TRAPEZNIKOV v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
TRAPEZNIKOV v. UKRAINE (CtEDO, 2015)
Comunicat la 3 decembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 56387/11 Igor Andriyovych TRAPEZNIKOV împotriva Ucrainei depusă la 27 august 2011 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dl Igor Andriyovych Trapeznikov, este un național ucrainean, care s-a născut în 1994 și locuiește în Bilohirsk. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Ponomaryov, un avocat practicant în Bilohirsk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 aprilie și 17 mai 2011, reclamantul a vândut canabis R. Acțiunile respective au fost documentate de poliție și au dat naștere la o procedură penală împotriva reclamantului pentru vânzarea ilegală de droguri narcotice. La ora 13.00, la 23 mai 2011, un investigator al Departamentului de Poliție din Bilohirsk al Republicii Autonome de Crimee a arestat reclamantul pe suspiciune de vânzarea ilegală de cannabis. Investigatorul s-a bazat pe articolele 106 și 115 din Codul de Procedință Penală din 1961 („CPC”) pentru a-l autoriza să aresteze un suspect fără o decizie judecată. Avocatul reclamantului a depus o plângere împotriva arestării la Curtea de Oraș Bilohirsk a Republicii Autonome de Crimee („Tribunul de Oraș”). Investigatorul a solicitat Curții de Oraș să pună reclamantul în detenție prealabilă. Între 14.30 și 18.50 p.m., la 26 mai 2011, Curtea de Oraș a desfășurat o ședință cu privire la ambele acțiuni și a hotărât că reclamantul ar trebui plasat în custodie. Acesta a avut în vedere gravitatea infracțiunii și riscul ca el să poată absține și să împiedice ancheta dacă este liber. Tribunalul a respins, în continuare, plângerea de către avocat că arestarea reclamantului este ilegală. Acesta a remarcat că, chiar dacă perioada de detenție preliminară (septzeci și două ore) s-a expirat la 1 p.m., la 26 mai 2011, reclamantul nu a fost în custodie în timp ce cererea investigatorului este luată în considerare și că nici o încălcare a drepturilor reclamantului nu poate fi stabilită în timpul detenției preliminare. La 16 iunie 2011, Curtea de Apel a Republicii Autonome de Crimee („Curtea de Apel”) a respins recursul reclamantului, având în vedere gravitatea infracțiunii și a afirmat că există riscul ca reclamantul să se absoargă, să împiedice ancheta și să se revoce. La 4 august 2011, Curtea de Oraș a comis o procedură. A hotărât că reclamantul ar trebui să continue să fie reținut în arest, declarând că „nu există motive de modificare a măsurii preventive”. La 20 septembrie 2011, Curtea de Oraș a condamnat reclamantul pentru vânzarea ilegală de droguri și a condamnat-o la o perioadă de închisoare. La 1 decembrie 2011 și 7 iunie 2012 Curtea de Apel și, respectiv, Curtea Civilă și Penală Specializată Superioră, au susținut hotărârea Curții Comunale. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale dreptului intern pot fi găsite în Malyk c. Ucraina (nr. 37198/10, §§ 18-19, 29 ianuarie 2015). Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție că: (a) la 23 mai 2011, el a fost arestat ilegal; (b) perioada generală de detenție preliminară fără o hotărâre depășește șaptezeci și două de ore, în încălcarea dreptului intern; și (c) hotărârile judecătorești privind detenția anterioară nu au avut motive și nu au specificat un termen pentru deținerea în custodie. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 5 din Convenție că nu a putut solicita compensații în ceea ce privește presupusele încălcări ale drepturilor sale în temeiul articolului 5. 1 (c) din Convenție? Care au fost motivele pentru arestarea și detenția reclamantului în acel moment, fără hotărârea instanței? Autoritățile respectă termenele de detenție preliminară, așa cum este prevăzut în legislația internă? Reclamantul a fost detenția preliminară, așa cum a ordonat tribunalele, compatibilă cu dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. (c) și 3 din Convenție? Având în vedere cerințele prevăzute la art. 5 din Convenție, reclamantul are dreptul efectiv și executor la compensare pentru presupusele încălcări ale drepturilor sale în temeiul articolului 5 din Convenție?