BORISOVA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 37190/19 Nadejda BORISOVA împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 21 noiembrie 2024 într-un comitet compus din Kateřina Šimáčková, președinta Diana Sârcu, Mykola Gnatovskyy, judecători și Viktoriya Maradudna, graffière de secțiune f.f. având în vedere cererea formulată anterior la 1 iulie 2019, având în vedere declarația guvernului pârât care invită Curtea să șteargă cererea privind rolul, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la reclamantă se găsesc în tabelul anexat. recurenta a fost reprezentată în fața Curții de către domnul N. Daniliuc, avocat care exercită în Chișinău.

Plângerile formulate de reclamantă în articolele 6 și 13 din Convenție (durata excesivă a procedurii civile și lipsa unei căi de atac efective în această privință) au fost comunicate guvernului moldoven ( La 7 februarie 2007, recurenta a introdus o acțiune civilă împotriva terților privind împărțirea proprietății și recunoașterea dreptului de proprietate, precum și determinarea utilizării terenului în casa sa. Plângerea reclamantului, care era legată de alte trei cauze civile și de o cerere reconvențională referitoare la același subiect, a fost trimisă de două ori în fața Tribunalului de Primă Instanță pentru a fi rejudecată, patru expertize având loc, de altfel, și reiese din dosar că cauza este încă în curs de desfășurare.

La 8 mai 2018, recurenta a depus o cerere de despăgubire în temeiul Legii nr. 87/2011 privind repararea de către Tribunalul de Primă Instanță a prejudiciilor cauzate de neexecutarea hotărârilor judecătorești și de durata excesivă a procedurilor. Această cerere a fost respinsă de către Tribunalul de Primă Instanță și în apel, însă Curtea Supremă de Justiție, printr-o decizie definitivă din 22 mai 2019, primirea parțială, reclamanta fiind văzută acordând 30 000 MDL (1 500 EUR) pentru daune morale și 1 000 MDL (50 EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Instanța supremă a considerat că argumentele recurentei erau întemeiate, și anume că nu a beneficiat de o justiție eficientă, că dreptul său la un proces într-un termen rezonabil fusese încălcat, că examinarea cauzei sale durase mai mult de 11 ani la momentul de referință în absența unor elemente complexe și că aceasta era încă în curs de desfășurare în fața instanței de primă instanță.

Curtea Supremă a constatat, de asemenea, pasivitatea instanțelor în gestionarea și organizarea procesului și în excluderea întârzierii în examinarea cauzei. În urma negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, care s-au dovedit ineficiente, guvernul a informat Curtea că propunea să prezinte o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și, în plus, a invitat Curtea să șteargă cererea din partea rolului în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște durata excesivă a procedurii civile și lipsa unei căi de atac efective în acest sens în dreptul intern. El propune ca, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție, să plătească recurentei sumele reproduse în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea de participare.

Aceste sume vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu au fost plătite în acest termen, Ö s Õ angajat să le majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Prin scrisoarea din 11 decembrie 2023, recurenta a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă era insuficientă. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea amintește că art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție îi permite să elimine o cauză a rolului în cazul în care (...) din orice alt motiv pe care [ea] îl constată existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii.

Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75 77, CEDH 2003 VI).

Jurisprudența Curții privind durata excesivă a procedurii civile este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Cravcenco c. Moldova, 13012/02, 15 ianuarie 2008 și Cristea c. Republica Moldova, 35098/12, 12 februarie 2019). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în această parte [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată atât timp cât se referă la obiecțiunile privind durata excesivă a procedurii.

Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenția privind accesul la o instanță independentă și imparțială, recurenta se plângea, de asemenea, că a fost victima unui sistem judiciar corupt, controlat de autoritatea politică. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe lipsa de imparțialitate și de independență a instanțelor interne și să presupună chiar că reclamanta a epuizat căile de atac interne, Curtea apreciază, în lumina tuturor elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care faptele denunțate intră în sfera sa de competență, că acestea nu dezvăluie nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin convenție sau prin protocoalele sale și că criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din convenție nu au fost îndeplinite.

Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act termenii declarației guvernului pârât cu privire la articolele 6 (durata excesivă a procedurii civile) și 13 din convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să elimine această parte din cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Se precizează restul cererii inadmisibile. Prezentat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 decembrie 2024. Viktoriya Maradudina Kateřina Šimáčková Grefier adjunct f.f.

Președinta Anexă Cerere privind obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din convenție (durata excesivă a procedurii civile și absența unei căi de atac efective în această privință) Numărul și data de la care se introduce cererea Numele reclamantei și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii recurentei Suma alocată pentru daune morale per reclamant (în euro) [1] Suma alocată pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată per cerere (în euro [2] 37190/19 01/07/2019 Nadejda BORISOVA 1960 Daniliuc Nicolae, Chișinău 21/11/2023 04/01/2024 500 [1] Alte sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant.

[2] Plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant.

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 37190/19 Nadejda BORISOVA contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 21 novembre 2024 en un comité composé de : Kateřina Šimáčková , présidente , Diana Sârcu, Mykola Gnatovskyy , juges , et de Viktoriya Maradudina, greffière adjointe de section f.f. , Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er juillet 2019, Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant la requérante se trouvent dans le tableau joint en annexe. La requérante a été représentée devant la Cour par M e N. Daniliuc, avocat exerçant à Chișinău. Les griefs que la requérante tirait des articles 6 et 13 de la Convention (durée excessive de la procédure civile et l’absence de recours effectif à cet égard) ont été communiqués au gouvernement moldave (« le Gouvernement »). Le 7 février 2007, la requérante introduisit une action civile contre des tiers concernant le partage de la propriété et la reconnaissance du droit de propriété, ainsi que la détermination de l’usage du terrain attenant à sa maison. La plainte de la partie requérante, qui était liée à trois autres affaires civiles et à une demande reconventionnelle portant sur le même sujet, fut renvoyée à deux reprises devant le tribunal de première instance pour être rejugée, quatre expertises ayant par ailleurs eu lieu.

Il ressort du dossier que l’affaire est toujours pendante. Le 8 mai 2018 la requérante introduisit une demande d’indemnisation en vertu de la loi n o 87/2011 sur la réparation par l’État des préjudices causés par la non-exécution des jugements et par la durée excessive des procédures. Cette demande fut rejetée par le tribunal de première instance et en appel, mais la Cour suprême de justice, par une décision définitive du 22 mai 2019, l’accueillie partiellement, la requérante s’étant vu octroyer 30 000 MDL (1 500 euros) pour préjudice moral et 1 000 MDL (50 euros) pour frais et dépens.

La juridiction suprême estima que les arguments de la requérante étaient fondés, à savoir qu’elle n’avait pas bénéficié d’une justice efficace, que son droit à un procès dans un délai raisonnable avait été violé, que l’examen de son affaire avait duré plus de 11 ans au moment de référence en l’absence d’éléments complexes et qu’elle était toujours pendante devant le tribunal de première instance. La Cour suprême constata également la passivité des tribunaux dans la gestion et l’organisation du procès et dans l’exclusion du retard dans l’examen de l’affaire. EN DROIT À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de présenter une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs.

Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 de la Convention. Le Gouvernement reconnaît la durée excessive de la procédure civile et l’absence de recours effectif en droit interne à cet égard. Il offre de verser à la requérante les sommes reproduites dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention. Ces sommes seront converties dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement, et seront payables dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elles n’étaient pas versées dans ce délai, le Gouvernement s’engage à les majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis à la requérante. Par lettre du 11 décembre 2023, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale au motif que le montant proposé était insuffisant. Elle demanda l’octroi d’une somme de 34 000 euros au titre du préjudice moral, en renonçant au remboursement des frais encourus pendant les dix-sept années de retard.

La Cour rappelle que l’article 37 § 1 c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si : « (...) pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI).

La jurisprudence de la Cour en matière de la durée excessive de la procédure civile est claire et abondante (voir, par exemple, Cravcenco c. Moldova, n o 13012/02, 15 janvier 2008, et Cristea c. République de Moldova, n o 35098/12, 12 février 2019). Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête dans cette partie (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1 in fine ). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle pour autant qu’elle concerne les griefs portant sur la durée excessive de la procédure.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention relatif à l’accès à une instance indépendante et impartiale, la requérante se plaignait également d’avoir été victime d’un système judiciaire corrompu, contrôlé par le pouvoir politique. S’agissant des griefs tirés du défaut d’impartialité et d’indépendance des tribunaux internes et à supposer même que la requérante avait épuisé les voies de recours internes, la Cour juge, à la lumière de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où les faits dénoncés relèvent de sa compétence, que ceux-ci ne révèlent aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles et que les critères de recevabilité exposés aux articles 34 et 35 de la Convention n’ont pas été satisfaits.

Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du Gouvernement défendeur concernant les articles 6 (durée excessive de la procédure civile) et 13 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer cette partie de la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Déclare le restant de la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 12 décembre 2024. Viktoriya Maradudina Kateřina Šimáčková Greffière adjointe f.f.

Présidente ANNEXE Requête concernant des griefs tirés de l’article 6 § 1 et l’article 13 de la Convention (durée excessive de la procédure civile et absence de recours effectif à cet égard) Numéro et date d’introduction de la requête Nom de la requérante et année de naissance Nom et ville du représentant Date de réception de la déclaration du Gouvernement Date de réception de la lettre de la requérante Montant alloué pour dommage moral par requérant (en euros) [1] Montant alloué pour frais et dépens par requête (en euros ) [2] 37190/19 01/07/2019 Nadejda BORISOVA 1960 Daniliuc Nicolae, Chișinău 21/11/2023 04/01/2024 1 500 250 [1] Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.

[2] Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.