CASE OF CIPLEU v. ROMANIA

CAUZUL CIPLEU / ROMANIA (Declarația nr. 36470/08) REVIZIUNEA JUGULUI STRASBOURG 15 decembrie 2015 FINAL 15/03/2016 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cipleu v. România (depunerea revizuirii hotărârii din 14 ianuarie 2014), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Former al treilea secțiunea), ședința în calitate de Cameră compusă din: Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Helena Jäderblom, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii care s-a deliberat în particular la 24 noiembrie 2015, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURUL a avut ca rezultat o cerere (nr. 36470/08) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național român, dl Dănuț Cipleu („reclamantul”), la 18 iulie 2008. Într-o hotărâre pronunțată la 14 ianuarie 2014, Curtea a afirmat că s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție în măsura în care reclamantul a fost condamnat fără a fi acordată posibilitatea de a da dovezi. Curtea a hotărât, de asemenea, să atribuie reclamantului 3.000 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și a respins restul cererilor pentru o justă satisfacție. La 24 iunie 2014, Guvernul a informat Curtea că au aflat, la 14 mai 2014, că reclamantul a murit la 17 octombrie 2012. În consecință, au solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții. La 16 septembrie 2014, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să furnizeze reprezentantul reclamantului șase săptămâni în care să prezinte observații. Guvernul solicită revizuirea hotărârii din 14 ianuarie 2014, pe care nu le-au putut executa deoarece reclamantul a murit înainte de adoptarea hotărârii. Reprezentantul reclamantului nu a prezentat observații cu privire la cererea de revizuire a Guvernului (a se vedea punctul 4 în amenda de mai sus). Curtea consideră că hotărârea din 14 ianuarie 2014 ar trebui revizuită în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, al căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care ar putea avea, prin natura sa, o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre. ...” Curtea constată că reclamantul a murit înainte de hotărârea a 14 Ianuarie 2014 a fost adoptată, dar reprezentantul său nu a informat Curtea cu privire la deces. Nu au fost furnizate informații cu privire la moștenitorii care ar putea dori să continue cererea. Curtea consideră că moartea reclamantului constituie „descoperirea unui fapt... care, atunci când [] hotărârea a fost pronunțată, a fost necunoscută de Curte.” Aceasta constituie, de asemenea, un fapt de „influență decisivă” asupra rezultatului hotărârii în sensul articolului 80 § 1. Curtea este dispusă să accepte faptul că acest fapt decisiv „nu s-ar fi putut, în mod rezonabil, să fie cunoscut de guvernul”, care a dobândit cunoștință de moartea reclamantului la 14 mai 2014 (a se vedea Manushaqe Puto și alții c. Albania (revision), nr. 604/07, 43628/07, 46684/07 și 34770/09, §§§ 10, 4 noiembrie 2014). Ei au depus o cerere de revizuire a hotărârii la 24 iunie 2014, adică, în termenul prevăzut la art. 80. 10. art. 37 § 1 din Convenție, în partea sa relevantă, se spune: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) ... nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” 11. Curtea reamintește că a fost practica sa de a elimina cererile din lista cazurilor în absența oricărui moștenitor sau rude apropiat care a exprimat dorința de a continua cererea (a se vedea Eremiášová și Pechová Republica Cehă (reviziunea), nr. 23944/04, § 10, 20 iunie 2013). În plus, nu se constată nici o circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care îi impun să continue examinarea cererii. 12. În consecință, cererea ar trebui eliminată din lista de cauze a Curții (a se vedea Bolovan c. România (reviziunea), nr. 64541/01, § 13, 20 septembrie 2011). Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să revizuiască hotărârea în ansamblul său și să scoată cazul din listă. S-a făcut în engleză și a notificat în scris la 15 decembrie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stephen Phillips Luiz López Guerra Președintele secretarului

FORMER

THIRD SECTION

CASE OF

CIPLEU v. ROMANIA

(Application no. 36470/08)

JUDGMENT

(

Revision

)

STRASBOURG

15 December 2015

FINAL

15/03/2016

This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Cipleu v. Romania (request for revision of the judgment of 14 January 2014),

The European Court of Human Rights (Former Third Section), sitting as a Chamber composed of:

Luis López Guerra,

President,

Nona Tsotsoria,

Kristina Pardalos,

Helena Jäderblom,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

Iulia Antoanella Motoc,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 24 November 2015,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 36470/08) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Romanian national, Mr Dănuț Cipleu (“the applicant”), on 18 July 2008.

2.

In a judgment delivered on 14 January 2014, the Court held that there had been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in so far as the applicant had been convicted without being granted the opportunity to give evidence. The Court also decided to award the applicant 3,000 euros (EUR) for non-pecuniary damage and dismissed the remainder of the claims for just satisfaction.

3.

On 24 June 2014 the Government informed the Court that they had learned, on 14 May 2014, that the applicant had died on 17 October 2012. They accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule 80 of the Rules of Court.

4

.

On 16 September 2014 the Court considered the request for revision and decided to give the applicant’s representative six weeks in which to submit any observations. The applicant’s representative did not submit any observations.

THE LAW

THE REQUEST FOR REVISION

5.

The Government requested revision of the judgment of 14 January 2014, which they had been unable to execute because the applicant had died before the judgment had been adopted.

6.

The applicant’s representative did not submit observations on the Government’s request for revision (see paragraph 4

in fine

above).

7.

The Court considers that the judgment of 14 January 2014 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court, the relevant parts of which provide:

“A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court ... to revise that judgment.

...”

8.

The Court notes that the applicant died before the judgment of 14

January 2014 was adopted but that his representative did not inform the Court of the death. No information was provided concerning any heirs who might wish to pursue the application.

9.

The Court considers that the applicant’s death constitutes “the discovery of a fact...which when [the] judgment was delivered, was unknown to the Court.” It also constitutes a fact of “decisive influence” on the outcome of the judgment within the meaning of Rule 80 § 1. The Court is prepared to accept that this decisive fact “could not reasonably have been expected to be known to” the Government, who gained knowledge of the applicant’s death on 14 May 2014 (see

Manushaqe Puto

and Others v.

Albania

(revision), nos. 604/07, 43628/07, 46684/07 and 34770/09, §§

9

‑

10, 4 November 2014). They filed a request for revision of the judgment on 24 June 2014, that is, within the time-limit provided for in Rule 80.

10.

Article 37 § 1 of the Convention, in its relevant part, reads:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ...

(c)

... it is no longer justified to continue the examination of the application.”

11.

The Court recalls that it has been its practice to strike applications out of the list of cases in the absence of any heir or close relative who has expressed a wish to pursue the application (see

Eremiášová and Pechová

v.

the Czech Republic

(revision), no. 23944/04, § 10, 20 June 2013). It further finds no special circumstances relating to respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require it to continue the examination of the application.

12.

Accordingly, the application should be struck out of the Court’s list of cases (see

Bolovan v. Romania

(revision), no. 64541/01, § 13, 20

September 2011).

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to revise the judgment as a whole and to strike the case out of the list.

Done in English, and notified in writing on 15 December 2015, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Stephen Phillips

Luiz López Guerra

Registrar

President