RAYKOV v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
RAYKOV v. BULGARIA (CtEDO, 2010)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 28990/04 de către Nikolai Velikov RAYKOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 9 februarie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 28 iulie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Nikolai Velikov Raykov, un cetățen bulgar care s-a născut în 1938 și locuiește în Veliko Tarnovo („reclamantul”). El a fost reprezentat în fața Curții de dl Y. Yordanov, un avocat care practică în Veliko Tarnovo. Guvernul bulgar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Atanasova, al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia, în temeiul articolului 3 din Convenție, că această lungime i-a cauzat suferință morală și în temeiul articolului 34 din Convenție că autoritățile judiciare au refuzat să-i furnizeze exemplare de anumite documente relevante pentru plângerile sale gratuit. La 24 octombrie 2008, Curtea a hotărât să comunice Guvernului plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. La 2 decembrie 2008 și 4 decembrie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părți, în temeiul căreia reclamantul a fost de acord să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere cererii sale în schimbul unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 2,400 EUR în ceea ce privește orice pecuniar și neîntregulat Prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, suma respectivă ar fi convertită în lev-uri bulgare la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Totalul sumei ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de nerespectare plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. HOTĂRÂREA Curții ia act de soluționarea prietenoasă dintre părți. Este mulțumit că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată motive care justifică examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen