Khalvash împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1954 și până la arestarea sa a trăit în San Petersburg. În prezent își îndeplinește condamnarea într-o colonie corecțională din regiunea Arkhangelsk. Reclamantul a fost arestat la 31 iulie 2010 cu suspiciune de răpire agravată, extorcare și conspirație. El a rămas în detenție pe parcursul anchetei și procesului. La 22 iunie 2012, Curtea Regională Leningrad a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la nouă ani de închisoare într-o colonie corecțională de înaltă securitate cu eliberarea urmată de o restricție anuală de libertate. La 8 noiembrie 2012, Curtea Supremă a Rusiei a susținut condamnarea în apel. 10. Părțile au furnizat Curții documentele medicale ale reclamantului, inclusiv dosarele sale clinice, rezumatele descărcării de gestiune și avizele experților.

11. Dosarele medicale arată că reclamantul a avut o lungă istorie de boli cerebrale ca urmare a suferit o leziune la cap în 1997 care s-a dezvoltat în aracnoidită chistică traumatică. Doi ani mai târziu, a suferit o examinare tomografică care a confirmat prezența unui chist în creștere, situat în partea frontală dreaptă a creierului. Cistul i-a afectat nervii acustici și vizualizați. Examinarea a dezvăluit, de asemenea, hidrocefalie internă moderată. În recomandările scrise la 11 mai 2000, medicul reclamantului a remarcat că un examen de rezonanță magnetică nucleară, un examen de electroencefalografie și o analiză de băutură au fost necesare pentru a diagnostica în mod corespunzător starea reclamantului.

El a observat, de asemenea, că, în absența oricărui tratament, ar fi rezonabil să se efectueze chirurgie de bypass cerebral urgentă pentru a împiedica reclamantul să devină oarbă irreversibil. Nimic din documentele medicale prezentate nu sugerează că reclamantul a avut orice recurs la asistență medicală sau examinări specifice în ceea ce privește problemele sale cerebrale în ultimii zece ani anterioare arestării sale. 12. După arestarea reclamantului a fost dus la unitatea de detenție temporară nr. IZ-47/1 în St Petersburg („facilitate nr. IZ-47/1”). La admiterea la acel loc, medicul rezident al închisorii a efectuat un control medical general al reclamantului, după ce a observat în dosarul medical că a avut un chist cerebral.

Medicul a concluzionat că reclamantul era „somatic sănătos” și, prin urmare, trebuia să rămână în condițiile prevăzute de instalația de detenție. 13. La 23 septembrie și 26 octombrie 2010, reclamantul a fost văzut de un neurolog. În lipsa documentelor medicale, medicul închisorii nu a putut decât să efectueze un examen vizual al reclamantului. El a diagnosticat reclamantul cu hidrocefalus și a recomandat ca o examinare cu raze X a craniului să fie efectuată pentru a face diagnosticul corect. 14. În ianuarie 2011, dosarul medical al reclamantului a fost completat cu vechile dosare clinice dintr-un spital civil și medicul de închisoare l-a examinat din nou, respectând informațiile medicale suplimentare.

El a confirmat diagnosticul făcut în 2000 și a recomandat o consultare cu un oftalmolog. Reclamantul a fost prescris tratamentul cu medicamente pentru o lună. 15. Un oftalmolog a diagnosticat reclamantul cu angiopatie. 16. În februarie 2011, reclamantul a fost diagnosticat cu tuberculoză. A fost transferat imediat la spitalul de închisoare nr. 2 la San Petersburg, unde boala a fost tratată cu succes. Reclamantul a fost externat din spital cu atestare medicului de recuperare completă din infecție. 17. La 8 aprilie 2011, reclamantul a fost trimis la spitalul de închisoare Gaaza din San Petersburg pentru o examinare medicală aprofundată. El a suferit o varietate mare de proceduri de diagnosticare, inclusiv o tomografie de rezonanță magnetică a creierului și vertebrelor cervicale efectuate într-un spital civil rus, spitalul Mariinskiy din St Petersburg.

Testele au arătat că reclamantul a avut un chist de băutură în partea frontală a creierului corectă și că a suferit de hidrocefalie vicaroasă de geneză și encefalopatie mixtă la faza inițială. În plus, medicii au reușit să stabilească că vertebrele cervicale ale reclamantului au avut mai multe discuri herniate și chisturi perineurale. 18. După finalizarea ciclului de diagnosticare, reclamantul a fost eliberat din spital și trimis înapoi la centrul de detenție. Rezumatele de descărcare emise la 15 aprilie 2011 conțin o recomandare de supraveghere de către un medic de închisoare și consultări periodice cu un neurolog. 19. În septembrie 2011, reclamantul s-a plâns de dureri de cap către asistentul medicului închisorii.

În răspuns, s-a recomandat ca el să facă o examinare medicală neurologică suplimentară în spitalul de închisoare Gaaza. Cu toate acestea, spitalul a refuzat să - l recunoască deoarece nu a angajat un specialist medical potrivit, cum ar fi un chirurg cerebral. 20. În octombrie 2011 avocatul reclamantului a contactat Dr. K. de la departamentul neurochirurgic al Institutului de cercetare științifică pentru tratamentele de urgență, care a fost de acord să studieze dosarele clinice ale reclamantului și să-și dea opinia despre starea sănătății reclamantului la o audiere de la tribunal la 4 octombrie 2011, unde a văzut reclamantul pentru prima dată. La auz, medicul a declarat că tomografia calculatoare efectuată pe reclamant în 2000 a indicat un edem cerebral la baza craniului.

El a insistat că orice schimbare a stilului de viață al reclamantului ar putea induce complicații legate de edem cerebral și, de asemenea, convulsii. Chirurgia a fost necesară pentru tratarea chistului. Cu toate acestea, Dr. K. a concluzionat că problemele spaniole ale reclamantului au fost și mai grave, deoarece ar putea părăsi reclamantul în întregime paralizat. Cu toate acestea, medicul a remarcat că operația nu va fi necesară decât dacă sănătatea reclamantului să se deterioreze. Medicul a recomandat tratamentul condroprotectiv și operația de bypass cerebral pentru solicitant. De asemenea, trebuia să poarte un guler cervical. 21. De asemenea, reclamantul a furnizat Curtei un certificat emis în noiembrie 2011 de Dr.

T., șeful spitalului în care reclamantul a primit tratament medical în 1997-1998. Dr. T. a argumentat că starea reclamantului a cerut supravegherea medicală permanentă de către un neurolog și neurochirurg, astfel încât reclamantul să poată fi supus unei intervenții chirurgicale urgente în cazul în care este necesară. În opinia dr. T., un centru de detenție a fost mal echipat pentru a garanta o astfel de supraveghere. Reclamantul a susținut, de asemenea, că transferul său într-o regiune nordică în care să-și îndeplinească condamnarea a fost contrar recomandărilor medicului său și ar putea avea ca rezultat complicații grave ale bolii sale. În cele din urmă, el a susținut că nu are remedii eficace prin care să se plângă de calitatea slabă a tratamentului său medical.

22. La 1 decembrie 2011, ca răspuns la o cerere a avocatului reclamantului, o comisie de experți medicali a evaluat sănătatea reclamantului și a verificat existența unor motive medicale care justifică eliberarea sa. Comisia a observat că reclamantul a primit tratament ambulatoriu și că nu a avut leziuni cerebrale focale, crize epileptice sau limitări semnificative ale activității sale cotidiane. Având în vedere rezultatele examinărilor medicale dinamice, medicii au concluzionat că reclamantul a fost în sănătate satisfăcător și că nu există motive medicale care să justifice eliberarea sa din detenție. 23. La 5 aprilie 2012 Dr. K. a examinat vizual reclamantul. Nu au fost formulate recomandări.

24. La 4 decembrie 2012, reclamantul a fost examinat de un neurolog la care s-a plâns de dureri de cap, vărsături și vertigi. Medicul a recomandat tratamentul cu medicamente bazate pe vasobral, piracetam și vinpocetină. Următoarea vizită a neurologului din ianuarie 2013 a dus la modificarea regimului de medicamente. 25. La 20 februarie 2013, un doctor în închisoare a aprobat transferul reclamantului într-o colonie corecțională, găsind-l potrivit pentru a face călătoria. 26. Reclamantul a sosit la 4 martie 2013 la colonia corecțională nr. IK42/4 în regiunea Astrakhan (“colonia nr. IK-42/4), unde a fost văzut de doctorul coloniei, care a remarcat că reclamantul sufera de chist cerebral. La sfârșitul lunii aprilie 2013, medicul a recomandat transferul reclamantului la spital pentru o evaluare suplimentară.

Nicio urgență nu a fost justificată. 27. La 25 iulie 2013 Dr. K. a redactat un alt raport, care a evaluat starea reclamantului pe baza dosarelor sale medicale și a rezultatelor examinării sale la 5 aprilie 2012. Dr K. a concluzionat că recomandările sale nu au fost respectate și că chistul reclamantului a crescut. El a subliniat faptul că tratamentul adecvat nu poate fi asigurat decât într-o instituție medicală specializată, nu în ultimul rând deoarece trebuie efectuată monitorizarea dinamică necesară a afecțiunii reclamantului folosind examenele de tomografie de rezonanță informatică și magnetică la fiecare opt luni. În sfârșit, medicul a subliniat faptul că detenția reclamantului într-o regiune de nord ar putea duce la o deteriorare suplimentară a sănătății prin inducerea convulsiilor epileptice și a ischemiei cerebrale, punând astfel viața în pericol.

28. La 8 august 2013, autoritățile au transferat reclamantul la un spital de închisoare din regiunea Arkhangelsk. După o serie de teste, un comitet medical a declarat că reclamantul nu suferă de handicap. Reclamantul a fost externat din spital cu recomandarea de a fi readmitat pentru tratament suplimentar în iunie 2014. 29. Ultimele două înregistrări din dosarele clinice ale reclamantului sunt ilegibile. Părțile nu au furnizat Curții informații suplimentare cu privire la starea sănătății sale.

6. The applicant was born in 1954 and until his arrest lived in St Petersburg. He is currently serving his sentence in a correctional colony in the Arkhangelsk Region. 7. The applicant was arrested on 31 July 2010 on suspicion of aggravated kidnapping, extortion and conspiracy. He remained in detention throughout the investigation and trial. 8. On 22 June 2012 the Leningrad Regional Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to nine years’ imprisonment in a highsecurity correctional colony with the release to be followed by a yearlong restriction of liberty. 9. On 8 November 2012 the Supreme Court of Russia upheld the conviction on appeal. 10. The parties provided the Court with the applicant’s medical documents, including his clinical records, discharge summaries, and expert opinions.

11. The medical records show that the applicant had a long history of cerebral diseases as a result of having sustained a head injury in 1997 that developed into traumatic cystic arachnoiditis. Two years later he underwent a tomography examination which confirmed the presence of a growing liquor cyst located in the right frontotemporal part of the brain. The cyst impacted on his acoustic and visual nerves. The examination also revealed moderate internal hydrocephalus. In the recommendations written on 11 May 2000, the applicant’s doctor noted that a nuclear magnetic resonance examination, an electroencephalography examination and a liquor analysis were required to properly diagnose the applicant’s condition.

He further observed that, in the absence of any treatment, it would be reasonable to perform urgent cerebral bypass surgery in order to prevent the applicant from going irreversibly blind. Nothing in the medical documents submitted suggests that the applicant had had any recourse to specific medical assistance or examinations regarding his cerebral problems during the ten years preceding his arrest. 12. After the arrest the applicant was taken to temporary detention facility no. IZ-47/1 in St Petersburg (“facility no. IZ-47/1”). On admission to that facility the resident prison doctor performed a general medical check-up of the applicant, having noted in the medical file that he had a brain cyst.

The doctor concluded that the applicant was “somatically healthy” and was therefore fit to remain in the conditions provided by the detention facility. 13. On 23 September and 26 October 2010 the applicant was seen by a neurologist. In the absence of any medical documents the prison doctor was only able to perform a visual examination of the applicant. He diagnosed the applicant with hydrocephalus and recommended that an X-ray examination of the skull be carried out to make the correct diagnosis. 14. In January 2011 the applicant’s medical file was supplemented with his old clinical records from a civilian hospital and the prison doctor examined him anew, paying regard to the additional medical information.

He confirmed the diagnosis made in 2000 and recommended a consultation with an ophthalmologist. The applicant was prescribed drug therapy for a month. 15. An ophthalmologist diagnosed the applicant with angiopathy. 16. In February 2011 the applicant was diagnosed with tuberculosis. He was immediately transferred to prison hospital no. 2 in St Petersburg, where the disease was successfully treated. The applicant was discharged from hospital with the doctors’ attestation of his full recovery from the infection. 17. On 8 April 2011 the applicant was sent to Gaaza prison hospital in St Petersburg for an in-depth medical examination. He underwent a large variety of diagnostic procedures, including a magnetic resonance tomography of the brain and cervical vertebrae performed in a Russian civilian hospital, the Mariinskiy Hospital of St Petersburg.

The tests showed that the applicant had a liquor cyst in the right frontotemporal part of the brain and that he suffered from vicarious hydrocephalus of mixed genesis and encephalopathy at the initial stage. In addition, doctors were able to establish that the applicant’s cervical vertebrae had several herniated disks and perineural cysts. 18. Following completion of the diagnostic cycle, the applicant was released from the hospital and sent back to the detention facility. Discharge summaries issued on 15 April 2011 contained a recommendation of supervision by a prison doctor and regular consultations with a neurologist. 19. In September 2011 the applicant complained about headaches to the attending prison doctor.

In response it was recommended that he undergo an additional neurological medical examination in Gaaza prison hospital. However, the hospital refused to admit him because it did not employ a suitably qualified medical specialist, such as a brain surgeon. 20. In October 2011 the applicant’s lawyer contacted Dr K. from the neurosurgical department of the Scientific Research Institute for Emergency Treatment, who agreed to study the applicant’s clinical records and give his opinion about the state of the applicant’s health at a court hearing on 4 October 2011, where he saw the applicant for the first time. At the hearing the doctor stated that the computer tomography performed on the applicant in 2000 had indicated a brain oedema at the base of the skull.

He insisted that any change of the applicant’s lifestyle could induce complications related to the brain oedema and also seizures. Surgery was required to treat the cyst. However, Dr K. concluded that the applicant’s spinal problems were even more serious, as they could leave the applicant entirely paralysed. Nevertheless, the doctor noted that surgery would be only required if the applicant’s health were to deteriorate. The doctor recommended chondroprotective therapy and cerebral bypass surgery for the applicant. He was also to wear a cervical collar. 21. The applicant also provided the Court with a certificate issued in November 2011 by Dr T., the head of the hospital where the applicant had received medical treatment in 1997-1998.

Dr T. argued that the applicant’s condition called for permanent medical supervision by a neurologist and neurosurgeon so that the applicant could be subjected to urgent surgical intervention should the need arise. In Dr T.’s opinion, a detention facility was ill equipped to guarantee such supervision. The applicant also argued that his transfer to a northerly region in which to serve out his sentence had run contrary to the recommendations of his doctor and might have resulted in serious complications of his illness. Finally, he alleged that he lacked effective remedies whereby to complain about the poor quality of his medical treatment. 22. On 1 December 2011 in response to a request from the applicant’s lawyer, a medical expert commission assessed the applicant’s health and checked for the existence of medical grounds warranting his release from detention.

The commission observed that the applicant had received outpatient treatment and that he had no focal brain injuries, epileptic seizures or significant limitations of his day-to-day activity. Taking account of the results of his dynamic medical examinations, the doctors concluded that the applicant was in satisfactory health and that there were no medical grounds warranting his release from detention. 23. On 5 April 2012 Dr K. visually examined the applicant. No recommendations were made. 24. On 4 December 2012 the applicant was examined by a neurologist to whom he complained about headaches, vomiting and vertigo. The doctor recommended drug therapy based on vasobral, piracetam, and vinpocetine.

The following visit in January 2013 by the neurologist resulted in a modification of the drug regimen. 25. On 20 February 2013 a prison doctor approved the applicant’s transfer to a correctional colony, finding him fit to make the journey. 26. The applicant arrived on 4 March 2013 at correctional colony no. IK42/4 in the Astrakhan Region (“colony no. IK-42/4”), where he was seen by the colony doctor, who noted that the applicant had been suffering from brain cyst. At the end of April 2013 the doctor recommended the applicant’s transfer to a hospital for further assessment. No urgency was warranted. 27. On 25 July 2013 Dr K. drafted another report, assessing the applicant’s condition on the basis of his medical records and the results of his examination on 5 April 2012. Dr K. concluded that his recommendations had not been complied with and that the applicant’s cyst had increased.

He stressed that the appropriate treatment could only be ensured in a specialised medical institution, not least because the requisite dynamic monitoring of the applicant’s condition using computer and magnetic resonance tomography examinations needed to be performed every eight months. Lastly, the doctor emphasised that the applicant’s detention in a northerly region could lead to a further deterioration in his health by inducing epileptic seizures and brain ischemia, thus putting his life at risk. 28. On 8 August 2013 the authorities transferred the applicant to a prison hospital in the Arkhangelsk Region. Following a number of tests, a medical panel declared that the applicant was not suffering from any disability.

The applicant was discharged from the hospital with the recommendation that he be re-admitted for further treatment in June 2014. 29. The last two entries in the applicant’s clinical records are illegible. The parties did not provide the Court with any additional information on the state of his health.