Valchev împotriva Bulgariei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 27238/04 de Ventislav Valchev VALCHEV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 8 iunie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 13 iulie 2004, având în vedere decizia parțială din 3 februarie 2009, având în vedere cererea Guvernului de a elimina cazul din lista cazurilor și textul declarației lor unilaterale făcute în vederea soluționării cererii, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Ventsislav Valchev Valchev, este un național bulgar care s-a născut în 1966 și locuiește în Haskovo.

El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Darakev, un avocat practicant în Sofia. Guvernul bulgar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Dimova, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 octombrie 1993, autoritățile vamale au confiscat mașina reclamantului, bănuindu-se că a comis o vamă și o încălcare penală prin falsificarea documentelor de înmatriculare a mașinii. La 7 septembrie 1994, mașina a fost distrusă din cauza unui incendiu în garajul biroului vamal. La o dată neespecificată la începutul anului 1996, reclamantul a inițiat o acțiune pentru daune în temeiul Cazul a fost examinat de șapte ori de trei niveluri de instanță, prin care, în trei ocazii, instanțele de instanță mai mare l-au trimis pentru o examinare proaspătă din cauza încălcărilor procedurale.

Într-o hotărâre finală din 11 februarie 2004, Curtea Supremă de Casare a acordat o parte din cererea reclamantului, atribuind-i prețul autovehiculului, plus interesul. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție cu privire la presupusa lungime excesivă a procedurii civile și la lipsa unui remediu eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii civile și cu lipsa unui remediu eficace în acest sens.

Partea relevantă a articolului 6 § 1 din Convenție prevede: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile..., fiecare are dreptul la o ... audiere într-un moment rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” La 11 ianuarie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală din partea Guvernului în vederea soluționării cererii. Guvernul a solicitat Curții să elimine aplicarea listei sale de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația, în special, a citit: [...] Guvernul dorește să exprime [...] recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. În același timp, Guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului, plângerea privind durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern, conform art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de [...] 2,300 EUR pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și va fi liberă de orice impozite care pot fi impuse reclamanților.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. [...] Guvernul solicită, prin urmare, ca această cerere să fie eliminată din lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 §§ §§ §§ §§ §§ … Curtea reamintește că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă o procedură din lista sa în cazul în care: „[...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

art. 37 § 1 în amendă include provizul care: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele acestuia, este necesar.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI).

Având în vedere recunoașterile prezentate în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor civile, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Rachevi Bulgaria , nr. 47877/99, 23 septembrie 2004; Vatevi v. Bulgaria , nr. 55956/00, 28 septembrie 2006; Kambourov v. Bulgaria , nr. 55350/00, 14 Februarie 2008), Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 27238/04 by Ventsislav Valchev VALCHEV against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 8 June 2010 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 13 July 2004, Having regard to the partial decision of 3 February 2009, Having regard to the Government's request to strike the case out of the list of cases and the text of their unilateral declaration made with a view to resolving the application, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ventsislav Valchev Valchev, is a Bulgarian national who was born in 1966 and lives in Haskovo.

He is represented before the Court by Mr R. Darakev, a lawyer practising in Sofia. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Dimova, of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 16 October 1993 the customs authorities seized the applicant's car on suspicion that he had committed a customs and a criminal violation by forging the car's registration documents. On 7 September 1994 the car was destroyed due to a fire in the garage of the customs office. On an unspecified date in the beginning of 1996 the applicant initiated an action for damages under the State and Municipalities Responsibility for Damage Act.

The case was examined seven times by three levels of court, whereby on three occasions the higher instance courts remitted it for fresh examination due to procedural breaches. In a final judgment of 11 February 2004 the Supreme Court of Cassation granted part of the applicant's claim, awarding him the price of the car, plus interest. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the alleged excessive length of the civil proceedings and the lack of an effective remedy in that respect. THE LAW The applicant complained about the length of the civil proceedings and the lack of an effective remedy in that respect. The relevant part of Article 6 § 1 of the Convention provides: “In the determination of his civil rights and obligations…

, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” Article 13 provides: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” On 11 January 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the application. The Government requested the Court to strike out the application of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration, in particular, read: “[...] The Government hereby wish to express [...] its acknowledgment of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved.

At the same time, the Government admit that in the particular circumstances of the case the complaint about the length of the proceedings has not been redressed at the domestic level as required by Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the amount of [...] EUR 2,300 which they consider reasonable in the light of the Court's case law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable to the applicants. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention].

[...] The Government, therefore, request that this application be struck out of the Court's list of cases pursuant to Article 37 § 1(c) of the Convention. [...]” The applicant did not comment on the Government's unilateral declaration. The Court recalls that Article 37 § 1(c) of the Convention enables it to strike a case out of its list where: “[...] for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Article 37 § 1 in fine includes the proviso that: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court also recalls that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Having regard to the acknowledgements contained in the Government's declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the present application, within the meaning of Article 37 § 1(c). In view of its extensive and clear case law on length of civil proceedings, including in cases brought against Bulgaria (see, for example, Rachevi v. Bulgaria , no. 47877/99, 23 September 2004; Vatevi v. Bulgaria , no. 55956/00, 28 September 2006; Kambourov v. Bulgaria , no. 55350/00, 14 February 2008), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, the application should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President