AFFAIRE PEDUZZI ET ARRIGHI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

13.05.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE PEDUZZI ET ARRIGHI c. ITALIE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 PEDUZZI ȘI ARIGHI c. ITALIA (solicitarea nr. 18166/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 mai 2014 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Peduzzi și Arrighi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din András Sajó, președinte, Helen Keller, Egidijus Kūris, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct din secțiune, După ce a intenționat în camera Consiliului la 15 aprilie 2014, Hotărârea se pronunță, adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 18166/09) îndreptată împotriva Republicii Italiene, dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Liliana Peduzzi și dl Giampaolo Arrighi ( La 10 ianuarie 2009, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA SPECIE Reclamanții s-au născut în 1947 și, respectiv, 1954 și au locuit în Como; reclamanții erau angajați de provincia Como și ocupau funcții în cadrul personalului școlilor (asistenți administrativi, colaboratori, asistenți tehnici și responsabili administrativi în școli: Începând cu 31 decembrie 1999, Ministerul Educației Naționale (□ Ministerul Educației Naționale) au avut dreptul la un salariu de bază, prevăzut de Legea nr. 124 din 3 mai 1999, cu obligații auxiliare. În urma transferului personalului de la funcția publică teritorială la funcția publică de stat, prevăzut de Legea nr. 124 din 3 mai 1999, reclamanții au fost angajați începând cu data de 31 decembrie 1999 de către Ministerul Educației Naționale. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 124 Ministerul le-a atribuit reclamanților o vechime fictivă, transformând retribuția de bază percepută de colectivitățile locale la 31 decembrie 1999 în ani dai și, cu încălcarea contractului colectiv național al școlii, le-a calculat tratamentul pecuniar fără a ține seama de vechimea lor reală în serviciu, dobândită până la acea dată. În plus, prin transformarea retribuției de bază în ani de ficțiune, Ministerul a luat din ultimele fișe de plată ale reclamanților toate elementele de despăgubire ale căror salarii aveau în mod regulat la dispoziție până la 31 decembrie 1999. 2003, reclamanții au sesizat instanța de muncă a Como în vederea obținerii recunoașterii juridice și economice a lanului câștigat de la angajatorii locali de origine și, în consecință, plata diferenței de retribuție născută începând cu 1 În ianuarie 2000, ei au susținut că au primit un salariu care nu corespundea vechimei lor și că acest salariu era astfel inferior celui al funcționarilor care fuseseră angajați întotdeauna de minister. Prin hotărârea din 22 iulie 2003, tribunalul muncii din Como a respins recursul reclamanților. Reclamanții au răspuns la această hotărâre și au susținut că hotărârea nu era conformă cu jurisprudența Curții de Casație potrivit căreia nu putea fi derogată la art. 8 din Legea nr. 124 din 1999. Prin hotărârea din 28 decembrie 2004, instanța de apel a acceptat recursul reclamanților, pe motiv că ministerul nu respectase art. 8 din Legea nr. 124. Această soluție a fost în conformitate cu jurisprudența stabilită de numeroase hotărâri ale Curții de Casație și ale Consiliului de Primă Instanță. 11. Ministerul se ocupa de casare. În timp ce aceste proceduri erau pendinte, Parlamentul a adoptat legea de finanțare pentru 2006 ( ) de la art. 8 din Legea nr. 124 din 1999; acesta prevedea ca personalul ATA să fie inclus în tabelele de plată ale noii administrații pe baza tratamentului salarial global al persoanelor interesate în momentul mutației. 12. Prin hotărârea din 18 iulie 2008, Curtea de Casație, având în vedere noua lege, a respins recursul reclamanților. 13. În plus, reclamanții și-au pierdut recunoașterea de la autoritățile locale de origine, iar salariile lor au devenit mai mici decât cele ale altor membri ai personalului ATA care au obținut câștig de cauză prin decizii de dobândire a autorității de lucru înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 266. II. DREPTUL ȘI PRATICUL INTERNELE PERTINENTE 14. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Agrati și alții, Italia (n 43549/08, 6107/09 și 5087/09, 7 iunie 2011) și De Rosa c. Italia, (n 52888/08, 58528/08, 59194/08, 60462/08, 60473/08, 60628/08, 61116/08, 61131/08, 61139/08, 610/09, 4995/09, 5068/09 și 5141/09, 11 decembrie 2012). CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 15, reclamanții se plâng de intervenția legislativă în curs de procedură care, în opinia lor, le-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Acestea arată că jurisprudența a recunoscut deja că foștii funcționari teritoriali au dreptul la recunoașterea vechimilor dobândite de la autoritățile locale de proveniență și, prin urmare, fără intervenția legislativă, aceștia puteau avea o speranță legitimă, practic o certitudine, de a obține satisfacție. Reclamanții consideră că numai interesul financiar al administrației, care nu a fost suficient pentru a caracteriza un motiv impetuos de interes general, a motivat intervenția legislativă în cauză. Ei denunță o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, în temeiul căruia Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 16. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d . . Prin urmare, este necesar să se declare cererea admisibilă. Pe fond Argumentele părților Reclamanții 17. Reclamanții susțin că, în urma transferului, aceștia au primit un tratament salarial în general inferior celui perceput anterior, deoarece au pierdut toate elementele de despăgubire auxiliare de care au beneficiat. Cu privire la cauza Agrati și alte cauze c. Italia (precious). Ei solicită Curții să încheie cu încălcarea articolului 6 din convenție. 18. În ceea ce privește teza reclamanților, acesta afirmă că, în urma transferului lor, reclamanții ar fi continuat să exercite aceleași funcții cu același salariu și că orice răspundere dobândită fusese recunoscută în scopul pensionării lor. Singura diferență, potrivit guvernului, a fost faptul că latura dobândită în timpul serviciului efectuat în cadrul funcției publice teritoriale nu putea duce la o creștere a salariilor în raport cu tratamentul economic de care se bucurau părțile interesate înainte de transfer. 19. În plus, guvernul amintește că această interpretare a legii nr. 124 din 1999 fusese aprobată de unul dintre acordurile încheiate între administrație (ARAN) și sindicatele angajaților și confirmată în decretul ministerial din 5 aprilie 2001 20. Potrivit guvernului, dat fiind faptul că pe întreg teritoriul erau înmulțite ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ : Scopul a fost de a evita creșteri nejustificate ale salariilor și diferențe de tratament între diferite categorii de persoane. Potrivit guvernului, care se referă în această privință la mai multe hotărâri ale Curții în materie de intervenții legislative, nu se poate vorbi despre reformatio in peius de poziția reclamanților. 21. În prezentele cauze, reclamanții, care nu dispun de o hotărâre definitivă și executorie, au încercat să profite de un avantaj și de un vid juridic, precum și de insuficiența acordurilor colective și de competența de a reglementa această chestiune. Prin urmare, intervenția legiuitorului era pe deplin previzibilă și răspundea unei justificări clare și imperative a interesului general (OGIS-Institut Stanislas și altele, citată anterior). Potrivit guvernului, această situație se aseamănă cu cea a legiuitorului în cauza În plus, consideră că, în cazurile de mai sus, intervenția legiuitorului a împiedicat crearea unor situații discriminatorii în cadrul personalului ATA. El concluzionează că a existat într-adevăr un motiv imperativ de interes public în sensul jurisprudenței Curții. 22. În cele din urmă, guvernul reamintește că Curtea Constituțională a statuat că intervenția legiuitorului nu era contrară nici Constituției italiene, nici Convenției.Evaluarea Curții 23. Curtea amintește că, în cauze care ridică probleme similare celor din prezenta specie, Curtea a ajuns la concluzia că încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție (Agrati și alte c. Italia, 43549/08, 6107/09 și 5087/09, 7 iunie 2011, De Rosa c. Italia, n 52888/08, 58528/08, 59194/08, 60462/08, 60473/08, 60628/08, 61116/08, 61131/08, 61139/08, 61143/08, 610/09, 4995/09, 5068/09 și 5141/09, 11 decembrie 2012). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate în speță, Comisia consideră că Ön Õ a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Comisia consideră că, în speță, intervenția legislativă în litigiu, care viza soluționarea definitivă și retroactivă a fondului litigiului care o privește pe reclamantă în fața instanțelor interne, nu a fost justificată de motive pe deplin de interes general 24. Prin urmare, Curtea concluzionează încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Reclamanții se plâng că au făcut obiectul unei discriminări în raport cu ceilalți foști membri ai personalului ATA care au obținut câștig de cauză prin decizii care au dobândit autoritatea asupra acestui lucru înainte de intrarea în vigoare a noii legi. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. 26. Curtea observă că această cauză, așa cum a fost prezentată de către reclamanți, este strâns legată de cea formulată la art. 6 din convenție și trebuie să fie declarată admisibilă. Cu toate acestea, având în vedere concluziile la care a ajuns la art. 6 alineatul (1) (punctele 23 și 24 de mai sus), Curtea nu consideră necesară examinarea separată. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită plata diferențelor în ceea ce privește retribuția și recunoașterea deplină a serviciului și a unei sume cu titlu de prejudiciu moral 29. Guvernul susține că instanțele nu și-au calculat obligațiile. Curtea ia notă de faptul că reclamanții solicită despăgubiri pentru prejudiciul material al acestora, dar nu prezintă niciun element care să permită calcularea acestuia. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde o sumă în acest sens. 31. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că constatarea încălcării la care a ajuns constituie, în sine, o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți. Comisioane și cheltuieli de judecată 32. Justificative pe suport, reclamanții solicită 1 000 EUR (EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 33. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR și acordul comun al reclamanților. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, CURȚA ÎN LÂNGĂ, Declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiile prevăzute la art. 6 și 14 din Convenție; A declarat că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 mai 2014, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Abel Campos András Sajó Grefier adjunct Președinte