Caragea împotriva României

Reclamantul a fost CEO (Chef Executive Officer) și acționar majoritar al unei companii comerciale, SC “L” SA, care a fost deținută de stat până în 1995; societatea a fost bazată în Târgu Jiu și între 1998 și 2002 a fost listată în cele trei companii private cele mai valoroase din județul Gorj. Între 1997 și 2004, o serie de acționari și angajați ai societății au depus plângeri penale împotriva reclamantului cu privire la modul presupus necorespunzător în care își desfășoară activitatea profesională în calitate de administrator al societății în timpul și după privatizarea acesteia. În consecință, au fost efectuate mai multe anchete penale în ceea ce privește reclamantul, care se desfășoară la momentul evenimentelor relevante; niciunul dintre acestea nu a condus la acuzarea sa.

La 24 septembrie 2004, C.P., un jurnalist cu ziarul local Impact de Gorj a publicat un articol intitulat “Cine numim atunci când ignorăm legea?” (La cine apelăm când încălcăm legea?). Articolul, în părțile sale relevante, citește după cum urmează: „Este cu regret că trebuie să facem un răspuns absolut necesar la un act inacceptabil de sclavitate a presei. Un așa-numit jurnalist al unui Gorjeanul grav, a decis să apere, prin unele articole complet neverificate, CEO-ul companiei "L" S.A., Ovidiu Caragea, și să-l transforme dintr-o persoană murdară într-ună curățată. Este adevărat că membrii corupți ai instituției juridice române, inclusiv procurorii județului, au anulat CEO-ul S.C. „L” SA (l-au scos basma curată) în contradicție cu faptele clare și cu dovezile scrise.

Ovidiu Caragea a gestionat compania într-un stil complet dictatorial, la costul acționarilor, cu a servi interesul său personal ca singurul scop. Este regretabil că colegii din zilnicul Gorjeanul au luat pentru apărarea persoanelor cu moralitate dublă, poate chiar chiar criminali, care nu urmăresc să informeze în mod corespunzător cititorii, nici să ofere un spațiu pentru publicitate obișnuită. În niciuna dintre aceste cazuri autorul articolului nu a avut curaj să scrie sub numele său adevărat. Ceea ce ar trebui să știe cititorii este că atunci când o investigație este făcută public în presă – chiar dacă Gorjeanul a inventat termenul de „investigație pozitivă” (asumând că un astfel de lucru ar putea exista) – autorul ar trebui să facă public numele lor real pentru a lua responsabilitatea și foarte adesea să fie jurat la.

Faptul că articolele care lăudează pe G.N., care a adus OJT Gorj [Oficiul de Turism al Județeanului] la dezastru, sau pe cei care lăudează pe D.I.M. nu aveau nume reale în linie, dovedește lipsa de responsabilitate și simțul rușinei care emana din cuvintele scrise în ziar. Nu numai că autorul ar trebui să fie răspunzător pentru această practică; de asemenea, gestionarea publicării, care nu ar trebui să-l accepte, deoarece nu are nimic de-a face cu respectul ... Datorează cititorului. Aceste declarații nu sunt un atac asupra colegilor noștri din Gorjeanul, cea mai veche publicație din oraș, ci sunt opinia unui om care vrea să afle cine este sclavul (slugoiul) care a semnat unul sau alți articole, pentru a descoperi cine este pionul pentru cei care nu pot fi descriși pozitiv în presă după ce și-au înșelat partenerii de afaceri.

Merită să menționăm că ziarul nostru a publicat câteva articole referitoare la neregulile din compania “L” S.A. Documentele pe care le-am demonstrat în mod clar că ceea ce s-a întâmplat nu are nimic de-a face cu legalitatea, dar acestea nu au atras interesul colegilor noștri din celălalt ziar al județului; singurul interes al acestora este, în multe cazuri, „nucirea” („de a-i spala la fond”) cei care nu respectă legea. Nu trebuie să uităm hosanele pentru a onora N.M. și subordonarea editorială a arătat D.I.M. Ce păcat!” 8. La 17 noiembrie 2004, reclamantul a depus în fața Curții de district Târgu Jiu o plângere penală pentru difamare împotriva C.P., autorul articolului de mai sus.

Reclamantul a susținut că expresii care au fost utilizate de jurnalist, care l-au asociat cu „persoanele de moralitate dublă, poate chiar chiar criminali”, i-au deteriorat reputația bună și i-au pus în pericol relațiile cu partenerii de afaceri la nivel local și național, periclând astfel situația financiară a companiei sale. El a declarat că niciuna dintre acuzațiile menționate în articolul nu a dus la inculparea lui. La 28 martie 2005, Curtea a achitat C.P. După analizarea conținutului articolului și a mărturiilor martorilor, jurnalistul a susținut că intenția acestuia nu a fost de a difama reclamantul, ci doar de a face public opinia sa cu privire la activitatea reclamantului și de a sublinia disputa cu alți jurnaliști locali care au scris articole care lăudau reclamantului.

Întrucât actele contestate nu au afectat grav demnitatea și reputația reclamantului, cererea sa de compensare morală a fost respinsă. 10. Reclamantul a invocat că: jurnalistul a fost anterior condamnat de mai multe ori pentru difamarea altor terțe părți în ziarul său, arătând perseverenția sa în utilizarea presei pentru a insulta alții; și articolul a făcut parte dintr-o campanie de răzbunare de către jurnalist. Potrivit reclamantului, societatea de publicitate a jurnalistului a operat pe imobile comerciale deținute de societatea „L” SA; reclamantul a introdus o procedură civilă împotriva societății de publicitate pentru achiziții de închiriere și, atunci când au fost acordate cererile, jurnalistul a cerut ca datoria publicatorului să fie anulată în schimbul publicității favorabile în presă; propunerea a fost respinsă; prin urmare, aparția articolului contestat câteva luni mai târziu.

11. La 6 iunie 2005, Tribunalul județului Gorj a respins recursul reclamantului. Curtea a declarat că, având în vedere că reclamantul a făcut obiectul unei urmăriri penale pentru modul în care își desfășoară slujba de CEO al companiei sale, s-a bazat suficient pentru acest articol, care în orice caz a fost doar un răspuns la un alt articol în care reclamantul lăudat publicat într-un ziar diferit. Curtea a subliniat că rolul presei era să informeze publicul în general și că jurnalistul nu avea nici o intenție de a difama reclamantul, doar pentru a-și exprima opinia privind activitatea profesională a acesteia ca CEO a unei societăți importante din orașul Târgu Jiu.

5. The applicant was the CEO (Chief Executive Officer) and majority shareholder of a commercial company, SC “L” SA, which had been Stateowned until 1995; the company was based in Târgu Jiu and between 1998 and 2002 was listed in the top three most valuable private companies in Gorj County. 6. Between 1997 and 2004 a number of shareholders and employees of the company lodged criminal complaints against the applicant concerning the alleged improper manner in which he conducted his professional activity as manager of the company during and after its privatisation. Several criminal investigations were accordingly conducted in respect of the applicant, which were ongoing at the time of the relevant events; none of them led to his indictment.

7. On 24 September 2004 C.P., a journalist with the local newspaper Impact de Gorj published an article entitled “Who do we call when we disregard the law?” (La cine apelăm când încălcăm legea?). The article, in its relevant parts, read as follows: “It is with regret that we have to make an absolutely necessary response to an unacceptable act of servitude of the press. A so-called journalist of the once serious Gorjeanul, decided to defend, through some completely unverified articles, the CEO of the company “L” S.A., Ovidiu Caragea, and to transform him from a dirty person into a clean one. It is true that corrupt members of the Romanian legal establishment, including county prosecutors, have cleared the CEO of S.C.

“L” SA (l-au scos basma curată) in contradiction of the clear facts and the written evidence. Ovidiu Caragea has managed the company in a completely dictatorial style, to shareholders’ cost, with serving his personal interest as the only aim. It is regrettable that colleagues from the daily Gorjeanul have taken to defending persons of dubious morality, perhaps even criminals, aiming neither to properly inform the readers nor to provide a space for regular advertising. In none of these cases has the author of the article had the courage to write under his or her true name. What the readers should know is that when an investigation is made public in the press – even though Gorjeanul invented the term “positive investigation” (assuming that such a thing could possibly exist) – the author should make their real name public so as to take responsibility and very often to be sworn at.

The fact that the articles praising G.N., who brought the OJT Gorj [the County Tourist Office] to disaster, or those praising D.I.M. did not have real names in the byline, proves the lack of responsibility and the sense of shame emanating from the words written in the paper. Not only should the author be held accountable for this practice; so should the management of the publication, who should not accept it as it has nothing to do with the respect ... owed to the reader. These statements are not an attack on our colleagues in Gorjeanul, the oldest publication in the city, but are the opinion of one man who wants to find out who is the slave (slugoiul) who signed one or other of these articles, in order to discover who is the pawn for those who cannot be portrayed positively in the press after having defrauded their business partners.

It is worth mentioning that our newspaper has published a few articles relating to the irregularities in the company “L” S.A. The documents we have clearly prove that what has happened has nothing to do with legality, but these have not attracted the interest of our colleagues in the other county newspaper; their only interest is, in many cases, “brown-nosing” (“de a-i spăla la fund”) those who fail to comply with the law. We mustn’t forget the hosannas to honour N.M. and the editorial subordination shown to D.I.M. What a pity!” 8. On 17 November 2004 the applicant lodged before the Târgu Jiu District Court a criminal complaint for defamation against C.P., the author of the above article.

The applicant argued that the expressions that had been used by the journalist, who had associated him with “persons of dubious morality, perhaps even criminals”, had damaged his good reputation and put at risk his relations with business partners on a local and national level, thus endangering the financial situation of his company. He stated that none of the charges referred to in the article had led to him being indicted. 9. On 28 March 2005 the court acquitted C.P. Having analysed the content of the article and the witnesses’ testimonies, it held that the journalist’s intention had not been to defame the applicant but merely to make his opinion regarding the applicant’s activity public, and to highlight the dispute with other local journalists who had written articles praising the applicant.

As the disputed acts had not severely damaged the dignity and the reputation of the applicant, his request for non-pecuniary compensation was dismissed. 10. The applicant appealed claiming that: the journalist had previously been convicted several times for defaming other third parties in his newspaper, showing his perseverance in using the press to insult others; and the article was part of a revenge campaign by the journalist. According to the applicant, the journalist’s publishing company operated on commercial premises owned by the company “L” SA; the applicant brought a civil suit against the publishing company for rent arrears, and when the claims were granted, the journalist asked that the publisher’s debt be written off in exchange for favourable publicity in the press; the proposal was turned down; hence the appearance of the disputed article a few months later.

11. On 6 June 2005, the Gorj County Court dismissed the applicant’s appeal. The court stated that as the applicant had been the subject of criminal prosecution for the manner in which he had conducted his job as CEO of his company, there had been sufficient factual basis for the article, which in any case had been merely a response to another article praising the applicant published in a different newspaper. The court pointed out that the role of the press was to inform the general public and that the journalist had had no intention to defame the applicant, only to express his opinion concerning the latter’s professional activity as CEO of an important company in the city of Târgu Jiu.