ISTOMINA v. UKRAINE

Comunicat la 3 decembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 23312/15 Olena Volodymyrivna ISTOMINA împotriva Ucrainei depusă la 15 mai 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Olena Volodymyrivna Istomina, este un național ucrainean care s-a născut în 1973 și locuiește în Dnipropetrovsk. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl S.V. Karchagin, avocat practicant în Dnipropetrovsk. În februarie și martie 2015 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului cu suspiciune de evaziune fiscală, implicare într-o afacere îngrozitoare și falsificare a documentelor. Investigatorul a estimat că aceste infracțiuni au cauzat daune de peste 16 milioane [1] La 21 martie 2015, Curtea de district Zhovtnevyy din Dnipropetrovsk („Curtea de district”) a hotărât să stabilească cauțiunea reclamantului ca măsură preventivă. Având în vedere gravitatea acuzațiilor și cantitatea de prejudicii cauzate, Curtea a stabilit cauțiunea la UAH 12.249.426 [2] La 25 martie 2015, reclamantul a solicitat Curții de District să modifice măsura preventivă de la cauțiune la arestare domiciliară, susținând că suma cauțiunii este excesivă. La 6 aprilie 2015, Curtea de District a respins cererea ca fiind nefondată. În continuare, Curtea Regională de Apel din Dnipropetrovsk („Curtea de Apel”) a susținut această hotărâre ca fiind legală și justificată. La 7 aprilie 2015, Curtea de District a constatat că reclamantul nu a realizat fondurile pentru cauțiunea ei și a încălcat, prin urmare, măsura preventivă hotărâtă la 21 martie 2015, având în vedere aceste circumstanțe, a hotărât să pună reclamantul în detenție preventivă. Reclamantul a apelat, susținând că nu există motive rezonabile pentru a o suspecta de orice infracțiune și că Curtea de District nu a luat în considerare situația ei de familie și nivelul de venit al acesteia. La 17 aprilie 2015, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului și a susținut decizia Curții de District. Acesta a remarcat faptul că reclamantul nu a plătit cauțiunea; există riscul ca reclamantul să influențeze martorii și, în special, persoanele subordonate implicate în activitățile sale de afaceri; există, de asemenea, riscul ca reclamantul să se absoarbă, având în vedere gravitatea acuzațiilor. Curtea de Apel a observat că nu a existat nimic evident în situația ei de familie care ar solicita o reevaluare a măsurilor preventive. La cererea reclamantului, aceasta a examinat dosarul medical al reclamantului și nu a constatat nici o indicație că nu ar trebui reținută în custodie din motive de sănătate. Curtea de Apel a constatat, în sfârșit, că în dosarul penal existau suficiente materiale pentru a justifica suspiciunile împotriva ei. La 15 mai 2015, Curtea de District a respins o nouă cerere nefondată a reclamantului de a modifica măsura preventivă de la detenție anterioară la arestarea domiciliară. Reclamantul a recursat. La 22 mai 2015 Curtea de Apel a menținut hotărârea din 15 mai 2015. Acesta a remarcat faptul că suma cauțiunii a fost determinată în mod corespunzător având în vedere cuantumul daunei presupuse cauzate; riscurile care justifică măsurile preventive nu au diminuat și nu au dispărut; reclamantul a fost furnizat asistență medicală în perioada de detenție anterioară și situația ei sau personală nu poate justifica modificarea măsurii preventive. La 17 iulie 2015, Curtea de District a prelungit detenția anterioară a reclamantului până la 15 septembrie 2015, ca o măsură preventivă alternativă, a menținut cauțiunea în același sumă. Reclamantul a apelat. La 29 iulie 2015 Curtea de Apel a constatat că în continuare detenția reclamantului nu a fost justificată. Prin urmare, a anulat decizia de 17 Iulie 2015 și a plasat reclamantul în arest la domiciliu, ordonând ca ea să rămână în locuința ei de la ora 19:00 până la ora 19:00 în fiecare zi. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 1 alin. (c) și 3 din Convenție că hotărârile instanței de pronunțare, extinderea sau menținerea detenției anterioare nu au fost justificate și nu au fost bazate pe motive relevante și suficiente. Ea susține că cauțiunea a fost excesivă și că tribunalele nu au examinat capacitatea reclamantului de a-l plăti. Detenția anterioară a reclamantului a fost compatibilă cu cerințele articolului 5 1 litera (c) și 3 din Convenție? Valoarea cauțiunii a fost determinată în conformitate cu aceste dispoziții? Guvernul este solicitat să furnizeze toate deciziile judiciare privind măsurile preventive aplicate reclamantului în perioada cuprinsă între 7 aprilie și 29 iulie 2015 [1] Aproximativ 647.000 EUR [2] Aproximativ EUR 495,191

Communicated on 3 December 2015

FIFTH SECTION

Application no. 23312/15

Olena Volodymyrivna ISTOMINA

against Ukraine

lodged on 15 May 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Olena Volodymyrivna Istomina, is a Ukrainian national who was born in 1973 and lives in Dnipropetrovsk. She is represented before the Court by Mr S.V. Karchagin, a lawyer practising in Dnipropetrovsk.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In February and March 2015 criminal proceedings were initiated against the applicant on suspicion of tax evasion, involvement in a sham business, and forgery of documents. The investigator estimated that those crimes had caused damage amounting to more than 16 million

[1]

Ukrainian hryvnias (“the UAH”).

On 21 March 2015 the Zhovtnevyy District Court of Dnipropetrovsk (“the District Court”) decided to set bail for the applicant as a preventive measure. Having regard to the gravity of charges and the amount of damage allegedly caused, the court set bail at UAH

12,249,426

[2]

.

On 25 March 2015 the applicant asked the District Court to change the preventive measure from bail to house arrest, arguing that the amount of bail was excessive.

On 6 April 2015 the District Court rejected the request as unfounded. Subsequently, the Dnipropetrovsk Regional Court of Appeal (“the Court of Appeal”) upheld that court decision as lawful and substantiated.

On 7 April 2015 the District Court found that the applicant had failed to produce the funds for her bail and had therefore breached the preventive measure decided on 21 March 2015. Given these circumstances, it decided to place the applicant in pre-trial detention. As an alternative preventive measure, it maintained her bail at the same amount.

The applicant appealed, arguing that there were no reasonable grounds for suspecting her of any crime and that the District Court had not taken into account her family situation and her level of income.

On 17 April 2015 the Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the District Court’s decision. It noted that the applicant had failed to pay the bail; there was a risk that the applicant could influence witnesses and, in particular, subordinate people involved in her business activities; there was also a risk that the applicant might abscond, given the gravity of the charges. The Court of Appeal observed that there had been nothing apparent in her family situation which would demand any reassessment of the preventive measures. At the applicant’s request, it examined the applicant’s medical file and found no indication that she should not be held in custody for health reasons. The Court of Appeal lastly found that there was sufficient material in the criminal case file to substantiate the suspicions against her.

On 15 May 2015 the District Court rejected as unfounded a further request from the applicant to change the preventive measure from pre-trial detention to house arrest.

The applicant appealed.

On 22 May 2015 the Court of Appeal upheld the decision of 15 May 2015. It noted that the amount of bail had been determined properly in view of the amount of the damage allegedly caused; the risks justifying the preventive measure had neither diminished nor disappeared; the applicant had been provided with medical assistance in pre-trial detention and her family or personal situation could not justify the modification of the preventive measure.

On 17 July 2015 the District Court extended the applicant’s pre-trial detention until 15 September 2015. As an alternative preventive measure, it maintained her bail in the same amount.

The applicant appealed.

On 29 July 2015 the Court of Appeal found that the applicant’s further detention had not been justified. It therefore quashed the decision of 17

July 2015 and placed the applicant under house arrest, ordering that she should stay in her dwelling from 7 p.m. to 7 a.m. every day.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 5

§§

1 (c) and 3 of the Convention that the court decisions ordering, extending or maintaining her pre-trial detention were unsubstantiated and were not based on relevant and sufficient reasons. She argues that the bail was excessive and the courts did not examine the applicant’s ability to pay it.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Was the applicant’s pre-trial detention compatible with the requirements of Article 5

§§

1 (c) and 3 of the Convention? Was the amount of bail determined in accordance with these provisions?

The Government are requested to provide all the court decisions concerning the preventive measures applied to the applicant during the period from 7 April to 29 July 2015.

[1]

About EUR

647,000

[2]

About

EUR

495,191