- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 decembrie 2015
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Van de Kolk împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Comunicat la 17 decembrie 2015 THIRD SECTION Cererea nr. 23192/15 Hugo Johannes Charles VAN DE KOLK împotriva Țărilor de Jos depusă la 8 mai 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Hugo Johannes Charles van de Kolk, este un național olandez, născut în 1990 și locuiește în Alphen aan den Rijn. El este reprezentat în fața Curții de către dl R.A. Korver, avocat practicant la Amsterdam. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea și interogarea reclamantului La 19 august 2009, reclamantul, care avea apoi 19 ani, a fost arestat pe suspectul de distribuție a pornografiei pentru copii (trei fotografii de o fată de 16 ani). Mai târziu în aceeași zi, și cu consimțământul reclamantului, ofițerii de poliție au început să-l interogheze despre circumstanțele sale personale.
Întrebarea a început înainte de a-și fi consultat avocatul, care nu era disponibil atunci. După începutul interogatoriului, avocatul reclamantului a devenit disponibil și ofițerii de poliție au suspendat interviul pentru a da reclamantului posibilitatea de a consulta avocatul prin telefon. După această conversație, interogatoriul despre circumstanțele personale ale reclamantului a fost reluat, dar reclamantul nu mai răspunde la întrebări. După interviu, avocatul a vizitat reclamantul la secția de poliție. La 20 august 2009, polițiștii au început să pună la îndoială reclamantului despre distribuția pornografiei pentru copii. La începutul interviului, reclamantul a declarat că prefera să-și prezinte avocatul.
Această cerere a fost respinsă și interviul a continuat. În cursul interviului, ofițerii de poliție care interoghează reclamantul au remarcat că a făcut o mișcare asemănătoare spasmului cu brațul său. Ei l-au întrebat dacă are un atac epileptic. Reclamantul a confirmat că el a fost și a adăugat că ar fi putut fi cauzat, printre altele, de stres. Ofițerii de poliție apoi au decis să întrerupă interviul și să consulte un medic. Interviul a fost reluat mai târziu. La 21 august 2009, reclamantul a fost încă o dată interogat. Nu este clar dacă avocatul reclamantului a fost prezent atunci. Înregistrările audio au fost făcute din toate interviurile. Reclamantul a fost eliberat din custodie la 21 august 2009. Procedura în fața instanțelor interne Pe 25 martie 2011 Curtea Regională (rechtbank ) din Haga a considerat reclamantul vinovat de distribuirea pornografiei pentru copii.
La 3 iulie 2013, Curtea de Apel ( Gerechtshof ) din Haga a anulat decizia Curții Regionale, a condamnat reclamantul pentru aceeași infracțiune și l-a condamnat la patruzeci de ore de serviciu comunitar. Declarația formulată la 20 august 2009 a fost utilizată atât de către Curtea Regională, cât și de Curtea de Apel. 10. Curtea de Apel a respins afirmația reclamantului că un avocat ar fi trebuit să fie prezent în timpul interviurilor de poliție, susținând că reclamantul și-a consultat deja avocatul în ziua anterioară, că a fost mai mare de 18 ani și că afirmația sa că a funcționat la nivelul unui minor a fost nesubstanțiată.
11. La 18 noiembrie 2014, Curtea Supremă (Hoge Raad) ) a respins un recurs asupra punctelor de drept de către reclamant, respingând plângerea sa cu privire la refuzul de a avea un avocat prezent în timpul interogatoriilor de poliție cu raționament rezumat, în temeiul articolului 81 din Legea Organizației Judiciare (Organizare) (Wet op de rechterlijke organisatie ). În temeiul acestei dispoziții, Curtea Supremă își poate limita raționamentul într-o hotărâre la o concluzie că o plângere nu prezintă motive de anulare a hotărârii atacate sau nu necesită răspunsuri la chestiuni de drept în interesul aplicării sau dezvoltării uniforme a legii. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 3 din Convenție că nu a avut asistența unui avocat în timp ce a fost interogat de poliție.
(GC), nr. 36391/02, §§ 54-55, CEDO 2008), a existat o încălcare a articolului 6 §§ § 1 și alin. (c) din Convenție ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamantului în timpul interogarii sale de către poliție?
Communicated on 17 December 2015
THIRD SECTION
Application no. 23192/15 Hugo Johannes Charles VAN DE KOLK against the Netherlands lodged on 8 May 2015
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Hugo Johannes Charles van de Kolk, is a Dutch national, who was born in 1990 and lives in Alphen aan den Rijn. He is represented before the Court by Mr R.A. Korver, a lawyer practising in Amsterdam.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. A. The arrest and questioning of the applicant
On 19 August 2009 the applicant, who was then nineteen years of age, was arrested on suspicion of distribution of child pornography (three pictures of a 16-year-old girl).
Later that same day, and with the consent of the applicant, police officers started questioning him about his personal circumstances. The questioning began before he had consulted his lawyer, who had not been available at the time. After the questioning had started, the applicant’s lawyer became available and the police officers suspended the interview to give the applicant the opportunity to consult the lawyer by telephone. After that conversation, the questioning about the applicant’s personal circumstances was resumed, but the applicant did not answer any more questions. After the interview, the lawyer visited the applicant at the police station.
On 20 August 2009 police officers started to question the applicant about the distribution of child pornography. At the beginning of the interview, the applicant stated that he preferred to have his lawyer present. That request was turned down and the interview was continued.
In the course of the interview, the police officers questioning the applicant noted that he made a spasm-like movement with his arm. They asked him whether he was having an epileptic fit. The applicant confirmed that he was and added that it could have been caused, among other things, by stress. The police officers then decided to interrupt the interview and consult a doctor. The interview was resumed later.
On 21 August 2009 the applicant was again questioned. It is unclear if the applicant’s lawyer was present at that time. Audio recordings were made of all the interviews.
The applicant was released from custody on 21 August 2009. B. The proceedings before the domestic courts
On 25 March 2011 the Regional Court ( rechtbank ) of The Hague found the applicant guilty of distribution of child pornography. On 3 July 2013 the Court of Appeal ( gerechtshof ) of The Hague quashed the decision of the Regional Court, convicted the applicant of the same offence and sentenced him to forty hours’ community service. The statement made by the applicant on 20 August 2009 was used in evidence by both the Regional Court and the Court of Appeal.
The Court of Appeal rejected the applicant’s claim that a lawyer should have been present during the police interviews, holding that the applicant had already consulted his lawyer the previous day, that he was older than 18 and that his claim that he functioned at the level of a minor was unsubstantiated.
On 18 November 2014 the Supreme Court ( Hoge Raad ) rejected an appeal on points of law by the applicant. It dismissed his complaint about the refusal to have a lawyer present during police questioning with summary reasoning, pursuant to Article 81 of the Judiciary (Organisation) Act ( Wet op de rechterlijke organisatie ). Under that provision, the Supreme Court may limit its reasoning in a decision to a finding that a complaint does not provide grounds to overturn the judgment appealed against or does not require answers to questions of law in the interests of the uniform application or development of the law. COMPLAINT The applicant complains under Article 6 § 3 of the Convention that he did not have the assistance of a lawyer while being questioned by the police. QUESTION TO THE parties Having regard to the Court’s case-law (see, inter alia , Salduz v. Turkey (GC), no. 36391/02, §§ 54-55, ECHR 2008), has there been a breach of Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention as a result of the lack of legal assistance available to the applicant during his questioning by the police?