NAZAROV v. RUSSIA

Comunicat la 17 decembrie 2015 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 39718/07 Aleksey Leonidovich NAZAROV împotriva Rusiei depusă la 16 august 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksey Leonidovich Nazarov, este un național rus, care s-a născut în 1968 și trăiește în Kaliningrad. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, reclamantul s-a mutat într-un apartament municipal care a fost deținut de domnul V. K. în temeiul unui acord de locație socială. Dl V. K. a fost neasociat cu reclamantul, dar a fost căsătorit cu bunica mamă a reclamantului, dna K. K. a acceptat locuința reclamantului în apartament și l-a înregistrat acolo ca nepotul său. În 1995, fiul dnei V., dna M.K., a fost înregistrat și în apartament, dar nu a locuit niciodată acolo. La 11 februarie 1996 și, respectiv, 5 octombrie 1998, dna M. K. și dna V. K. au murit. Reclamantul a continuat să trăiască singur în apartament. El a plătit taxele de chirie și utilitate și a efectuat lucrări de întreținere în apartament. În 2005, reclamantul a depus în judecată dl V., încercând să aibă înregistrarea acesteia la apartamentul anulat. Într-o hotărâre din 12 aprilie 2005, Curtea de District Leningrad din Kaliningrad a acordat cererea reclamantului, declarând că dl V. nu a trăit niciodată în apartament și, prin urmare, nu au existat motive legale pentru înregistrarea sa acolo. În această hotărâre, instanța a confirmat, printre altele, că dl V. nu a trăit niciodată în apartament. , că reclamantul a locuit în apartament și a fost înregistrat acolo în calitate de membru al familiei dlui K.. La 8 decembrie 2005, reclamantul a adus o cerere de judecată împotriva Oficiului primarului Kaliningrad. El a subliniat că din 1990 locuiește în apartament, din care dl V. a fost un chiriaș social, că continuă să locuiască acolo, ca singurul rezident, după moartea dnei M. și a dlui V. Reclamantul a susținut, de asemenea, că a plătit taxele de chirie și utilitate și a efectuat lucrări de întreținere în apartament, care se desfășoară toate sarcinile unui chiriaș social, conform articolului 67 § 3 din Codul rus al locuințelor. Prin urmare, el a solicitat instanței să ordone autorităților municipale să își regularizeze statutul prin încheierea unui acord de locație socială cu el. Oficiul primarului Kaliningrad a depus o cerere de contrafacere, cerând anularea înregistrării reclamantului în apartament și a expulzării sale fără a-i prevedea orice altă locuință. Autoritatea a susținut, în special, că reclamantul nu a putut solicita un drept de a rămâne în apartamentul în cauză, deoarece el nu a îndeplinit cerințele necesare din legislația națională pentru a se califica drept dl V. Membrul familiei K., din moment ce reclamantul nu a avut legătură cu dl K., nici nu a trăit împreună cu cel de-al doilea sau a menținut o casă comună cu el, datorită absenței prelungite frecvente a dlui V. K. din apartament, din cauza admiterii sale la un spital psihiatric. La 21 decembrie 2006, Curtea de district Leningrad din Kaliningrad a examinat cazul. Curtea a observat că dl V. a fost un principal chiriaș social al apartamentului contestat, și că reclamantul a fost înregistrat acolo ca nepotul său în 1990. Acesta a observat în continuare că dl V. a suferit de o boală mentală și, ca urmare, a fost adesea admis într-un spital psihiatric pentru perioade prelungite. În special, după cum urmat de dosarul său medical, dl V. a stat în spital între 17 Octombrie 1989 și 3 septembrie 1992, între 12 decembrie 1992 și 24 iunie 1994, între 1 iulie 1994 și 8 mai 1996, între 10 mai și 7 iunie 1996, în decembrie 1996, și apoi între 20 iunie 1997 și moartea sa la 6 octombrie 1998. În plus, instanța a constatat că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă care să confirme că a trăit împreună cu dl V. K. și a menținut o gospodărie comună cu el. K. absența de la apartamentul contestat din cauza bolii sale mentale a exclus orice posibilitate pentru el de a trăi împreună și de a stabili o gospodărie comună cu reclamantul, cu rezultatul că nu au trăit niciodată ca familie, și, prin urmare, reclamantul nu a putut fi recunoscut ca membru al familiei dlui K., în sensul dispoziției relevante ale dreptului intern. Curtea a afirmat, de asemenea, că înregistrarea reclamantului la apartamentul contestat nu a conferit în mod clar niciun interes protejat care să îi permită să rămână în apartament. Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că reclamantul nu a dobândit niciodată dreptul de a utiliza apartamentul contestat, care era un rezident temporar acolo, că înregistrarea sa ar trebui anulată și că ar trebui să fie evacuat din apartamentul contestat, fără a fi furnizată orice altă locuință socială. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii de primă instanță, susținând că dl V. K. și ar fi putut spune că a trăit ca o singură familie, în timp ce a fost externat din spital, dl V. K. a trăit în apartamentul contestat și reclamantul a avut grijă de el. De asemenea, reclamantul a susținut că hotărârea din 12 aprilie 2005 a recunoscut, de fapt, dreptul său de a rezista în apartamentul contestat. Prin decizia din 14 martie 2007, Curtea Regională Kaliningrad a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea din 21 decembrie 2006. Relativul biologic al lui K. și nu s-a putut spune că a trăit împreună cu el ca membru al familiei, nici nu au menținut o gospodărie comună, prin urmare, reclamantul nu a dobândit niciun drept protejat de a utiliza apartamentul contestat și ar trebui să fie eliminat de la aceasta. Curtea de apel a respins trimiterea reclamantului la hotărârea din 12 aprilie 2005, declarând că nu are nicio importanță juridică în cazul în cauză, deoarece Biroul primarului Kaliningrad nu a fost parte la această procedură. La 3 mai 2007, Curtea regională Kaliningrad a refuzat cererea reclamantului de a reexamina cazul său în cadrul procedurilor de control. Codul de locuință RSFSR din 24 iunie 1983, astfel cum a fost modificat la 28 martie 1998, eficace la momentul material, prevăzut la art. 53, că membrii familiei unui chiriaș social include soțul, copiii și părinții chiriașului. Alte rude, dependente cu handicap și – în circumstanțe excepționale – alte persoane ar putea fi recunoscute ca membrii familiei chiriașului numai dacă locuiau împreună cu chiriașul și au menținut o gospodărie comună. art. 54 din Codul prevedea că un chiriaș social are dreptul să găzduiască în sediul său locuitor, în conformitate cu procedura stabilită, soțul său, copiii, părinții, alte rude, persoane dependente cu handicap și alte persoane, sub rezerva acordului scris al tuturor membrilor adulți ai familiei sale. Persoanele alocate de chiriașul social în conformitate cu regulile prezentului articol au dreptul de a utiliza aceleași sedii de locuință ca și chiriașul sau alți membri ai familiei sale, cu condiția ca aceste persoane să fie sau să fi fost recunoscute ca membri ai familiei chiriașului și că nu a fost semnat niciun alt acord privind utilizarea sediilor între aceste persoane, chiriașul și familia sa. În temeiul articolului 88 din Codul, în cazul decesului locatarului, un membru adult al familiei chiriașului l-a succesat ca parte la acordul de locație. Dispoziții similare au fost încorporate în Codul Rusiei de Locație, care a intrat în vigoare la 1 martie 2005 și a înlocuit Codul RSFSR de Locație. COMPLAINT Reclamantul se plânge de deciziile instanțelor interne care au ordonat expulziarea de la locuințe în care în acel moment trăia de 16 ani. Întrebări către părți a fost apartamentul nr. 16 în blocul apartamentelor nr. 17 în strada Cherepichnaya din Kaliningrad „casa” reclamantului în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă da, și având în vedere hotărârile instanțelor interne din 21 decembrie 2006 și 14 martie 2007, a existat o ingerință în dreptul reclamantului de a respecta domiciliul său? Dacă da, a fost că interferența a fost legală și în urmărirea unui obiectiv legitim? În cazul în care este cazul, a fost proporțional cu obiectivul urmărit? În special, instanțele interne au furnizat motive „relevante și suficiente” pentru a justifica această interferență?

Communicated on 17 December 2015

THIRD SECTION

Application no. 39718/07

Aleksey Leonidovich NAZAROV

against Russia

lodged on 16 August 2007

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Aleksey Leonidovich Nazarov, is a Russian national, who was born in 1968 and lives in Kaliningrad.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In 1990 the applicant moved into a municipal flat which was held by Mr

V. K. under a social tenancy agreement. Mr V. K. was unrelated to the applicant, but was married to the applicant’s maternal grandmother, Ms

M.

K. Mr V. K. consented to the applicant’s living in the flat and had him registered him there as his grandson.

In 1995 Mr V., Ms M.K.’s son, was also registered at the flat, but never lived there.

On 11 February 1996 and 5 October 1998 respectively Ms M. K. and Mr

V. K. died. The applicant continued living in the flat alone. He paid the rent and utility charges and carried out maintenance works in the flat.

In 2005 the applicant sued Mr V., seeking to have the latter’s registration at the flat annulled. In a judgment of 12 April 2005 the Leningradskiy District Court of Kaliningrad granted the applicant’s claim, stating that Mr

V. had never lived in the flat, and therefore there were no legal grounds for his registration there. In that judgment, the court confirmed,

inter alia

, that the applicant actually lived in the flat and was registered there as Mr

V.

K.’s family member.

On 8 December 2005 the applicant brought a court claim against the Kaliningrad Mayor’s Office. He pointed out that since 1990 he had been living in the flat, of which Mr V. K. had been a social tenant, that he continued living there, as the only resident, after the death of Ms M. K. and Mr V. K. The applicant further submitted that he paid the rent and utility charges and carried out maintenance works in the flat, that is performed all duties of a social tenant, as required by Article 67 § 3 of the Russian Housing Code. He therefore requested the court to order the municipal authorities to regularise his status by way of concluding an agreement of social tenancy with him.

The Kaliningrad Mayor’s Office filed a counter claim, seeking annulment of the applicant’s registration in the flat and his eviction without provision of any other housing to him. The authority argued, in particular, that the applicant could not claim a right to remain in the flat in question, as he did not meet the necessary requirements of the national law to qualify as Mr V. K.’s family member, since the applicant had been unrelated to Mr

V.

K., nor had he lived together with the latter or had maintained a joint household with him, owing to Mr V. K.’s frequent prolonged absences from the flat on account of his admission to a psychiatric hospital.

On 21 December 2006 the Leningradskiy District Court of Kaliningrad examined the case. The court observed that Mr V. K. had been a principal social tenant of the disputed flat, and that the applicant had been registered there as his grandson in 1990. The could further noted that Mr V. K. had suffered from a mental disease and, as a result, had been frequently admitted to a psychiatric hospital for prolonged periods. In particular, as followed from his medical file, Mr V. K. had stayed in the hospital between 17

October 1989 and 3 September 1992, between 12 December 1992 and 24

June 1994, between 1 July 1994 and 8 May 1996, between 10 May and 7

June 1996, in December 1996, and then from 20 June 1997 until his death on 6 October 1998.

The court further found that the applicant had not submitted any evidence confirming that he had lived together with Mr V. K. and had maintained a joint household with him. It went on to note that the long periods of Mr

V.

K.’s absence from the disputed flat due to his mental illness had excluded any possibility for him to live together, and to establish a joint household with the applicant, with the result that they had never lived as a family, and therefore the applicant could not be acknowledged to be Mr

V.

K.’s family member, within the meaning of the relevant provision of domestic law. The court also stated that the applicant’s registration at the disputed flat had clearly not conferred any protected interest on him enabling him to remain in the flat. In the light of the foregoing, the court considered that the applicant had never acquired a right to use the disputed flat, that was a temporary resident there, that his registration should be annulled and that he should be evicted from the disputed flat, without being provided with any other social housing.

The applicant appealed against the first-instance judgment, arguing that Mr V. K. and he could be said to have lived as one family, as at the times of being discharged from hospital, Mr V. K. had lived in the disputed flat and the applicant had taken care of him. The applicant also argued that the judgment of 12 April 2005 had, in fact, acknowledged his right to reside in the disputed flat.

By a decision of 14 March 2007 the Kaliningrad Regional Court rejected the applicant’s appeal and upheld the judgment of 21 December 2006. It endorsed the first-instance court’s findings that the applicant had not been Mr V. K.’s biological relative, and could not be said to have lived together with him as a family member, nor had they maintained a joint household, therefore the applicant had not acquired any protected right to use the disputed flat and should be evicted therefrom. The appellate court rejected the applicant’s reference to the judgment of 12 April 2005, stating that it was of no legal importance in the present case, as the Kaliningrad Mayor’s Office had not been a party to those proceedings.

On 3 May 2007 the Kaliningrad Regional Court declined the applicant’s request to review his case in supervisory review proceedings.

B.

Relevant domestic law

The RSFSR Housing Code of 24 June 1983, as amended on 28 March 1998, effective at the material time, provided in its Article 53 that a social tenant’s family members included the tenant’s spouse, children and parents. Other relatives, disabled dependents, and – in exceptional circumstances – other persons could only be recognised as the tenant’s family members if they lived together with the tenant and maintained a joint household.

Article 54 of the Code provided that a social tenant was entitled to accommodate in his living premises, in accordance with the established procedure, his spouse, children, parents, other relatives, disabled dependents and other persons, subject to the written consent of all adult members of his or her family. The persons accommodated by the social tenant in accordance with the rules of the present article had the same right to use the living premises as the tenant or other members of his family provided that such persons were, or had been recognised as, members of the tenant’s family and that no other agreement on the use of the premises has been signed between these persons, the tenant and his family members.

By virtue of Article 88 of the Code, in the event of the tenant’s death, an adult member of the tenant’s family succeeded him or her as a party to the tenancy agreement.

Similar provisions were incorporated in the Russian Housing Code which entered into force on 1 March 2005 and replaced the RSFSR Housing Code.

COMPLAINT

The applicant complains about the domestic courts’ decisions which ordered his eviction from housing in which at that moment he had been living for 16

years.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was flat no. 16 in block of flats no. 17 in the Cherepichnaya Street of Kaliningrad the applicant’s “home”, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention?

2.

If so, and having regard to the domestic courts’ decisions of 21

December 2006 and 14 March 2007, has there been an interference with the applicant’s right to respect for his home?

3.

If so, was that interference lawful and in pursuit of a legitimate aim?

4.

If so, was it proportionate to the aim pursued? In particular, did the domestic courts provided “relevant and sufficient” reasons to justify that interference?