Orłowski împotriva Poloniei

Comunicat la 11 decembrie 2015 Secțiunea a patra Cerere nr. 5547/15 Leszek ORŁOWSKI împotriva Poloniei introdusă la 11 February 2015 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Leszek Orłowski, este un resortisant polonez născut în 1977. Este deținut la casa de arestare din Varșovia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În iunie 2014, reclamantul a inițiat o acțiune de protecție a drepturilor sale de personalitate împotriva unui agent de administrare a activelor. În actul de punere în aplicare a legii, a indicat adresa profesională a părții adverse, numărul său național de identificare (PESEL) și numărul cărții sale de identitate.

La 11 iunie 2014, Tribunalul l-a somat pe reclamant să îi comunice adresa de reședință a pârâtului. La 11 iulie 2014, Tribunalul Regional din Poznań, hotărând în temeiul articolului 126 alineatul (2) din Codul de procedură civilă (a se vedea dreptul intern menționat anterior) Mai jos) a dispus înapoierea cererii reclamantului, pe motiv că acesta nu a comunicat adresa de reședință a părții adverse. Tribunalul a constatat, pe motivele sale, că, pentru a obține adresa menționată, reclamantul ar fi trebuit să se adreseze Ministerului de Interne. La 10 decembrie 2014, Tribunalul din Poznań a respins o acțiune formulată de reclamant împotriva deciziei din 11 iulie 2014, care subscrie pe deplin motivelor instanței de primă instanță.

La 27 iulie 2014, reclamantul a solicitat Ministerului de Interne să-i comunice adresa de domiciliu a părții adverse extrase din registrul național al populației. În sprijinul cererii sale, acesta a emis scrisoarea din 11 iunie 2014, prin care instanța de district a solicitat să-i comunice adresa adversarului său, sub pedeapsa returnării cererii și a nulității sale. La 18 decembrie 2014, Ministerul de Interne l-a somat pe reclamant să îi trimită documentele care să demonstreze interesul său actual de a acționa în cadrul procedurii în fața respectivului minister. La 15 ianuarie 2015, reclamantul la informare că, în pofida returnării cererii sale de către instanța de district, interesul său de a acționa în fața Ministerului a fost actual, având în vedere intenția sa de a reiniția cererea.

La 19 martie 2015, pe baza unei jurisprudențe relevante a instanțelor administrative (a se vedea hotărârea Tribunalului Administrativ din Varșovia din 25 martie 2009, IV SA/Wa 1616/08 și hotărârea Curții Administrative Supreme din 19 martie 2002 IV SA 1132/00 menționată anterior; În cadrul părții privind dreptul intern relevant, ministrul landurilor a respins cererea reclamantului, pe motiv că acesta nu a fost parte la niciun litigiu în curs și că nu și-a demonstrat interesul de a acționa în cadrul procedurii. La art. 126 din Codul de procedură civilă (CPC) stabilește condițiile de formă pe care trebuie să le respecte scrierile oficiale și actele de procedură, precum și elementele conținutului acestora.

În conformitate cu art. 126 alineatul (2) din Cod, un act delegat trebuie să conțină adresa de reședință (adres zamiszkania) a părților la procedură. La art. 135 din CPC prevede că notificarea unui act de procedură care se referă la domiciliul, locul de muncă sau locul de muncă unde poate fi prezent destinatarul său. Dispozițiile relevante din Legea din 24 septembrie 2010 privind registrul național al populației În conformitate cu art. 46 din legea menționată anterior, datele înregistrate în registrul național al populației pot fi comunicate unei persoane fizice, cu condiția ca aceasta să demonstreze că este în interesul acesteia. În temeiul articolului 8 alineatul (14) din lege, adresa de domiciliu (adresa zameldowania) a unui particular este înregistrată în registru.

În conformitate cu art. 50 alineatul (1) din lege, ministrul lapei autorizează accesul la datele înregistrate în registrul populației. Jurisprudența Curții Supreme Potrivit unei jurisprudențe bine stabilite a Curții Supreme, un act … în temeiul articolului 143 din CPC mai puțin la adresa de ședere (ordonanța Curții Supreme din 27 septembrie 2000, V CKN 1494/00). Actele de procedură destinate unui particular care desfășoară o activitate profesională ca persoană fizică trebuie să fie comunicate în conformitate cu normele aplicabile persoanelor fizice, și anume la domiciliu, la locul de muncă sau într-un loc, unde destinatarul actului poate fi prezent (hotărârea Tribunalului de apel din Poznań din 19 decembrie 2012, I Aca 1046/12).

Hotărârea Curții Supreme din 11 octombrie 2013 (I CSK 697/12, OSNC 2014/1/9), în temeiul articolului 135 alineatul (1) și al articolului 138 din CPC, orice adresă În cazul în care o întreprindere care desfășoară o activitate profesională sau care desfășoară o activitate independentă este considerată a fi o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE, aceasta poate fi considerată o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE. În conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții Administrative Supreme (hotărârea din 19 martie 2002, IV SA 1132/00), interesul de a acționa într-o procedură de raportare a datelor înregistrate în registrul național al populației trebuie să fie actual, și anume că nu poate fi justificat prin acțiuni viitoare.

În cazul în care cererea de comunicare a datelor cu caracter personal decurge dintr-un litigiu, care nu este în curs de desfășurare, datele din registru nu pot fi comunicate reclamantului (judecarea Tribunalului Regional Administrativ din Varșovia din 25 martie 2009, IV SA/Wa 1616/08). Invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță din cauza returnării cererii sale, motivată de lipsa comunicării către instanța internă competentă a adresei de reședință a părții pârâte. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță, ca urmare a returnării cererii sale civile în temeiul articolului 126 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, pe motiv de lipsă de comunicare la Tribunalul Regional din Poznań de la adresa de reședință a părții adverse

Communiquée le 11 décembre 2015

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 5547/15 Leszek ORŁOWSKI contre la Pologne introduite le 11 February 2015

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Leszek Orłowski, est un ressortissant polonais né en 1977. Il est détenu à la maison d’arrêt de Varsovie. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En juin 2014, le requérant engagea une action en protection de ses droits de la personnalité à l’encontre d’un agent de l’administration pénitentiaire. Dans l’acte introductif d’instance, il indiqua l’adresse professionnelle de la partie adverse, son numéro d’identification national (PESEL) et le numéro de sa carte d’identité. Le 11 juin 2014, le tribunal somma le requérant de lui communiquer l’adresse de résidence de la partie adverse.

Le 11 juillet 2014, le tribunal régional de Poznań statuant en application de l’article 126 § 2 du code de procédure civile (voir le droit interne ci ‑ dessous) ordonna le retour de la demande au requérant, au motif que celui-ci n’ait pas communiqué l’adresse de résidence de la partie adverse. Le tribunal observa dans ses motifs que, pour obtenir ladite adresse, le requérant aurait dû s’adresser au ministère de l’Intérieur. Le 10 décembre 2014, la cour d’appel de Poznań rejeta un recours formé par le requérant contre la décision du 11 juillet 2014, souscrivant entièrement aux motifs du tribunal de première instance. Le 27 juillet 2014, le requérant a demandé au ministère de l’Intérieur de lui communiquer l’adresse de domicile de la partie adverse extraite du registre national de la population.

À l’appui de sa demande, il produisit le courrier du 11 juin 2014 par lequel le tribunal de district l’invitait à lui communiquer l’adresse de son adversaire sous peine de retour de sa demande et de sa nullité. Le 18 décembre 2014, le ministère de l’Intérieur somma le requérant de lui faire parvenir les documents prouvant son intérêt actuel à agir dans la procédure devant ledit ministère. Le 15 janvier 2015, le requérant l’informa que, malgré le retour de sa demande par le tribunal de district, son intérêt à agir devant le ministère était actuel, compte tenu de son intention de réintroduire la demande.

Le 19 mars 2015, se fondant sur une jurisprudence pertinente des juridictions administratives (voir le jugement du tribunal administratif de Varsovie du 25 mars 2009, IV SA/Wa 1616/08 et l’arrêt de la Cour administrative suprême du 19 mars 2002 IV SA 1132/00 mentionnés ci ‑ dessous dans la partie concernant le droit interne pertinent), le ministre de l’Intérieur rejeta la demande du requérant, au motif que celui-ci, n’étant partie à aucun litige en cours, ne démontrait pas son intérêt à agir dans la procédure. B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. Les dispositions pertinentes du code de procédure civile L’article 126 du code de procédure civile (CPC) détermine les conditions de forme que doivent respecter les écrits officiels et les actes de procédure ainsi que les éléments de leur contenu.

Selon l’article 126 § 2 du code, un acte introductif d’instance doit comporter l’adresse de résidence ( adres zamieszkania ) des parties à la procédure. L’article 135 du CPC prévoit que la signification d’un acte de procédure s’effectue au domicile, sur un lieu de travail ou à un endroit, où son destinataire peut être présent. 2. Les dispositions pertinentes de la loi du 24 septembre 2010 sur le registre national de la population Selon l’article 46 de la loi susvisée, les données répertoriées au registre national de la population peuvent être communiquées à un particulier à condition qu’il prouve son intérêt à en disposer. En vertu de l’article 8 alinéa 14 de la loi, l’adresse de domicile ( adres zameldowania ) d’un particulier est répertoriée au registre.

Conformément à l’article 50 alinéa 1 de la loi, le ministre de l’Intérieur autorise l’accès aux données répertoriées au registre de la population. 3. La jurisprudence de la Cour suprême Selon une jurisprudence bien établie de la Cour suprême, un acte introductif d’instance doit préciser l’adresse de résidence du défendeur, soit ‑ en vertu de l’article 143 du CPC – tout au moins l’adresse de séjour (ordonnance de la Cour suprême du 27 septembre 2000, V CKN 1494/00). Les actes de procédure destinés à un particulier qui exerce une activité professionnelle en tant que personne physique doivent être signifiés selon les règles applicables aux particuliers, à savoir au domicile, sur un lieu de travail ou à un endroit, où le destinataire de l’acte peut être présent (arrêt de la cour d’appel de Poznań du 19 décembre 2012, I Aca 1046/12).

La Cour suprême dans son ordonnance du 11 octobre 2013 (I CSK 697/12, OSNC 2014/1/9), précise qu’en vertu des articles 135 § 1 et 138 de CPC, toute « adresse » qui désigne l’identité du destinataire et le lieu de la remise de l’envoi, doit être considérée comme suffisante. Le terme « lieu de travail » est d’interprétation extensive et doit s’entendre comme lieux de l’exercice de l’activité professionnelle, que celle-ci soit exercée en tant que salarié ou en tant que travailleur indépendant. 4. La jurisprudence de la Cour administrative suprême Selon la jurisprudence pertinente de la Cour administrative suprême (arrêt du 19 mars 2002, IV SA 1132/00), l’intérêt à agir dans une procédure tendant à la communication des données répertoriées du registre national de la population doit être actuel, à savoir qu’il ne peut pas être justifié par des actions futures.

Si la demande de communication des données personnelles découle d’un litige, qui n’est pas en cours, les données répertoriées au registre ne peuvent pas être communiquées au demandeur (jugement du tribunal régional administratif de Varsovie du 25 mars 2009, IV SA/Wa 1616/08). GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation de son droit d’accès à un tribunal en raison du retour de sa demande, motivé par le défaut de communication à la juridiction interne compétente de l’adresse de résidence de la partie adverse.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant d’accès à un tribunal, suite au retour de sa demande civile ordonné en application de l’article 126 § 2 du code de procédure civile, au motif du défaut de communication au tribunal régional de Poznań de l’adresse de résidence de la partie adverse ?