006, le directeur de la douane de Kulata imposa au requérant deux sanctions administratives cumulatives pour ne pas avoir respecté ses obligations découlant des articles 45 et 47 de la loi des douanes. Il ordonna la confiscation de la somme de 10
413 levs bulgares qui était équivalente à la valeur douanière de la voiture en question, ainsi qu’une amende administrative égale à 100% de la valeur douanière du véhicule.
Le 12 juillet 2006, un représentant de l’entreprise destinataire se présenta à la douane de Sofia et déclara la réexportation du véhicule. En conséquence, aucun droit douanier ne fut perçu pour l’importation du véhicule.
Le 2 août 2006, le requérant reçut une copie de la décision du directeur douanier du 19 juin 2005.
Le 3 août 2006, il contesta les sanctions imposées devant le tribunal de district de Petrich. Il fit valoir qu’il avait été sanctionné pour un manquement de l’entreprise destinataire de la marchandise. De surcroît, la voiture ayant été réexportée et l’opération ayant été exonérée des droits de douane, aucun préjudice n’avait été causé au trésor public.
Par un jugement du 7 mars 2007, le tribunal de district rejeta le recours de l’intéressé, toutes les conditions procédurales et matérielles de légalité des mesures contestées ayant été remplies. Le tribunal établit qu’en tant que transporteur de la marchandise placée sous le régime du transit, le requérant avait été obligé de présenter le véhicule à la douane de Sofia jusqu’au 10
octobre 2005, ce qu’il avait omis de faire. Le fait que cette obligation avait été remplie après l’expiration de ce délai par le destinataire de la marchandise et le fait que la voiture avait été réexportée n’avaient aucune pertinence dans le cas d’espèce. Le tribunal estima qu’il n’y avait pas lieu de réduire les sanctions imposées puisqu’elles étaient les sanctions minimales prévues par la législation interne.
Le requérant interjeta appel. Il réitéra ses arguments exposés devant le tribunal de première instance.
Par un arrêt du 23 juillet 2007, le tribunal administratif de Blagoevgrad confirma le jugement du tribunal du district en reprenant les constatations factuelles et juridiques de celui-ci.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes de la loi des douanes, dans leur rédaction à l’époque des faits, sont libellées ainsi
:
Article 45
«
(1) Les marchandises admises sur le territoire douanier du pays doivent être immédiatement transportées par la personne qui les a importées, conformément aux instructions des organes douaniers, jusqu’au service douanier compétent ou jusqu’à la destination déterminée par ceux-ci. Si besoin est, les organes douaniers déterminent le trajet de transport des marchandises.
(2) La personne qui s’est engagée à transporter les marchandises après leur admission sur le territoire douanier du pays est responsable de l’accomplissement des obligations énumérées à l’alinéa 1.
»
Article 47
«
Les marchandises qui ont été transportées conformément à l’article 45, alinéa 1, doivent être présentées aux organes douaniers par la personne qui les a importées sur le territoire douanier de la République de Bulgarie ou par la personne qui s’est chargée de les transporter après leur admission.
»
Article 234a
“(1) Quiconque détourne des marchandises stockées temporairement ou placées sous (...) un régime douanier, par non accomplissement des formalités déterminées par la loi ou par les organes douaniers, est puni d’une amende (...) comprise entre 100 et 200 pourcent de la valeur douanière des marchandises qui font objet de l’infraction.
(...)
(3) Dans les cas prévus aux alinéas 1 et 2 ci-dessus, les dispositions de l’article 233, alinéas 3, 4 et 5 trouvent à s’appliquer
mutatis mutandis
.
»
Article 233
«
(3) Les marchandises objets de contrebande sont confisquées au profit du trésor public sans égard à leur propriétaire, et, si elles sont manquantes ou ont été aliénées, l’équivalent de leur valeur douanière est confisqué.
»
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint que l’imposition des sanctions pécuniaires en question s’analysait en une privation de propriété et que cette ingérence était disproportionnée.
Invoquant l’article 13 de la Convention, il se plaint que les tribunaux internes n’ont pas examiné la proportionnalité des sanctions imposées par les autorités douanières, ce qui l’aurait privé de tout recours interne effectif susceptible de remédier à la violation alléguée de l’article 1 du Protocole
n
o
1.
QUESTIONs AUX PARTIES
1.
Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole no 1
? Dans l’affirmative, cette ingérence procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes et était-elle proportionnée au but poursuivi
?
2.
Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 1 du Protocole no 1
?