CASE OF CARAGEA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8-1 - Respect for private life)
CASE OF CARAGEA v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Reclamantul a fost CEO (Chef Executive Officer) și acționar majoritar al unei companii comerciale, SC “L” SA, care a fost deținută de stat până în 1995; societatea a fost bazată în Târgu Jiu și între 1998 și 2002 a fost listată în cele trei companii private cele mai valoroase din județul Gorj. Între 1997 și 2004, o serie de acționari și angajați ai societății au depus plângeri penale împotriva reclamantului cu privire la modul presupus necorespunzător în care își desfășoară activitatea profesională în calitate de administrator al societății în timpul și după privatizarea acesteia. În consecință, au fost efectuate mai multe anchete penale în ceea ce privește reclamantul, care se desfășoară la momentul evenimentelor relevante; niciunul dintre acestea nu a condus la acuzarea sa. La 24 septembrie 2004, C.P., un jurnalist cu ziarul local Impact de Gorj a publicat un articol intitulat “Cine numim atunci când ignorăm legea?” (La cine apelăm când încălcăm legea?). Articolul, în părțile sale relevante, citește după cum urmează: „Este cu regret că trebuie să facem un răspuns absolut necesar la un act inacceptabil de sclavitate a presei. Un așa-numit jurnalist al unui Gorjeanul grav, a decis să apere, prin unele articole complet neverificate, CEO-ul companiei "L" S.A., Ovidiu Caragea, și să-l transforme dintr-o persoană murdară într-ună curățată. Este adevărat că membrii corupți ai instituției juridice române, inclusiv procurorii județului, au anulat CEO-ul S.C. „L” SA (l-au scos basma curată) în contradicție cu faptele clare și cu dovezile scrise. Ovidiu Caragea a gestionat compania într-un stil complet dictatorial, la costul acționarilor, cu a servi interesul său personal ca singurul scop. Este regretabil că colegii din zilnicul Gorjeanul au luat pentru apărarea persoanelor cu moralitate dublă, poate chiar chiar criminali, care nu urmăresc să informeze în mod corespunzător cititorii, nici să ofere un spațiu pentru publicitate obișnuită. În niciuna dintre aceste cazuri autorul articolului nu a avut curaj să scrie sub numele său adevărat. Ceea ce ar trebui să știe cititorii este că atunci când o investigație este făcută public în presă – chiar dacă Gorjeanul a inventat termenul de „investigație pozitivă” (asumând că un astfel de lucru ar putea exista) – autorul ar trebui să facă public numele lor real pentru a lua responsabilitatea și foarte adesea să fie jurat la. Faptul că articolele care lăudează pe G.N., care a adus OJT Gorj [Oficiul de Turism al Județeanului] la dezastru, sau pe cei care lăudează pe D.I.M. nu aveau nume reale în linie, dovedește lipsa de responsabilitate și simțul rușinei care emana din cuvintele scrise în ziar. Nu numai că autorul ar trebui să fie răspunzător pentru această practică; de asemenea, gestionarea publicării, care nu ar trebui să-l accepte, deoarece nu are nimic de-a face cu respectul ... Datorează cititorului. Aceste declarații nu sunt un atac asupra colegilor noștri din Gorjeanul, cea mai veche publicație din oraș, ci sunt opinia unui om care vrea să afle cine este sclavul (slugoiul) care a semnat unul sau alți articole, pentru a descoperi cine este pionul pentru cei care nu pot fi descriși pozitiv în presă după ce și-au înșelat partenerii de afaceri. Merită să menționăm că ziarul nostru a publicat câteva articole referitoare la neregulile din compania “L” S.A. Documentele pe care le-am demonstrat în mod clar că ceea ce s-a întâmplat nu are nimic de-a face cu legalitatea, dar acestea nu au atras interesul colegilor noștri din celălalt ziar al județului; singurul interes al acestora este, în multe cazuri, „nucirea” („de a-i spala la fond”) cei care nu respectă legea. Nu trebuie să uităm hosanele pentru a onora N.M. și subordonarea editorială a arătat D.I.M. Ce păcat!” 8. La 17 noiembrie 2004, reclamantul a depus în fața Curții de district Târgu Jiu o plângere penală pentru difamare împotriva C.P., autorul articolului de mai sus. Reclamantul a susținut că expresii care au fost utilizate de jurnalist, care l-au asociat cu „persoanele de moralitate dublă, poate chiar chiar criminali”, i-au deteriorat reputația bună și i-au pus în pericol relațiile cu partenerii de afaceri la nivel local și național, periclând astfel situația financiară a companiei sale. El a declarat că niciuna dintre acuzațiile menționate în articolul nu a dus la inculparea lui. La 28 martie 2005, Curtea a achitat C.P. După analizarea conținutului articolului și a mărturiilor martorilor, jurnalistul a susținut că intenția acestuia nu a fost de a difama reclamantul, ci doar de a face public opinia sa cu privire la activitatea reclamantului și de a sublinia disputa cu alți jurnaliști locali care au scris articole care lăudau reclamantului. Întrucât actele contestate nu au afectat grav demnitatea și reputația reclamantului, cererea sa de compensare morală a fost respinsă. 10. Reclamantul a invocat că: jurnalistul a fost anterior condamnat de mai multe ori pentru difamarea altor terțe părți în ziarul său, arătând perseverenția sa în utilizarea presei pentru a insulta alții; și articolul a făcut parte dintr-o campanie de răzbunare de către jurnalist. Potrivit reclamantului, societatea de publicitate a jurnalistului a operat pe imobile comerciale deținute de societatea „L” SA; reclamantul a introdus o procedură civilă împotriva societății de publicitate pentru achiziții de închiriere și, atunci când au fost acordate cererile, jurnalistul a cerut ca datoria publicatorului să fie anulată în schimbul publicității favorabile în presă; propunerea a fost respinsă; prin urmare, aparția articolului contestat câteva luni mai târziu. 11. La 6 iunie 2005, Tribunalul județului Gorj a respins recursul reclamantului. Curtea a declarat că, având în vedere că reclamantul a făcut obiectul unei urmăriri penale pentru modul în care își desfășoară slujba de CEO al companiei sale, s-a bazat suficient pentru acest articol, care în orice caz a fost doar un răspuns la un alt articol în care reclamantul lăudat publicat într-un ziar diferit. Curtea a subliniat că rolul presei era să informeze publicul în general și că jurnalistul nu avea nici o intenție de a difama reclamantul, doar pentru a-și exprima opinia privind activitatea profesională a acesteia ca CEO a unei societăți importante din orașul Târgu Jiu.