Instanța

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Data

13 mai 2014

Stat pârât

ITA

Articole

Articolul 6

Concluzia

Încălcare — Articolul 6

Bordoni și alții împotriva Italiei

Traducere în română Auto

În cauza Bordoni și alții c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din András Sajó, președinte, Helen Keller, Egidijus Kūris, judecători și Abel Campos, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 aprilie 2014, Renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură A la data de origine a cauzei se află două detenții (n 6069/09 și 16797/009) îndreptate împotriva Republicii Italiene și dintre care mai mulți resortisanți ai acestui stat ( A se vedea tabelul recapitulativ de mai sus și lista reclamanților) au sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția de la Roma).

Reclamanții au fost reprezentați de domnul Paganetti Bianchi, Giotta Bianchi avocates la Sondrio, și de domnul R. Brunetti, avocat la Roma. A fost reprezentat de agentul său, E. Spatafora și de colegul său, P. Acardo. La 9 noiembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, cererile au fost comunicate guvernului.

Reclamanții erau angajați de provincia Sondrio și aveau funcții în cadrul personalului școlilor (asistenți administrativi, colaboratori, asistenți tehnici și responsabili administrativi în școli: Ca urmare a transferului personalului funcției publice teritoriale către funcția publică a statului, prevăzut de Legea nr. 124 din 3 mai 1999, reclamanții au fost angajați, începând cu 31 decembrie 1999, de către Ministerul Educației Naționale ( Cu toate acestea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 124 Ministerul le-a atribuit reclamanților o vechime fictivă, transformând retribuția de bază percepută de colectivitățile locale la 31 decembrie 1999 în ani dai și, cu încălcarea contractului colectiv național al școlii, le-a calculat tratamentul pecuniar fără a ține seama de vechimea lor reală în serviciu, dobândită până la acea dată.

În plus, prin transformarea retribuției de bază în ani de ficțiune, Ministerul a luat din ultimele fișe de plată ale reclamanților toate elementele de despăgubire ale căror salarii aveau în mod regulat la dispoziție până la 31 decembrie 1999. Reclamanții au sesizat instanțele de muncă ale Sondrio și Milano pentru a obține recunoașterea juridică și economică a legalității dobândite de la angajatorii locali de origine și, în consecință, plata diferenței de retribuție născută începând cu 1 În ianuarie 2000 ei au susținut că primiseră un salariu care nu corespundea cu vechimea lor și că acest salariu era astfel inferior celui al funcționarilor care fuseseră angajați întotdeauna de minister. Prin intermediul mai multor hotărâri, tribunalele au acceptat acțiunile reclamanților și au condamnat ministerul să recunoască în mod legal dreptul pe care l-au dobândit reclamanții de la autoritățile locale.

Ministerul Interjeta apelat la aceste hotărâri. 10. Prin mai multe hotărâri, instanțele de apel au confirmat hotărârile instanțelor, pe motiv că ministerul nu respectase art. 8 din Legea nr. 124. Această soluție a fost în conformitate cu jurisprudența stabilită de numeroase hotărâri ale Curții de Casație și ale Consiliului de Primă Instanță. 11. Ministerul se ocupa de casare. În timp ce aceste proceduri erau pendinte, Parlamentul a adoptat legea de finanțare pentru 2006 ( ) de la art. 8 din Legea nr. 124 din 1999; acesta prevedea ca personalul ATA să fie inclus în tabelele de plată ale noii administrații pe baza tratamentului salarial global al celor interesați în momentul mutației. 12. Prin mai multe hotărâri, Curtea de Casație, ținând cont de legea 266, a primit recursuri din partea Ministerului.

13. Reclamanții și-au pierdut recunoașterea de la autoritățile locale de origine, iar salariile lor au devenit mai mici decât cele ale altor membri ai personalului ATA care au obținut câștig de cauză prin decizii de dobândire a autorității de lucru înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 266.14. Informațiile relevante privind faptele referitoare la aceste proceduri sunt prezentate în tabelul recapitulativ din anexă. II.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 15. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Agrati și în alte hotărâri c. Italia , (n 43549/08, 6107/09 și 5087/09, 7 iunie 2011) și De Rosa c. Italia , (n 4107/09 și 5087/09, 7 iunie 2011) … 52888/08, 58528/08, 59194/08, 60462/08, 60473/08, 60628/08, 61116/08, 61131/08, 61139/08, 610/09, 4995/09, 5068/09 și 5141/09, 11 decembrie 2012). Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la fapte și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 17, reclamanții se plâng de intervenția legislativă în curs de procedură care, în opinia lor, le-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Acestea arată că jurisprudența a recunoscut deja că foștii funcționari teritoriali au dreptul la recunoașterea vechimilor dobândite de la autoritățile locale de proveniență și, prin urmare, fără intervenția legislativă, aceștia puteau avea o speranță legitimă, practic o certitudine, de a obține satisfacție. Reclamanții consideră că numai interesul financiar al administrației, care nu a fost suficient pentru a caracteriza un motiv impetuos de interes general, a motivat intervenția legislativă în cauză. Ei denunță o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, în temeiul căruia Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 18. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție.

În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d . . Prin urmare, este necesar să se declare cererile admisibile. Pe fond Argumentele părților Reclamanții 19. Reclamanții susțin că, în urma transferului, aceștia au primit un tratament salarial în general mai scăzut decât cel perceput anterior, deoarece au pierdut toate elementele de despăgubire auxiliare cu care au fost tratați.

În plus, contrar celor afirmate de guvern, reclamanții susțin că nu au putut niciodată să se opună transferului lor către serviciul de Ö Õ , așa cum a recunoscut Curtea de Casație în hotărârea sa din 7 martie 2007. Reclamanții reafirmă că au fost excluși din orice majorare contractuală și din avantajele prevăzute numai în contractele autorităților locale, cum ar fi indemnizațiile de calificare, de masă, de rulare, de risc de disponibilitate etc. 21. Legea este fără echivoc pentru a atașa la transferul unui efect de recunoaștere a lalui . De asemenea, reclamanții susțin că hotărârea Curții Constituționale nu ar fi corectă.

22. Potrivit reclamanților, el nu a avut nici un motiv impetuos de interes general care să justifice ingerința în gestionarea instanței judiciare în cauză în speță 23. Reclamanții reamintesc că legea interpretativă n 266 a intervenit la aproape șase ani de la decizia de transfer al personalului, în timp ce transferul se realizase deja pe deplin de peste cinci ani și Curtea de Casație eliminase deja orice nesiguranță de interpretare în această privință. În plus, standardul interpretativ fusese ascuns într-o lege a finanțelor. Guvernul 24. Cu toate acestea, Comisia consideră că, în cazul în care ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute la art. 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, Comisia nu ar fi fost de acord cu decizia Comisiei de inițiere a procedurii.

Singura diferență, potrivit guvernului, a fost faptul că latura dobândită în timpul serviciului efectuat în cadrul funcției publice teritoriale nu putea duce la o creștere a salariilor în raport cu tratamentul economic de care se bucurau părțile interesate înainte de transfer. 25. În plus, guvernul amintește că această interpretare a legii nr. 124 din 1999 fusese aprobată de unul dintre acordurile încheiate între administrație (ARAN) și sindicatele angajaților și confirmată în decretul ministerial din 5 aprilie 2001. 26. Potrivit guvernului, dat fiind faptul că pe întreg teritoriul erau înmulțite … : Scopul a fost de a evita creșteri nejustificate ale salariilor și diferențe de tratament între diferite categorii de persoane.

Potrivit guvernului, care se referă în această privință la mai multe hotărâri ale Curții în materie de intervenții legislative, nu se poate vorbi despre reformatio in peius de poziția reclamanților 27. În prezentele cauze, reclamanții, care nu dispun de o hotărâre definitivă și executorie, au încercat să profite de un avantaj și de un vid juridic, precum și de insuficiența acordurilor colective și de competența de a reglementa această chestiune. Prin urmare, intervenția legiuitorului era pe deplin previzibilă și răspundea unei justificări clare și imperative a interesului general (OGIS-Institut Stanislas și altele, citată anterior). Potrivit guvernului, această situație se aseamănă cu cea a legiuitorului în cauza În plus, consideră că, în cazurile de mai sus, intervenția legiuitorului a împiedicat crearea unor situații discriminatorii în cadrul personalului ATA.

El concluzionează că a existat într-adevăr un motiv imperativ de interes public în sensul jurisprudenței Curții. 28. În cele din urmă, guvernul reamintește că Curtea Constituțională a statuat că intervenția legiuitorului nu era contrară nici Constituției italiene, nici Convenției.Evaluarea Curții 29. Curtea amintește că, în cauze care ridică probleme similare celor din prezenta specie, Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Agrati și alte c. Italia, 43549/08, 6107/09 și 5087/09, 7 iunie 2011, De Rosa c. Italia, n 52888/08, 58528/08, 59194/08, 60462/08, 60473/08, 60628/08, 61116/08, 61131/08, 61139/08, 61143/08, 610/09, 4995/09, 5068/09 și 5141/09, 11 decembrie 2012). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate în speță, Comisia consideră că Ön Õ a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză.

Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Comisia consideră că, în speță, intervenția legislativă în litigiu, care viza soluționarea definitivă și retroactivă a fondului litigiului care o privește pe reclamantă în fața instanțelor interne, nu a fost justificată de motive întemeiate de interes general. 30. Prin urmare, Curtea concluzionează încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 31. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la aceasta, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

REQUERANTI GHERARDI LETIZIA 1536,50 EUR MAZZONI MARIA GRAZIA 3374,99 EUR MOLTONI ENRICO GIOVANNI 1033,43 EUR PAGANI GABRIELLA 2167,11 EUR PEDRAZZOLI GIOVANA 2188,73 EUR SCIEGHI SILVANA 2881,16 EUR REBAI VALERIO 3224,36 EUR TRUTALLI ANTONELLA 1078,74 EUR VILLA GIOVANI 1033,43 EUR AQUIISTAPACE ROSALIA 102,78 EUR BALITRO EMILIA 852,67 EUR CORBELLINI CECALIIA 788,11 EUR PROH MAFLDA 942,01 EUR GADDI VITTORIA 581,53 EUR SCINETTI EBE 1369,64 EUR BertuZZI NATALINA 842,72 EUR ZEN MASSIMO 1154,28 EUR BERTOLINI GIULIA 2528,99 EUR FOLINI CARMEN 5013,56 EUR TONELLI CASIA 662,24 EUR MERLO LENA SILVIA 581,53 EUR TONOLA GABRIELLA 852,67 EUR FARANI SILVIO 1634,82 EUR MUFFATTI UMBERTO 593,40 EUR 400,26 EUR ARMANASCO MARIO 130,93 EUR BORDONI CARDELIA 400,25 EUR MIOTTI FABIOLA 445,57 EUR SCARAFONI MARIUCIA 2794,96 EUR CODAZZI GIUSEPPINA 848,02 EUR FONTANA FULVIO 576,49 EUR PIZZINI ORNELLA 1450,72 EUR ACQUIISTAPACE ADEL 941,80 EUR CODAGA DANILA 782,67 EUR BOTTA PINI ADRIANA 788,11 EUR PINI LUCIANA 581,53 EUR SENINI LORENZA 788,11 EUR PIZZATTI CASACCIA MASSIMO 1164,35 EUR QUADRIO FELICE 1614,52 EUR COMOLATTI VALERIA 773 EUR DELLA MARTA GIUSEPPE 773 EUR FOPPOLI ALESSANDRO 1549,76 EUR GHILOTTI GIUSEPPINA 961,09 EUR IRRONEO MONICA 773 EUR PAROLINI GIOVANI 667,26 EUR POLETTI MARISA 2271,76 EUR PONCETTA OSA 2845,14 EUR RUSCONI NADIA 2140,11 EUR VISINI ANTONIO 1078,74 EUR SCIANI NICOLETTA 1033 EUR

TAVELLI ANTONELLA 783,08 EUR MAZZOLINI FRANCO 5013,55 EUR ROSSNI LUISA DONATA 1634,52 EUR PELOSI GIANPIERO 566,42 EUR 33. În cererea 16797/09, reclamantul solicită 18 250 EUR plus 5 8000 EUR, ceea ce corespunde diferenței dintre indemnizațiile de pensie și 1 700 EUR pe an de la 1 septembrie 2007 până la 28 februarie 2011 pentru pierderea pensiei. 34. Reclamanții solicită aceste sume referindu-se la diferența dintre tranșa salarială în care au fost clasificați și cea în care ar fi trebuit să fie clasificați; prin urmare, ei solicită diferența dintre glazura pe care o acoperă efectiv și cea la care ar fi trebuit să aibă dreptul în lipsa intervenției legislative în litigiu. De asemenea, reclamanții solicită Curții să ia în considerare diferența de retribuție de care nu vor mai putea dispune până la vârsta de pensionare.

35. Guvernul contestă pretențiile reclamanților și consideră că cererile lor sunt excesive și nefondate, în special în ceea ce privește diferențele de retribuție pentru anii următori. 36. Curtea arată că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în cazul în care instanțele au putut beneficia de garanțiile prevăzute în art. 6 alin. (1) din Convenție.

Cu toate acestea, Curtea nu ar putea specula asupra faptului că ar fi fost la sfârșitul procesului în caz contrar, dar nu consideră că este rezonabil să se considere că părțile interesate au suferit o pierdere reală de șanse (a se vedea, printre altele, Zielinski și Pradal și Gonzalez și alții, citată anterior, § 79 Lecarpentier c. Franța, nr. 67847/01, 14 februarie 2006, § 61 Arras și alții c. Italia 17972/07, 14 februarie 2012 § 88). Comisia dorește să sublinieze că, în speță, jurisprudența Curții de Casație era, înainte de adoptarea legii în litigiu, favorabilă poziției reclamanților. Astfel, în cazul în care nu s-ar fi produs nicio încălcare a convenției, situația reclamanților ar fi fost, probabil, diferită, deoarece ar fi putut fi recunoscuți la nivelul colectivităților locale de proveniență.

Prin urmare, Curtea concluzionează că încălcarea Convenției constatată în speță este susceptibilă de a fi cauzat un prejudiciu material reclamanților. În ceea ce privește perioada cuprinsă între anul 2011 și pensionarea efectivă sau pentru reclamanții care erau deja pensionați, până la sfârșitul vieții lor, Curtea constată că valoarea pierderilor este în mod necesar ipotetică, în special în ceea ce privește datele care nu sunt cunoscute cu privire la care Curtea nu poate specula. Aceste întrebări ar trebui să fie rezervate, dacă este cazul, competenței instanțelor naționale.

37. Având în vedere cele de mai sus și jurisprudența sa în domeniu, Curtea alocă următoarele sume reclamanților pentru prejudiciul material 38. În cererea 6069/09 BORDONI LUCIANO 450 EUR BRUSEGHINI GIORGIO 200EUR GHERARDI LETIZIA 300 EUR MAZZONI MARIA GRAZIA 100 EUR MOLTONI ENICHI SILVANNI 550 EUR PAGANONI GABRIELLA 250 EUR PEDRAZZOLI GIOVANA 300 EUR SCIEGHI SILVANA 350 EUR REBAI VALERIO 840 EUR TRUTALLI ANTONELLA 650 EUR VILLA GIOVANNI 550 EUR AQUIISTAPACE ROSALIA 150 EUR BALITO EMILIA 270 EUR CORBELLINI CECILIA 180 EUR PROH MAFALDA 410 EUR GADDI VITTORIA 900 EUR SCINETTI EBE 050 EUR Bertuzzi NATLINA 260 EUR ZEN MASSMO 750 EUR BERTOLINI GIULIA 800 EUR FOLINI CARMEN 520 EUR TONELLI CASIA 00 EUR MERLO LENA SILVIA 900 EUR TONOLA GABRIELLA 300 EUR FANNI SILVIO 450 EUR MUFFATTI UMBERTO 900 EUR FUIANINI VENUSTO 650 EUR ARMANASSO MARIO 950 EUR BORDONI CARDELIA 600 EUR MIOTTI FABIOLA 700 EUR SCARAFONI MARIUCIA 200 EUR CODAZZI GIUSEPPINA 300 EUR FONTANA FULVIO 900 EUR PIZZINI ORELLA 000 EUR ACQUIISTACE ADELE 500 EUR CODA DANIELA 180 EUR BOTTA ENZO 260 EUR BONETTI MARIA 850 EUR DEI CAS ORNELLA 650 EUR ZEN PATRIZIA 200 EUR BORSI ERICA MARTINA 900 EUR PINI ADRIANA 200 EUR PINI LUCIANA 900 EUR SENINI LORENZA 200 EUR PIZZATTI CASACCIA MASSIMO 750 EUR QADRIO FELICIO 450 EUR COMOLATTI VALERIA 150 EUR DELLA MARTA GISEPPE 150 EUR FOPPOLI ALESSANDRO 350 EUR GHILOTTI GIUSEPPINA 500 EUR IRRONEO

MONICA 150 EUR PAROLINI GIOVANI 000 EUR POLETTI MARISA 400 EUR PONCETTA OSAVALDO 260 EUR RUSCONI NADIA 250 EUR VISINI ANTONIO 650 EUR SCIANI NICOLETTA 550 EUR TAVELLI ANTONELLA 200 EUR MAZZOLINI FRANCO 520 EUR ROSSINI LUISA DONATA 450 EUR PELOSI GIANPIERO 900 EUR 39. În cererea 16797/09, Curtea alocă 3 600 EUR reclamantului ca prejudiciu material. 40. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că constatarea încălcării la care a ajuns constituie, în sine, o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți.

Taxa și cheltuielile de judecată 41. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, reclamantul solicită următoarele sume n 6069/09: în land, reclamanții solicită suma de 65 399,09 EUR pentru cheltuielile procedurii interne; în special, aceștia se alătură decretului de somație emis de minister pentru recuperarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, în urma hotărârilor Curții de Casație care au compensat aceste cheltuieli și cheltuieli de judecată. cererea nr. 16797/09: reclamantul solicită suma de 2 900 EUR pentru cheltuielile procedurii interne. 42. Guvernul susține că observațiile reclamanților nu includ nicio pretenție, criptată și însoțită de documentele justificative relevante în temeiul articolului 60 din regulament.

43. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, în cazul în care Curtea constată o încălcare a Convenției, aceasta acordă reclamantului plata cheltuielilor și cheltuielilor de judecată pe care le-a prezentat instanțelor naționale numai în măsura în care acestea au fost angajate pentru a preveni sau corecta încălcarea menționată. 6069/09. Prin urmare, în ceea ce privește valoarea cheltuielilor și a onorariilor aferente procedurilor inițiate în fața instanțelor interne, Curtea lal În ceea ce privește cauza 16797/09, Curtea constată că documentele prezentate în sprijinul cererii de rambursare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în fața Curții nu sunt suficient de detaliate, nici defalcate pe rubrici și nici însoțite de documentele relevante.

Prin urmare, Curtea respinge cererea formulată de solicitant în acest sens. Interese moratorii 45. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, pentru prejudiciul material 450 EUR (trei mii patru sute cincizeci de euro) către domnul Bordoni 200 EUR (trei mii două sute de euro) către domnul Bruseghini 300 EUR- (două mii trei sute de euro) către dl Bordoni 200 EUR (trei mii două sute de euro) către dl Bruseghini 300 EUR- (două mii trei sute de euro) către dl Bruseghini 300 EUR- (două mii trei sute de euro) Gherardi 100 (cinci mii sute de euro) către M Mazzoni 550 EUR (o mie cinci sute cincizeci de euro) către domnul Moltoni 250 EUR (trei mii două sute cincizeci de euro) către domnul Paganoni 300 EUR (trei mii trei sute de euro) către domnul Pedrazzoli 350 EUR (patru mii trei sute cincizeci de euro) către domnul Schieghi 840 EUR (patru mii opt sute patruzeci de euro) către domnul Rebai 650 EUR (șase sute cincizeci de euro) către domnul Trutalli 1550 EUR (o mie cinci sute cincizeci de euro) pentru domnul Villa 150 EUR (o sută cincizeci de euro) pentru domnul Acquistapace Rosalia 270 EUR (o mie două sute șaptezeci de euro) pentru domnul Balitro 180 EUR (o mie o sută optzeci de euro) domnul Corbellini 410 EUR (o mie patru

sute zece euro) pentru M Proh 900 EUR (o nouă sute de euro) pentru M Gaddi 050 EUR (o mie două mii cincizeci de euro) pentru domnul Scinetti 260 EUR (o mie două sute șaizeci de euro) pentru M Bertuzzi 750 EUR (o mie șapte sute cincizeci de euro) pentru domnul Zen Massimo 800 EUR (trei mii opt sute de euro) pentru domnul Bertolini 520 EUR (șapte mii cinci sute douăzeci de euro) pentru domnul Folini 100 EUR (o sută de euro) pentru domnul Tonelli 900 EUR (9 sute de euro) pentru domnul Merlo 300 (o mie trei sute de euro) pentru domnul Tonola 450 (două mii patru sute cincizeci de euro) pentru domnul Fanoni 900 EUR (9 sute de euro) pentru domnul Muffatti 650 EUR (șase sute cincizeci EUR) pentru domnul Foianini 950 EUR (o mie nouă sute cincizeci EUR) pentru domnul Armanasco 600 EUR (șase sute EUR) pentru domnul Bordoni 700 EUR (șapte sute EUR) pentru domnul Miotti 200 EUR (patru mii două sute EUR) pentru domnul Scarafoni 300 EUR (o mie trei sute EUR) pentru domnul Codazzi 900 EUR (nouă sute EUR) pentru domnul Fontana 000 EUR (trei mii EUR) pentru domnul Pizzini 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru M. Acquistapace Adele 180 EUR (o mie o sută optzeci EUR) la M Codega 260 EUR (patru mii două sute șaizeci EUR) la domnul Bottà 850 EUR (opt sute cincizeci EUR) la M Bonetti 650 EUR (o mie șase sute cincizeci EUR) la domnul Dei Cas 200 EUR (o mie două sute EUR) la domnul Zen Patriza 900 EUR

(o nouă sute EUR) la M Borsi 1200 EUR (o mie două sute EUR) la Mini Adriana 900 EUR (o nouă sute EUR) la M Pini Luciana 200 EUR (o mie două sute de euro) pentru domnul Senini 750 EUR (o mie șapte sute cincizeci de euro) pentru domnul Pizzatti Casaccia 450 EUR (două mii patru sute cincizeci de euro) pentru domnul Quadrio 150 EUR (o mie o sută cincizeci de euro) pentru domnul Comotatti 150 EUR (o mie o sută cincizeci de euro) pentru domnul Della Marta 350 EUR (două mii trei sute cincizeci de euro) pentru domnul Foppoli 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru domnul Ghilotti 150 EUR (o mie o sută cincizeci de euro) pentru domnul Irrononeo 000 EUR (o mie de euro) pentru domnul Parolini 400 EUR (trei mii patru sute de euro) pentru domnul Paoletti 260 EUR (patru mii două sute 60 de euro) pentru domnul Poncetta 250 EUR (trei mii două sute cincizeci de euro) pentru domnul Rusconi 650 EUR (o mie șase sute cincizeci de euro) pentru domnul Visini 550 EUR (o mie cinci sute cincizeci de euro) pentru domnul Sciani 200 EUR pentru domnul Sciani 200 EUR (o mie două sute de euro) pentru domnul Visini 550 EUR Tavelli 520 EUR (șapte mii cinci sute douăzeci de euro) către domnul Mazzolini 450 EUR (două sute cincizeci de euro) către domnul Rossini 900 EUR (nouă sute de euro) către domnul Pelosi plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de daune materiale (ii) pentru cheltuieli și cheltuieli

de judecată 399,09 EUR (șasezeci și cinci de mii trei sute nouăzeci și nouă de euro și nouă cenți) împreună cu reclamanții plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit reclamanților, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (ii) Cererea nr. 16797/09 pentru prejudiciul material 600 EUR (trei mii șase sute de euro) către domnul Schieghi plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale respinse cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 13 mai 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură.

Abel Campos András Sajó Modululr adjunct Președintele Anexă n Cerere N Data nașterii Locul nașterii: 6069/09 BORDONI și alte 60 Prin mai multe hotărâri pronunțate în perioada mai-iunie 2003, Tribunalul Muncii din Sondrio a primit recursul reclamanților și a condamnat ministerul să recunoască în mod legal dreptul pe care l-au dobândit reclamanții de la autoritatea locală. Ministerul a solicitat aceste hotărâri. Prin mai multe hotărâri pronunțate între aprilie și octombrie 2004, tribunalul a confirmat hotărârile Tribunalului, pe motiv că ministerul nu respectase art. 8 din Legea nr. 124 din 1999. Ministerul dispunea de casare.

Prin mai multe hotărâri pronunțate la 18 iulie 2008, Curtea de Casație, ținând seama de noua lege, a respins acțiunea reclamanților._ 16797/09 Sergio SCIEGHI Printr-o hotărâre din 6 septembrie 2003, Tribunalul Muncii din Milano a primit recursul reclamantului și a condamnat ministerul să recunoască în mod legal dreptul pe care l-a dobândit reclamantul pe lângă autoritatea locală. Ministerul a recurs la această hotărâre. printr-o hotărâre din 16 decembrie În 2004, Curtea de apel a confirmat hotărârea Tribunalului, pe motiv că ministerul nu respectase art. 8 din Legea nr. 124 din 1999. La o dată nespecificată, ministerul se ocupa de casare. Prin hotărârea din 26 septembrie 2008, Curtea de Casație, având în vedere noua lege, a respins recursul reclamantului.

Anexa nr. 2 - Lista reclamanților cererii 6069/09 REQUERANT BORDONI LUCIANNO BRUSEGHINI GIORGIO GHERARDI LETIZIA MAZZONI MARIA GRAZIA MOLTONI ENRIKO GIOVANNI PAGANONA GABRIELLA PEDRAZZOLI GIOVANNA SCIEGHI SILVANA REBAI VALERIO TRUTALLI ANTONELLA VILLA GIOVANNI ACQUIZACE ROSALIA BALIA BALILA CORBELINI CECILIA PRO MAFALDA GADDI VITTORIA SCINETTI EBETUZZI NATALINA ZEN MASIMO BERTOLINI GIULIA FOLINI CARMEN TONELLI CASIA MERLO LELIA LELIA LELIA LELIA LELIA TONOLA GABRIELLA FANONI SILVIO MUFFATTI UMBERTO FUSANINI VENUSTO ARMANASTO MARIO BORDONI CARDELIA MIOTTI FABIOLA SCARAFONI MARIUCIA CODAZZI GIUSEPPINA FULVIO PIZZINI ORNELLA ACQUIISTACE ADELE CODGA DANILA BOTTA ENZO BONETTI MARIA DEI ORONELLA ZEN PATRIZIA Borsi ERICA MARTINA PINI ADRIANA Pini LINI SENINIZA PIZZATTI CASACCA MASSMO QAUSIO FOLATTI COOLATTI COLA VALERIA DELLA MARTA GIUSEPPE FOPPOLI ALESSANDRO GHILOTTI GIUSEPPINA IRRONEO MONICA PAROLINI GIOVANNI POETTI MARISA PONCETTA OSVALDO RUSCONI NADIA VISINI ANTONIO SCIANI NICOLETTA TAVELLI ANTONELLA MAZZOLINI FRANCO ROSSINI LUISA DONATA PELOSI GIARPIERO

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE BORDONI ET AUTRES c. ITALIE (Requêtes n os 6069/09 et 16797/09) ARRÊT STRASBOURG 13 mai 2014 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Bordoni et autres c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de : András Sajó, président, Helen Keller, Egidijus Kūris, juges, et de Abel Campos, greffier adjoint de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 avril 2014, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

A l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n os 6069/09 et 16797/009) dirigées contre la République italienne et dont plusieurs ressortissants de cet Etat (« les requérants » – voir le tableau récapitulatif ci-annexé et la liste des requérants) ont saisi la Cour en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

Les requérants ont été représentés par M es Paganetti Bianchi, Giotta Bianchi avocates à Sondrio, et M e R. Brunetti, avocat à Rome. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Spatafora et par son coagent, M me P. Accardo.

Le 9 novembre 2009 et le 18 janvier 2010 les requêtes ont été communiquées au Gouvernement. EN FAIT I.

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. Les requérants étaient employés par la Province de Sondrio et exerçaient des fonctions relevant du personnel des écoles (assistants administratifs, collaborateurs, assistants techniques et responsables administratifs dans les écoles : le « personnel ATA »). Ils avaient droit à un salaire de base, assorti d’indemnités accessoires.

Suite au transfert du personnel de la fonction publique territoriale vers la fonction publique de l’Etat, prévu par la loi n o 124 du 3 mai 1999, les requérants furent employés, à partir du 31 décembre 1999, par le ministère de l’Education Nationale (« le ministère »). Les employés déjà en poste dudit ministère, exerçant les mêmes fonctions que les requérants, avaient droit à un traitement de base progressif selon l’ancienneté de service.

Selon l’article 8 de la loi n o 124 susmentionnée, l’ancienneté de service acquise par les requérants auprès des collectivités locales devait être reconnue à toutes fins juridiques et économiques. Toutefois, le ministère attribua aux requérants une ancienneté fictive, en transformant la rétribution de base perçue des collectivités locales à la date du 31 décembre 1999 en années d’ancienneté et, au mépris du contrat collectif national de l’Ecole, il calcula leur traitement pécuniaire sans tenir compte de leur ancienneté de service réelle, acquise jusqu’à cette date. En outre, en transformant la rétribution de base en années d’ancienneté fictive, le ministère enleva des dernières fiches de paie des requérants tous les éléments indemnitaires dont leurs salaires étaient régulièrement assortis jusqu’au 31 décembre 1999.

Les requérants saisirent les tribunaux du travail de Sondrio et Milan afin d’obtenir la reconnaissance juridique et économique de l’ancienneté acquise auprès de leurs employeurs locaux d’origine et, en conséquence, le versement de la différence de rétribution née à partir du 1 er janvier 2000. Ils firent valoir qu’ils percevaient un salaire qui ne correspondait pas à leur ancienneté et que ce salaire était ainsi inférieur à celui des fonctionnaires qui avaient toujours été employés par le ministère.

Par plusieurs arrêts, les tribunaux accueillirent les recours des requérants et condamnèrent le ministère à reconnaître l’ancienneté acquise par les requérants auprès des collectivités locales.

Le ministère interjeta appel de ces jugements.

10.

Par plusieurs arrêts, les cours d’appel confirmèrent les jugements des tribunaux, au motif que le ministère n’avait pas respecté l’article 8 de la loi n o 124. Cette solution était conforme à la jurisprudence établie par de nombreux arrêts de la Cour de cassation et du Conseil d’Etat.

11.

Le ministère se pourvu en cassation. Alors que ces procédures étaient pendantes, le Parlement adopta la loi de finances pour 2006 (« la loi n o 266 »). L’article 1, alinéa 218, de ladite loi était intitulé « interprétation authentique ( interpretazione autentica ) de l’article 8 de la loi n o 124 de 1999 » ; il prévoyait que le personnel ATA devait être intégré dans les tableaux de paye de la nouvelle administration sur la base du traitement salarial global des intéressés au moment de la mutation.

12.

Par plusieurs arrêts, la Cour de cassation, compte tenu de la loi n o 266, fit droit aux pourvois du ministère.

13.

Les requérants ont perdu la reconnaissance de l’ancienneté acquise auprès des autorités locales d’origine. De surcroît, ils ont vu leurs salaires devenir inférieurs à ceux d’autres membres du personnel ATA qui avaient obtenu gain de cause par des décisions ayant acquis l’autorité de la chose jugée avant l’entrée en vigueur de la loi n o 266.

14.

Des informations pertinentes sur les faits relatifs à ces procédures sont contenues dans le tableau récapitulatif en annexe. II.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

15. Le droit et la pratique internes pertinent se trouvent décrits dans les arrêts Agrati et autres c. Italie , (n os 43549/08, 6107/09 et 5087/09, 7 juin 2011) et De Rosa c. Italie , (n os 52888/08, 58528/08, 59194/08, 60462/08, 60473/08, 60628/08, 61116/08, 61131/08, 61139/08, 61143/08, 610/09, 4995/09, 5068/09 et 5141/09, 11 décembre 2012). EN DROIT I.

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

16. Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul arrêt. II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

17. Les requérants se plaignent de l’intervention législative en cours de procédure qui, selon eux, a porté atteinte à leur droit à un procès équitable. Ils indiquent que la jurisprudence avait déjà reconnu que les anciens fonctionnaires territoriaux avaient droit à la reconnaissance de leurs anciennetés acquises auprès des autorités locales de provenance. Sans intervention législative, ils pouvaient donc avoir une espérance légitime, pratiquement une certitude, d’obtenir satisfaction. Les requérants estiment que seul l’intérêt financier de l’administration, qui ne suffisait pas à caractériser un motif impérieux d’intérêt général, a motivé l’intervention législative en question.

Ils dénoncent une violation de l’article 6 § 1 de la Convention, aux termes duquel : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » A. Sur la recevabilité

18.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de déclarer les requêtes recevables. B. Sur le fond 1. Arguments des parties a. Les requérants

19.

Les requérants font valoir que suite à leur transfert, ils ont reçu un traitement salarial globalement inférieur à celui perçu auparavant, car ils ont perdu tous les éléments indemnitaires accessoires dont leur traitement était assorti. De surcroît, contrairement à ce que le Gouvernement affirme, les requérants soutiennent qu’ils n’ont jamais pu s’opposer à leur transfert au service de l’Etat, comme l’a d’ailleurs reconnu la Cour de cassation dans son arrêt du 7 mars 2007.

20.

Les requérants réaffirment qu’ils ont été exclus de toute augmentation contractuelle ainsi que des avantages prévus seulement dans les contrats des collectivités locales, tels que les indemnités de qualification, de repas, de roulement, de risque de disponibilité, etc.

21.

Ils rappellent que la Cour de cassation avait souligné officiellement, par une jurisprudence claire et consolidée, que « la loi est sans équivoque pour attacher au transfert l’effet de reconnaissance de l’ancienneté ». Les requérants affirment également que l’arrêt de la Cour constitutionnelle ne serait pas correct.

22.

Selon les requérants, il n’y avait aucun motif impérieux d’intérêt général susceptible de justifier l’ingérence dans la gestion du contentieux judiciaire en cause en l’espèce.

23.

Les requérants rappellent que la loi interprétative n o 266 est intervenue presque six ans après la décision de transférer le personnel, alors que le transfert lui-même se trouvait déjà complètement réalisé depuis plus de cinq ans, et que la Cour de cassation avait déjà éliminé toute incertitude éventuelle d’interprétation à ce sujet. De plus, la norme interprétative avait été dissimulée dans une loi de finances. b. Le Gouvernement

24.

Le Gouvernement s’oppose à la thèse des requérants. Il affirme qu’à la suite de leur transfert, les requérants auraient continué à exercer les mêmes fonctions avec le même salaire, et que toute l’ancienneté acquise avait été reconnue aux fins de leur retraite. La seule différence, selon le Gouvernement, était que l’ancienneté acquise pendant le service accompli dans la fonction publique territoriale ne pouvait pas entraîner une augmentation salariale par rapport au traitement économique dont les intéressés jouissaient avant leur transfert.

25.

En outre, le Gouvernement rappelle que cette interprétation de la loi n o 124 de 1999 avait été entérinée par l’un des accords passées entre l’administration (ARAN) et les syndicats des employés puis confirmé dans le décret ministériel du 5 avril 2001.

26.

D’après le Gouvernement, étant donné que des contentieux s’étaient multipliés sur l’ensemble du territoire, le législateur était intervenu par le biais d’une loi interprétative afin de combler le vide juridique qui s’était créé, en tenant compte de la difficulté de régler cette matière par la voie d’accords collectifs ou par les soins du pouvoir réglementaire : le but était d’éviter des augmentations injustifiées des salaires et une disparité de traitement entre différentes catégories d’employés. Selon le Gouvernement, qui se réfère à cet égard à plusieurs arrêts de la Cour en matière d’interventions législatives, on ne saurait parler de reformatio in peius de la position des requérants.

27.

Dans les présentes affaires, les requérants, qui ne disposaient pas d’un arrêt définitif et exécutoire, ont essayé de profiter d’une aubaine et d’un vide juridique ainsi que de l’insuffisance des accords collectifs et de l’incapacité du pouvoir à régler cette matière. L’intervention du législateur était donc parfaitement prévisible et répondait à une évidente et impérieuse justification d’intérêt général ( OGIS-Institut Stanislas et autres , précité). Selon le Gouvernement, cette situation s’apparente à celle du législateur dans l’affaire « Building Societies » c. Royaume-Uni , précitée. Il estime qu’en plus, dans les cas d’espèce, l’intervention du législateur a permis de prévenir la création de situations discriminatoires au sein du personnel ATA. Il en conclut qu’il existait bien un impérieux motif d’intérêt public au sens de la jurisprudence de la Cour.

28.

Enfin, le Gouvernement rappelle que la Cour constitutionnelle a jugé que l’intervention du législateur n’était contraire ni à la Constitution italienne ni à la Convention. 2. Appréciation de la Cour

29.

La Cour rappelle avoir conclu, dans des affaires soulevant des questions semblables à celles de la présente espèce, à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention ( Agrati et autres c. Italie , n os 43549/08, 6107/09 et 5087/09, 7 juin 2011, De Rosa c. Italie , n os . 52888/08, 58528/08, 59194/08, 60462/08, 60473/08, 60628/08, 61116/08, 61131/08, 61139/08, 61143/08, 610/09, 4995/09, 5068/09 et 5141/09, 11 décembre 2012). Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis en l’espèce, elle considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans la présente affaire. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle estime qu’en l’espèce l’intervention législative litigieuse, qui visait à régler définitivement et de manière rétroactive, le fond du litige opposant la requérante à l’Etat devant les juridictions internes, n’était pas justifiée par d’impérieux motifs d’intérêt général.

30.

Partant, la Cour conclut à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention. II.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

31. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage 1) Requête n o 6069/09

32.

Les requérants réclament, au titre du préjudice matériel qu’ils auraient subi : REQUERANTS Dommage matériel - 1

BORDONI LUCIANO

2429,45 EUR 2

BRUSEGHINI GIORGIO

2109,43EUR 3

GHERARDI LETIZIA

1536,50 EUR 4

MAZZONI MARIA GRAZIA

3374,99 EUR 5

MOLTONI ENRICO GIOVANNI

1033,43 EUR 6

PAGANONI GABRIELLA

2167,11 EUR 7

PEDRAZZOLI GIOVANNA

2188,73 EUR 8

SCIEGHI SILVANA

2881,16 EUR 9

REBAI VALERIO

3224,36 EUR 10

TRUTALLI ANTONELLA

1078,74 EUR 11

VILLA GIOVANNI

1033,43 EUR 12

ACQUISTAPACE ROSALIA

102,78 EUR 13

BALITRO EMILIA

852,67 EUR 14

CORBELLINI CECILIA

788,11 EUR 15

PROH MAFALDA

942,01 EUR 16

GADDI VITTORIA

581,53 EUR 17

SCINETTI EBE

1369,64 EUR 18

BERTUZZI NATALINA

842,72 EUR 19

ZEN MASSIMO

1154,28 EUR 20

BERTOLINI GIULIA

2528,99 EUR 21

FOLINI CARMEN

5013,56 EUR 22

TONELLI FLAVIA

662,24 EUR 23

MERLO LENA SILVIA

581,53 EUR 24

TONOLA GABRIELLA

852,67 EUR 25

FANONI SILVIO

1634,82 EUR 26

MUFFATTI UMBERTO

593,40 EUR 27

FOIANINI VENUSTO

400,26 EUR 28

ARMANASCO MARIO

1300,93 EUR 29

BORDONI CARDELIA

400,25 EUR 30

MIOTTI FABIOLA

445,57 EUR 31

SCARAFONI MARIUCCIA

2794,96 EUR 32

CODAZZI GIUSEPPINA

848,02 EUR 33

FONTANA FULVIO

576,49 EUR 34

PIZZINI ORNELLA

1450,72 EUR 35

ACQUISTAPACE ADELE

941,80 EUR 36

CODEGA DANIELA

782,67 EUR 37

BOTTA’ ENZO

2845,14 EUR 38

BONETTI MARIA

566,42 EUR 39

DEI CAS ORNELLA

1083,78 EUR 40

ZEN PATRIZIA

778,04 EUR 41

BORSI ERICA MARTINA

581,53 EUR 42

PINI ADRIANA

788,11 EUR 43

PINI LUCIANA

581,53 EUR 44

SENINI LORENZA

788,11 EUR 45

PIZZATTI CASACCIA MASSIMO

1164,35 EUR 46

QUADRIO FELICE

1614,52 EUR 47

COMOLATTI VALERIA

773 EUR 48

DELLA MARTA GIUSEPPE

773 EUR 49

FOPPOLI ALESSANDRO

1549,76 EUR 50

GHILOTTI GIUSEPPINA

961,09 EUR 51

IRRONEO MONICA

773 EUR 52

PAROLINI GIOVANNI

667,26, EUR 53

POLETTI MARISA

2271,76 EUR 54

PONCETTA OSVALDO

2845,14 EUR 55

RUSCONI NADIA

2140,11 EUR 56

VISINI ANTONIO

1078,74 EUR 57

SCIANI NICOLETTA

1033 EUR 58

TAVELLI ANTONELLA

783,08 EUR 59

MAZZOLINI FRANCO

5013,55 EUR 60

ROSSINI LUISA DONATA

1634,52 EUR 61

PELOSI GIANPIERO

566,42 EUR

33.

Dans la requête 16797/09, le requérant demande 18 250 EUR plus 5 8000 EUR correspondant à la différence entre les indemnités de retraite et 1 700 EUR par an du 1 er septembre 2007 au 28 février 2011 pour perte de pension.

34.

Les requérants demandent ces sommes en faisant référence à la différence entre la tranche salariale dans laquelle ils ont été classés et celle dans laquelle ils auraient dû être classés. Par conséquent ils réclament la différence entre la rétribution qu’ils perçoivent effectivement et celle à laquelle ils auraient dû avoir droit en l’absence de l’intervention législative litigieuse. Les requérants demandent également à la Cour de considérer la différence de rétribution dont ils ne pourront plus disposer jusqu’à l’âge de la retraite.

35.

Le Gouvernement conteste les prétentions des requérants et considère leurs demandes excessives et non fondées surtout en ce qui concerne les différences de rétribution pour les années à venir.

36.

La Cour relève que la seule base à retenir pour l’octroi d’une satisfaction équitable réside en l’espèce dans le fait que les requérants n’ont pu jouir des garanties de l’article 6 § 1 de la Convention. La Cour ne saurait certes spéculer sur ce qu’eût été l’issue du procès dans le cas contraire, mais n’estime pas déraisonnable de penser que les intéressés ont subi une perte de chances réelle (voir, notamment, Zielinski et Pradal et Gonzalez et autres , précité, § 79 ; Lecarpentier c. France , n 67847/01, 14 février 2006, § 61 ; Arras et autres c. Italie n o 17972/07, 14 février 2012 § 88). Elle tient à souligner qu’en l’espèce la jurisprudence de la Cour de cassation était, avant l’adoption de la loi litigieuse, favorable à la position des requérants. Ainsi, si aucune violation de la Convention ne s’était produite, la situation des requérants aurait vraisemblablement été différente, dès lors qu’ils auraient pu se voir reconnaître l’ancienneté acquise auprès des collectivités locales de provenance. Partant, la Cour en déduit que la violation de la Convention constatée en l’espèce est susceptible d’avoir causé aux requérants un dommage matériel. S’agissant de la période allant de l’année 2011 à la mise à la retraite effective, ou pour les requérants qui étaient déjà à la retraite, jusqu’à la fin de leur vie, la Cour constate que le montant des pertes est nécessairement hypothétique puisqu’il dépend notamment de dates non connues au sujet desquelles la Cour ne peut pas se livrer à des spéculations. Ces questions devraient être réservées, le cas échéant, à la compétence des juridictions nationales.

37.

Compte tenu de ce qui précède et de sa jurisprudence en la matière, la Cour alloue les sommes suivantes aux requérants au titre du préjudice matériel :

38.

Dans la requête 6069/09 : 1

BORDONI LUCIANO

3 450 EUR 2

BRUSEGHINI GIORGIO

3 200EUR 3

GHERARDI LETIZIA

2 300 EUR 4

MAZZONI MARIA GRAZIA

5 100 EUR 5

MOLTONI ENRICO GIOVANNI

1 550 EUR 6

PAGANONI GABRIELLA

3 250 EUR 7

PEDRAZZOLI GIOVANNA

3 300 EUR 8

SCIEGHI SILVANA

4 350 EUR 9

REBAI VALERIO

4 840 EUR 10

TRUTALLI ANTONELLA

650 EUR 11

VILLA GIOVANNI

1 550 EUR 12

ACQUISTAPACE ROSALIA

150 EUR 13

BALITRO EMILIA

1 270 EUR 14

CORBELLINI CECILIA

1 180 EUR 15

PROH MAFALDA

1 410 EUR 16

GADDI VITTORIA

900 EUR 17

SCINETTI EBE

2 050 EUR 18

BERTUZZI NATALINA

1 260 EUR 19

ZEN MASSIMO

1 750 EUR 20

BERTOLINI GIULIA

3 800 EUR 21

FOLINI CARMEN

7 520 EUR 22

TONELLI FLAVIA

1 00 EUR 23

MERLO LENA SILVIA

900 EUR 24

TONOLA GABRIELLA

1 300 EUR 25

FANONI SILVIO

2 450 EUR 26

MUFFATTI UMBERTO

900 EUR 27

FOIANINI VENUSTO

650 EUR 28

ARMANASCO MARIO

1 950 EUR 29

BORDONI CARDELIA

600 EUR 30

MIOTTI FABIOLA

700 EUR 31

SCARAFONI MARIUCCIA

4 200 EUR 32

CODAZZI GIUSEPPINA

1 300 EUR 33

FONTANA FULVIO

900 EUR 34

PIZZINI ORNELLA

3 000 EUR 35

ACQUISTAPACE ADELE

1 500 EUR 36

CODEGA DANIELA

1 180 EUR 37

BOTTA’ ENZO

4 260 EUR 38

BONETTI MARIA

850 EUR 39

DEI CAS ORNELLA

1 650 EUR 40

ZEN PATRIZIA

1 200 EUR 41

BORSI ERICA MARTINA

900 EUR 42

PINI ADRIANA

1 200 EUR 43

PINI LUCIANA

900 EUR 44

SENINI LORENZA

1 200 EUR 45

PIZZATTI CASACCIA MASSIMO

1 750 EUR 46

QUADRIO FELICE

2 450 EUR 47

COMOLATTI VALERIA

1 150 EUR 48

DELLA MARTA GIUSEPPE

1 150 EUR 49

FOPPOLI ALESSANDRO

2 350 EUR 50

GHILOTTI GIUSEPPINA

1 500 EUR 51

IRRONEO MONICA

1 150 EUR 52

PAROLINI GIOVANNI

1 000 EUR 53

POLETTI MARISA

3 400 EUR 54

PONCETTA OSVALDO

4 260 EUR 55

RUSCONI NADIA

3 250 EUR 56

VISINI ANTONIO

1 650 EUR 57

SCIANI NICOLETTA

1 550 EUR 58

TAVELLI ANTONELLA

1 200 EUR 59

MAZZOLINI FRANCO

7 520 EUR 60

ROSSINI LUISA DONATA

2 450 EUR 61

PELOSI GIANPIERO

900 EUR

39.

Dans la requête 16797/09, la Cour alloue 3 600 EUR au requérant à titre de dommage matériel.

40.

Quant au dommage moral, la Cour estime que le constat de violation auquel elle est parvenue constitue en soi une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi par les requérants. B. Frais et dépens

41.

S’agissant des frais et dépens, le requérants demandent les sommes suivantes : - requête n o 6069/09 : justificatifs à l’appui, les requérants réclament la somme de 65 399,09 euros pour le frais de la procédure interne. Ils joignent en particulier, le décret d’injonction émis par le Ministère pour récupérer le frais et dépens, à la suite des arrêts de la Cour de cassation qui avait compensé lesdits frais et dépens. - requête n o 16797/09: le requérant demande la somme de 2 900 euros pour les frais de la procédure interne.

42.

Le Gouvernement affirme que les observations des requérants ne comprennent aucune prétention, chiffrée et accompagnée des justificatifs pertinents aux termes de l’article 60 du règlement.

43.

Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En outre, lorsque la Cour constate une violation de la Convention, elle n’accorde au requérant le paiement des frais et dépens qu’il a exposés devant les juridictions nationales que dans la mesure où ils ont été engagés pour prévenir ou faire corriger par celles-ci ladite violation. Tel a été le cas en l’espèce dans la requête n o 6069/09. En conséquence, en ce qui concerne le montant des frais et honoraires relatifs aux procédures engagées devant les juridictions interne, la Cour l’estime raisonnable et l’accorde en entier.

44.

S’agissant de la requête 16797/09, la Cour note que les documents présentés à l’appui de la demande de remboursement des frais et dépens engagés devant les juridictions internes et devant la Cour ne sont pas suffisamment détaillés ni ventilées par rubrique ni accompagnées des justificatifs pertinents. La Cour rejette donc la demande formulée par le requérant à ce titre. C. Intérêts moratoires

45.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de joindre les requêtes ; 2. Déclare les requêtes recevables ; 3. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; 4. Dit a) que l’Etat défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes : i) Requête n o 6069/09 au titre du préjudice matériel - 3 450 EUR (trois mille quatre cent cinquante euros) à M. Bordoni - 3 200 EUR (trois mille deux cent euros) à M. Bruseghini - 2 300 EUR- (deux mille trois cent euros) à M me Gherardi - 5 100 (cinq mille cent euros) à M me Mazzoni - 1 550 EUR (mille cinq cent cinquante euros) à M. Moltoni - 3 250 EUR (trois mille deux cent cinquante euros) à M me Paganoni - 3 300 EUR (trois mille trois cent euros) à M me Pedrazzoli - 4 350 EUR (quatre mille trois cent cinquante euros) à M me Scieghi - 4 840 EUR (quatre mille huit cent quarante euros) à M. Rebai - 650 EUR (six cent cinquante euros) à M me Trutalli - 1550 EUR (mille cinq cent cinquante euros) à M. Villa - 150 EUR (cent cinquante euros) à M me Acquistapace Rosalia - 1 270 EUR (mille deux cent soixante-dix euros) à M me Balitro - 1 180 EUR (mille cent quatre-vingt euros) M me Corbellini - 1 410 EUR (mille quatre cent dix euros) à M me Proh - 900 EUR (neuf cent euros) à M me Gaddi - 2 050 EUR (deux mille cinquante euros) à M me Scinetti - 1 260 EUR (mille deux cent soixante euros ) à M me Bertuzzi - 1 750 EUR (mille sept cent cinquante euros) à M. Zen Massimo - 3 800 EUR (trois mille huit cent euros) à M me Bertolini - 7 520 EUR (sept mille cinq cent vingt euro) à M me Folini - 100 EUR (cent euros) à M me Tonelli - 900 EUR (neuf cent euros) à M me Merlo - 1 300 (mille trois cent euros) à M me Tonola - 2 450 (deux mille quatre cent cinquante euros) à M. Fanoni - 900 EUR (neuf cent euros) à M. Muffatti - 650 EUR (six cent cinquante euros) à M. Foianini - 1 950 EUR (mille neuf cent cinquante euros) à M. Armanasco - 600 EUR (six cent euros) à M me Bordoni - 700 EUR (sept cent euros) à M me Miotti - 4 200 EUR (quatre mille deux cent euros) à M me Scarafoni - 1 300 EUR (mille trois cent euros) à M me Codazzi - 900 EUR (neuf cent euros) à M. Fontana - 3 000 EUR (trois mille euros) à M me Pizzini - 1 500 EUR (mille cinq cent euros) à M me Acquistapace Adele - 1 180 EUR (mille cent quatre-vingt euros) à M me Codega - 4 260 EUR (quatre mille deux cent soixante euros) à M. Bottà - 850 EUR (huit cent cinquante euros) à M me Bonetti - 1 650 EUR (mille six cent cinquante euros) à M me Dei Cas - 1 200 EUR (mille deux cent euros) à M me Zen Patriza - 900 EUR (neuf cent euros) à M me Borsi - 1200 EUR (mille deux cent euros) à M me Pini Adriana - 900 EUR (neuf cent euros) à M me Pini Luciana - 1 200 EUR (mille deux cent euros) à M me Senini - 1 750 EUR (mille sept cent cinquante euros) à M. Pizzatti Casaccia - 2 450 EUR (deux mille quatre cent cinquante euros) à M. Quadrio - 1 150 EUR (mille cent cinquante euros) à M me Comolatti - 1 150 EUR (mille cent cinquante euros) à M. Della Marta - 2 350 EUR (deux mille trois cent cinquante euros) à M. Foppoli - 1 500 EUR (mille cinq cent euros) à M me Ghilotti - 1 150 EUR (mille cent cinquante euros) à M me Irroneo - 1 000 EUR (mille euros) à M me Parolini - 3 400 EUR (trois mille quatre cent euros) à M me Paoletti - 4 260 EUR (quatre mille deux cent soixante euros) à M. Poncetta - 3 250 EUR (trois mille deux cent cinquante euros) à M me Rusconi - 1 650 EUR (mille six cent cinquante euros) à M. Visini - 1 550 EUR (mille cinq cent cinquante euros) à M me Sciani - 1 200 EUR (mille deux cent euros) à M me Tavelli - 7 520 EUR (sept mille cinq cent vingt euros) à M. Mazzolini - 2 450 EUR (deux quatre cent cinquante euros) à M me Rossini - 900 EUR (neuf cent euros) à M. Pelosi plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt pour dommage matériel ; (ii) au titre des frais et dépens : - 65 399,09 EUR (soixante-cinq mille trois cent quatre-vingt-dix-neuf euros et neuf centimes) conjointement aux requérants plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt aux requérants, pour frais et dépens ; ii) Requête n o 16797/09 au titre du préjudice matériel - 3 600 EUR (trois mille six cents euros) à M. Scieghi plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage matériel ; 5. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 mai 2014, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Abel Campos András Sajó Greffier adjoint Président Annexe n o 1 N o Requête N o Requérant Date de naissance Lieu de résidence 6069/09 Luciano BORDONI et 60 autres Par plusieurs arrêts rendus entre mai et juin 2003, le tribunal du travail de Sondrio accueillit le recours des requérants et condamna le ministère à reconnaître l’ancienneté acquise par les requérants auprès de l’autorité locale. Le ministère interjeta appel de ces jugements. Par plusieurs arrêts rendu entre avril et octobre 2004, la cour d’appel confirma les jugements du tribunal, au motif que le ministère n’avait pas respecté l’article 8 de la loi n o 124 de 1999. Le ministère se pourvut en cassation. Par plusieurs arrêts rendus le 18 juillet 2008, la Cour de cassation, compte tenu de la nouvelle loi, rejeta le recours des requérants._ 16797/09 Sergio SCIEGHI Par un arrêt du 6 septembre 2003, le tribunal du travail de Milan accueillit le recours du requérant et condamna le ministère à reconnaître l’ancienneté acquise par le requérant auprès de l’autorité locale. Le ministère interjeta appel de ce jugement. Par un arrêt du 16 décembre 2004, la cour d’appel confirma le jugement du tribunal, au motif que le ministère n’avait pas respecté l’article 8 de la loi n o 124 de 1999. A une date non précisée, le ministère se pourvut en cassation. Par un arrêt du 26 septembre 2008, la Cour de cassation, compte tenu de la nouvelle loi, rejeta le recours du requérant. Annexe n o 2 - liste des requérants de la requête 6069/09 : REQUERANTS 1