Comunicat la 16 decembrie 2015 Prima secțiune Cerere nr. 4893/13 Amelia CASARIN împotriva Italiei introdusă la 24 decembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M Amelia Casarin, este un resortisant italian născut în 1950 și rezident în Torino. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Lanzilli, avocat la Torino. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de mobilitate între octombrie 1983 și august 1998, recurenta a lucrat ca profesoară, introdusă în organigrama Ministerului Educației Naționale. În 1998, Ministerul Educației Naționale, în conformitate cu Ministerul Funcției Publice și Institutul Național de Securitate Socială (INPS), a inițiat o procedură de mobilitate interservice (procesa intercompartimentală di mobilità), ca urmare a disponibilității de a absorbi aproximativ o mie cinci sute de profesori supranumărați. Procedura de mobilitate a fost reglementată prin ordonanța Ministerului Educației Naționale nr 217 din 1998, la.n. al aceluiași minister nr. 135 din 1998 și prin contractul colectiv național descentralizat din 11 martie 1998. În special, ordonanța ministerială a stabilit că fiecare candidat reținut urma să fie Funcția INPS, care a fost dobândită anterior și tratamentul salarial de care beneficiază la data plecării, dacă mai favorabil Cererea recurentei a fost acceptată, iar aceasta din urmă a fost transferată la INPS. Între septembrie 1998 și februarie 2004, a primit un astfel de cec personal de garanție salarială ad personam , egal cu diferența dintre salariul încasat în cadrul Ministerului Educației Naționale și salariul pe care l-ar primi de la INPS. Începând din martie 2004, ca urmare a majorărilor salariale aplicate între timp, reclamanta a pierdut beneficiul cecului de garanție salarială. În octombrie 2004, recurenta a fost afectată de o boală gravă invalidantă, iar la scurt timp după aceea, medicul muncii a emis un aviz din proprie inițiativă, care a deschis dreptul la pensionare anticipată și s-a pensionat la 30 decembrie 2005. La 24 iulie 2007, Tribunalul a respins cererea sa (judecarea nr. 501/2007) și a considerat că sistemul național nu prevedea dreptul de conservare a cecului ad personam. , recunoscut profesorilor în cadrul procedurii de mobilitate interservicii, în cazul în care aceștia din urmă beneficiau de o creștere a salariilor. Judecătorul național concluzionează că principiul resorbției era aplicabil în speță. Recurenta nu a făcut apel la decizie. Procedura civilă împotriva deciziei de reconversie a Institutului Național de Securitate Socială (INPS) La 13 mai 2008, Hotărârea Centrală pentru Dezvoltarea și Gestionarea Resurselor Umane din cadrul L mai 2008 a informat-o pe reclamantă cu privire la decizia de a repeta sumele plătite în beneficiul său cu titlu de integrare salarială personală pentru perioada 1998-2004, pe baza noii jurisprudențe a Curții de Casație în domeniu. Suma în cauză se ridică la 14 727,45 EUR. La 9 iunie 2008, recurenta a adresat o scrisoare către ÕINPS, prin contestarea legalității deciziei și prin care îl invita pe acesta din urmă să suspende executarea acțiunii în rejudecare a acțiunii în rejudecare a lanului (azione di ripetitione dell 700 din Codul de procedură civilă pentru a obține suspendarea provizorie a acțiunii în recerere. Instanța a respins cererea, menționând absența periului in mora. Din punctul de vedere al instanței, reclamanta nu a dovedit că are alte bunuri personale decât diminuarea patrimoniului acesteia. La 18 septembrie 2008, recurenta a depus o cerere de conciliere la Hotărârea provincială a muncii. În absența unei convocații a Comisiei de conciliere, la 14 ianuarie 2009, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instanță de la Pinerolo. 10004/09 din 27 aprilie 2009, Tribunalul a acceptat cererea recurentei. În același timp, amintind jurisprudența Curții de Casație cu privire la aplicabilitatea principiului resorbției la cecul personal de garanție salarială, Tribunalul a judecat în mod legal acțiunea în mod repetat introdusă de INPS cu privire la sumele plătite între 1998 și 2004. Modalitățile de plată a sumelor contestate nu puteau decât să creeze în fața recurentei încrederea legitimă cu privire la caracterul datorat al plăților. Tribunalul a considerat, pe de o parte, că, pentru a-și fundamenta acțiunea în recerere a termenului "indus," Tribunalul a făcut referire la un e-mail presupus trimis în 2004 recurentei și tuturor cadrelor didactice care au participat la procedura de mobilitate. Or, instanța a constatat că INPS nu a produs o copie a acestui e-mail. Pe de altă parte, Tribunalul a considerat că noua jurisprudență a Curții de Casație nu putea avea un impact asupra drepturilor dobândite, ținând cont în special de buna credință a reclamantei. L Comisia a considerat că, în materie de acțiune în mod repetat din cauza sumelor plătite cu titlu de plată, după ce a fost declarată absența unui temei legal, repetarea nu putea fi exclusă din cauza încrederii legitime și a bunei credințe a salariatului. În plus, instanța de apel a considerat că reclamanta nu putea revendica drepturile dobândite asupra sumelor primite ca garanție salarială, ținând cont de evoluția juridică în acest domeniu. La 26 iunie 2012, Curtea de Casație a respins recursul recurentei prin ordonanță, bazându-se pe jurisprudența sa în acest domeniu, care arată că buna credință a unui salariat al la 217 din 6 mai 1998 reglementează procedura de mobilitate interservicii între minister și Institutul Național de Securitate Socială (INPS). Articolele relevante se citesc după cum urmează Art. 6 (...) 6.2 L Contractul colectiv național descentralizat din 11 martie 1998 privind criteriile aplicabile procedurilor de mobilitate voluntară interservicii a personalului educației naționale, în părțile sale relevante, prevede că 4. Decizia care deschide procedurile (de mobilitate) va fi difuzată în mod corespunzător și va indica - numărul de posturi care trebuie ocupate și locurile de muncă - funcțiile care trebuie îndeplinite (...) - cadrul juridic și economic la momentul transferului și cadrul legislativ al sectorului de referință (...) (6). Prezentul acord are valoare până la o nouă determinare a procedurilor de mobilitate interservicii prin dispoziții de lege sau standarde care decurg din negocierea colectivă. În momentul schimbării funcției, în conformitate cu art. 202 din textul unic aprobat cu decretul președintelui Republicii n 3 din 1957 și alte dispoziții legale similare, personalului cu o remunerație sau un salariu mai mare decât cel care urmează să fie încasat în noua poziție, se recunoaște un cec personal de garanție salarială, inclus în calculul cotizației pentru sistemul de pensii, care nu poate fi resorbționat sau reevaluat, egal cu diferența dintre salariu sau retribuție la momentul trecerii și cea afectată în noua poziție. În Hotărârea nr. 8543/06 (depusă la 8 ianuarie 2007 și urmată de Hotărârile nr. 8990/06, n 8693/2006, n 9237/2006, n 9567/2006, n 9569/2006 și n 55/2007), Curtea de Casație a hotărât că [...] continuarea tratamentului economic legat de statutul salariatului înainte de transfer este supusă aplicării principiului resorbției în cazul în care profesorii beneficiază de o creștere salarială sau de un avans al carierei după transfer. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de încălcarea dreptului la respectarea bunurilor sale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge de legalitatea procedurii din cauza aplicării. În temeiul articolelor 6 și 14 din convenție, recurenta a susținut că, în calitate de salariată a unui organism parastatal, cum ar fi I.I.N.PS, aceaceasta a fost victima unui tratament discriminatoriu față de angajații din sectorul privat și din sectorul public de stat. De ce a fost reclamanta privată de bunurile sale în condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr? În special, această interferență a impus recurentei o sarcină excesivă (a se vedea Hotărârea Imobiliare Saffi c. Italia, [GC], nr. 22774/93, CEDH 1999-V, 28.7.1999, § 59) A fost recurenta victimă, în exercitarea drepturilor garantate prin Convenție, a unei discriminări contrare articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul SPECIFIC Guvernul italian este invitat să furnizeze o copie a comunicării pe care Institutul Național de Securitate Socială (INPS), în scrisoarea sa din 13 mai 2008, declară că a trimis-o reclamantei la 27 februarie 2004, în această privință, guvernul italian este, de asemenea, invitat să prezinte reclamantului dovada trimiterii scrisorii respective. Guvernul este invitat să furnizeze, în ordine cronologică, o listă exhaustivă a cauzelor tratate de Curtea de Casație în materie de aplicare a principiului resorbției la cecurile de garanție salarială ad personam, recunoscute profesorilor care au integrat INPS în urma unei proceduri de mobilitate interservicii.
Communiquée le 16 décembre 2015
Requête n
o
4893/13
Amelia CASARIN
contre l’Italie
introduite le 24 December 2012
La requérante, M
me
Amelia Casarin, est une ressortissante italienne née en 1950 et résidant à Turin. Elle est représentée devant la Cour par M
e
M.
Lanzilli, avocat à Turin.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
1.
La procédure de mobilité
Entre octobre 1983 et août 1998, la requérante travailla comme enseignante, insérée dans l’organigramme du ministère de l’Éducation nationale.
En 1998, le ministère de l’Éducation nationale, en accord avec le ministère de la Fonction publique et l’Institut national de sécurité sociale (INPS), ouvrit une procédure de mobilité inter-service (
procedura intercompartimentale di mobilità
), suite à la disponibilité de l’INPS à absorber environ mille-cinq-cents enseignants en surnombre.
La procédure de mobilité était règlementée par l’ordonnance du ministère de l’Éducation nationale n
o
217 de 1998, l’arrêté du même ministère n
o
135 de 1998 et le contrat collectif national décentralisé du 11 mars 1998. En particulier, l’ordonnance ministérielle établissait que chaque candidat retenu serait «
encadré dans la VII
ème
fonction INPS, conservant l’ancienneté acquise précédemment et le traitement salariale dont il bénéficie à la date du départ, si plus favorable
».
La demande de la requérante fut acceptée et cette dernière transférée à l’INPS. Entre septembre 1998 et février 2004, elle reçut un chèque personnel dit de garantie salariale
ad personam
, égal à la différence entre le salaire perçu au sein du ministère de l’Éducation nationale et celui qu’elle percevrait auprès de l’INPS. À partir du mois de mars 2004, suite aux augmentations salariales entretemps appliquées, la requérante perdit le bénéfice du chèque de garantie salariale.
En octobre 2004, la requérante fut atteinte d’une grave maladie invalidante. Peu de temps après, le médecin du travail délivra un avis d’inaptitude totale au travail, ouvrant le droit à la retraite anticipée. Elle partit à la retraite le 30 décembre 2005.
En contestant l’interruption des versements du chèque de garantie salariale, la requérante introduisit un recours devant le tribunal de Pinerolo. Le 24 juillet 2007, le tribunal rejeta sa demande (jugement n
o
501/2007).
Il jugea que le système national ne prévoyait pas le droit à la conservation du chèque
ad personam
, reconnu aux enseignants dans le cadre de la procédure de mobilité inter-services, lorsque ces derniers bénéficiaient d’une augmentation salariale. Le juge national conclut que le principe de résorption était donc applicable en l’espèce.
La requérante ne fit pas appel de la décision.
2.
La procédure civile contre la décision de résorption de l’Institut
national de sécurité sociale (INPS)
Le 13 mai 2008, la Direction centrale du «
développement et gestion des ressources humaines
» de l’INPS informa la requérante de la décision de répéter les sommes versées à son bénéfice à titre d’intégration salariale personnelle pour la période 1998-2004, en se fondant sur la nouvelle jurisprudence de la Cour de cassation en la matière. La somme contestée s’élevait à 14
Le 9 juin 2008, la requérante adressa un courrier à l’INPS, en contestant la légalité de la décision et invitant ce dernier à surseoir à l’exécution de l’action en répétition de l’indu (
azione di ripetizione dell’indebito
). Le 17
juin 2008, l’INPS confirma sa décision et indiqua que l’exécution débuterait en juillet 2008.
La requérante présenta une demande en référé aux termes de l’article
700 du code de procédure civile afin d’obtenir la suspension provisoire de l’action en répétition. Le tribunal rejeta la requête, en relevant l’absence du
periculum in mora
. De l’avis du tribunal, la requérante n’avait pas prouvé l’atteinte à des biens personnels autres que la diminution de son patrimoine.
Le 18 septembre 2008, la requérante introduisit une demande de conciliation auprès de la Direction provinciale du travail.
En absence de convocation de la Commission de conciliation, le 14
janvier 2009, la requérante saisit alors le tribunal de première instance de Pinerolo.
Dans sa décision n
o
10004/09 du 27 avril 2009, le tribunal fit droit à la demande de la requérante. Tout en rappelant la jurisprudence de la Cour de cassation sur l’applicabilité du principe de résorption au chèque personnel de garantie salariale, le tribunal jugea illégitime l’action en répétition intentée par l’INPS sur les sommes versées entre 1998 et 2004.
Les modalités de versement des sommes contestées ne pouvaient que créer dans le chef de la requérante la légitime confiance sur le caractère dû des versements. Le tribunal releva, d’une part, que pour fonder son action en répétition de l’indu, l’INPS avait fait référence à un courrier électronique prétendument envoyé en 2004 à la requérante et à tous les enseignants ayant participé à la procédure de mobilité. Or, le tribunal remarqua que l’INPS n’avait pas produit copie de ce mail. D’autre part, le tribunal considéra que la nouvelle jurisprudence de la Cour de cassation ne pouvait pas avoir une incidence sur les droits acquis, compte tenu en particulier de la bonne foi de la requérante.
L’INPS fit appel de ce jugement devant la cour d’appel de Turin. Le 20
juillet 2010, la cour d’appel infirma la décision de première instance.
Elle jugea que, en matière d’action en répétition de l’indu sur des sommes versées à titre de salaire, une fois prouvée l’absence de fondement légal, la répétition ne pouvait pas être exclue en raison de la légitime confiance et de la bonne foi du salarié. En outre, la cour d’appel considéra que la requérante ne pouvait pas alléguer des droits acquis sur les sommes reçues à titre de garantie salariale, compte tenu de l’évolution jurisprudentielle en la matière.
Le 26 juin 2012, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante par ordonnance, en se fondant sur sa jurisprudence en la matière qui indique que la bonne foi d’un salarié de l’Administration publique ne constitue pas une entrave à la répétition de sommes indûment versées à ce dernier
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
L’ordonnance du ministère de l’Éducation nationale n
o
217 du 6 mai 1998 réglemente la procédure de mobilité inter-services entre ledit ministère et l’Institut national de sécurité sociale (INPS). Les articles pertinents se lisent comme suit
:
«
Article 6
(...)
6.2 L’enseignant est encadré dans la VII
ème
fonction INPS, conservant l’ancienneté acquise précédemment et le traitement salariale dont il bénéficie à la date du départ, si plus favorable
(...)
»
Le contrat collectif national décentralisé du 11 mars 1998 relatif aux critères applicables aux procédures de mobilité volontaire inter-services du personnel de l’Éducation nationale, dans ses parties pertinentes prévoit que
:
«
4.La décision qui ouvre les procédures (de mobilité) sera diffusée adéquatement et indiquera
:
- le nombre de postes à pourvoir et les lieux d’affectation
;
- les fonctions à remplir
;
(...)
- le cadre juridique et économique au moment du transfert et le cadre législatif du secteur de référence
(...)
6.Le présent accord a valeur jusqu’à la nouvelle détermination des procédures de mobilité inter-services par dispositions de loi ou de normes découlant de la négociation collective.
»
L’article 3, alinéa 57, de la loi n
o
537 de 1998, prévoit que
:
«
Lors des changements de fonction, aux termes de l’article 202 du texte unique approuvé avec décret du Président de la République n
o
3 de 1957 et d’autres dispositions légales similaires, au personnel ayant une rémunération ou un salaire supérieur à celui à percevoir dans la nouvelle position, il est reconnu un chèque personnel de garantie salariale, inclus dans le calcul de la cotisation pour le régime de la retraite, qui ne peut pas être soumis à résorption ou réévalué, égal à la différence entre le salaire ou la rétribution au moment du passage et celle touchée dans la nouvelle position.
»
Dans son arrêt n
o
8543/06 (déposé le 8 janvier 2007, et suivi par les arrêts n
o
8690/06, n
o
8693/2006, n
o
9237/2006, n
o
9567/2006, n
o
9569/2006 et n
o
55/2007), la Cour de cassation a jugé que
:
«
(...)
le maintien du traitement économique liée au statut du salarié avant son transfert est soumis à l’applicabilité du principe de résorption lorsque les enseignants bénéficient d’une augmentation salariale ou d’un avancement de carrière suivant le transfert.
»
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, la requérante se plaint de la violation du droit au respect de ses biens.
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de l’équité de la procédure en raison de l’application rétroactive d’une nouvelle interprétation jurisprudentielle
Sur le terrain des articles 6 et 14 de la Convention, la requérante allègue qu’en tant que salariée d’un organisme paraétatique tel que l’INPS, elle a été victime d’un traitement discriminatoire vis-à-vis des salariés du secteur privé et du secteur public étatique.
1.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
? La requérante a-t-elle été privée de ses biens dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
? En particulier, cette ingérence a-t-elle imposé à la requérante une charge excessive (voir l’arrêt
Immobiliare Saffi c. Italie
, [GC], n
o
?
2.
La requérante a-t-elle été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n
o
1
?
QUESTIONs SPÉCIFIQUEs
1.
Le Gouvernement italien est invité à bien vouloir fournir une copie de la communication que l’Institut national de sécurité sociale (INPS), dans son courrier du 13 mai 2008, indique avoir envoyé à la requérante le 27
février 2004. À cet égard, le Gouvernement italien est également invité à fournir la preuve de l’envoi à la requérante dudit courrier.
2.
Le Gouvernement est invité à bien vouloir fournir, en ordre chronologique, une liste exhaustive des affaires traitées par la Cour de cassation en matière d’application du principe de résorption aux chèques de garantie salariale
ad personam
, reconnus aux enseignants ayant intégré l’INPS suite à une procédure de mobilité inter-services.