MILUSHEVI v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MILUSHEVI v. BULGARIA (CtEDO, 2010)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 23601/05 de către Stana și Evdokim MILUSHEVI împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 4 mai 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazareva Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 6 iunie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURĂ Cererea a fost depusă de dna Stana Spasova Milusheva și dl Evdokim Nedyalkov Milushev, resortisanți bulgari născuți în 1944 și, respectiv, 1937 și locuiți în Vidin. Ele au fost reprezentate în fața Curții de domnul D. Mitkov și dna S. Vasileva, avocați care practică în Sofia. Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna R. Nikolova, a Ministerului Justiției. Reclamanții s-au plâns, în special, de durata unui set de proceduri civile la care au fost părți (art. 6 § 1 din Convenție). La 21 septembrie 2009, președintele secțiunii a cincea a comunicat Guvernului plângerea cu privire la durata procedurii. La 23 noiembrie 2009 și 25 februarie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamanții au convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a le plăti 2,300 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în lecții bulgare la rata aplicabilă la data plății, și fără impozite care ar putea fi imputabile reclamanților. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președintele