NIKOLOV v. BULGARIA

CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI Cerere nr. 19036/04 de Ivan Marinov NIKOLOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 9 februarie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 5 mai 2004, având în vedere decizia parțială din 18 noiembrie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Ivan Marinov Nikolov, un cetățean bulgar care locuiește în Teteven („reclamantul”). El a fost reprezentat în fața Curții de dl M. Ekimdzhiev și dna K. Boncheva, avocați care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna S. Atanasova, a Ministerului Justiției. , că compensația pe care a primit-o în ceea ce privește detenția anterioară la judecată a fost redusă din cauza taxelor de instanță înaltă pe care le-a fost obligat să le plătească în contextul procedurii de compensare. La 18 noiembrie 2008, Curtea a hotărât să comunice reclamația de mai sus guvernului. La 22 decembrie 2008 și 4 decembrie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părți, în temeiul căreia reclamantul a fost de acord să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere cererii sale în schimbul unei angajamente ale Guvernului de a-l plăti 2,500 EUR în ceea ce privește orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Această sumă ar fi convertită în lev-uri bulgare la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. În totalitate, suma respectivă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu ar fi plătită această sumă în termen de trei luni. Perioada lunii, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă dintre părți și este convinsă că aceasta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată motive care justifică examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 19036/04

by Ivan Marinov NIKOLOV

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9

February 2010 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President

,

Renate Jaeger,

Karel Jungwiert,

Rait Maruste,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges

,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 5 May 2004,

Having regard to the partial decision of 18 November 2008,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Mr Ivan Marinov Nikolov, a Bulgarian national who lives in Teteven (“the applicant”). He was represented before the Court by Mr M. Ekimdzhiev and Ms K. Boncheva, lawyers practising in Plovdiv. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms S. Atanasova, of the Ministry of Justice.

The applicant complained,

inter alia

, that the compensation which he had received in respect of his pre

‑

trial detention had been reduced on account of the high court fees which he had been required to pay in the context of the compensation proceedings.

On 18 November 2008 the Court decided to communicate the above complaint to the Government. On 22 December 2008 and 4 December 2009 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties, under which the applicant agreed to waive any further claims against Bulgaria in respect of the facts giving rise to his application in return for an undertaking by the Government to pay him EUR 2,500 in respect of any pecuniary and non

‑

pecuniary damage, as well as costs and expenses. That sum would be converted into Bulgarian levs at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. The entirety of that sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court under Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay that sum within the said three

‑

month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement between the parties. It is satisfied that it is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols, and finds no reasons justifying the continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

It therefore considers it appropriate to strike the case out of its list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President