MAASSEN v. THE NETHERLANDS

Comunicat la 14 septembrie 2015 THIRD SECTION Cererea nr. 10982/15 Marlon MAASSEN împotriva Țărilor de Jos depusă la 24 februarie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Marlon Maassen, este un național olandez, născut în 1991. La momentul introducerii cererii el a fost reținut în Baarn. El este reprezentat în fața Curții de către dl J. Reisinger, avocat practicant în Utrecht. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost suspectat de trafic de persoane ( mensenhandel ), în special de exploatarea unei prostituate sub vârsta.

El a fost arestat la 2 decembrie 2014. Ulterior, la 5 decembrie 2014, el a fost reținut la reținere inițială pentru 14 zile cu ordinul unui judecător de investigare ( rechter-comissaris ) din Curtea Regională Midden-Nederland ( rechtbank ) . Ordinea a inclus următoarele motive de detenție: „Se pare că există un motiv serios de siguranță publică care necesită privarea imediată a libertății, și anume: Există o suspiciune de un act [criminal] care, în conformitate cu legea, are o pedeapsă maximă de închisoare de 12 ani sau mai mult și acest act a șocat grav ordinul legal (een fet waarrop naar de wettelijke omschrijving een gevangenisstraf van twaalf jaren din Meer este gesteld en waardoor de rechtsorde ertig este geschokt Există o probabilitate serioasă ( Dat erntig rekening mee moet worden gehouden ) că suspectul va comite o crimă ( misdrijf ) care, în conformitate cu legea, are o condamnare maximă de șase ani sau mai mult; Există o probabilitate gravă că suspectul va comite o crimă prin care sănătatea sau siguranța persoanelor vor fi în pericol ( Waardoor de gezondheid de voilugheid van personen in gevaar kan worden gebracht Este necesară descoperirea adevărului (voor het aan de dag Brengen van de waarheid ) altfel decât prin declarații suspectului.

Martorii/co-suspectele trebuie auzite, fără a avea posibilitatea de a influența conținutul declarațiilor lor.” La 18 decembrie 2014, a avut loc o ședință în fața Curții Regionale Midden-Nederland, privind plasarea reclamantului în detenție prelungită la reținere (gevangenhoulding ). În timpul audierii, reclamantul a solicitat prin intermediul avocatului, ca reținerea prelungită la reținere să fie refuzată, sau în alternativa pentru suspendarea detenției sale în reținere (schorsing El a susținut, în primul rând, că faptele pe care le-a fost acuzat de a fi comis nu au șocat grav ordinul juridic. În al doilea rând, nu existau indicații de risc de recidivă, ținând seama că reclamantul a fost condamnat doar o dată – pentru furtul unei biciclete – și a fost achitat într-un caz diferit.

În sfârșit, reclamantul a susținut că detenția sa în reținere nu mai este justificată în scopul anchetei, deoarece cei mai imediati martori au fost deja auziți și au dat declarațiile lor. Curtea regională a ordonat în aceeași zi că reclamantul a fost prelungit în reținere în reținere timp de nouăzeci de zile, începând cu 19 Decembrie 2014. Hotărârea Curții Regionale a inclus următoarele: „Curtea Regională este de părere că motivele și motivele grave exprimate în ordinul de detenție inițială privind reținerea ( incompatibilarea cu bevel), care nu este, totuși, în ceea ce privește motivele referitoare la anchetă ( onderzoeksgrond). Apărarea a susținut că motivul [o infracțiune care transportă un] 12 ani [sentiment] ( 12-jaarsgrond ) nu este de asemenea aplicabil.

Curtea regională consideră totuși că acest motiv este aplicabil în cazul instant, având în vedere vârsta tânără a victimei și marea atenție media pentru acest caz.” Curtea Regională a respins ulterior cererea alternativă de suspendare a detenției în reținere, susținând că interesele personale ale reclamantului nu au depășit interesul general al societății în reținerea în reținere. Reclamantul a apelat la Curtea de Apel Arnhem-Leeuwarden ( Gerechtshof ). Potrivit dosarului oficial ( proces-verbaal ) al unei audieri de la 14 ianuarie 2015, avocatul reclamantului a susținut că detenția extinsă pe bază de încarcerare nu avea motive suficiente justificabile și, în alternativă, că reclamantul ar trebui să fie autorizat să aștepte procesul în libertate prin suspendarea detenției sale în condiții de încarcerare.

Avocatul a susținut că nu există nici un risc de recidivă și, în plus, că Curtea Regională nu a reușit în mod corespunzător să-și motiveze opinia că infracțiunile cu care a fost acuzat reclamantul au șocat grav ordinul juridic. În aceeași zi, Curtea de Apel a confirmat hotărârea Curții Regionale, prin care a fost consemnată o acuzație gravă împotriva reclamantului și, referindu-se la o televiziune despre traficul de persoane și prostituția, a avut loc atenția activă a media. „Curtea consideră că motivele și motivele grave pe baza cărora Curtea Regională a ordonat reținerea prelungită a suspectului în timpul retragerii încă există, din cauza căreia [...] decizia Curții Regionale trebuie confirmată.” Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenție că detenția sa extinsă pe cale de reținere de la 19 decembrie 2014 nu a fost justificată sau, în alternativă, că deciziile respective luate de instanțe interne nu au avut motive suficiente.

Detenția anterioară a reclamantului a fost justificată în temeiul articolului 5 § 1 litera (c) și al articolului 5 § 3 din Convenție? În special, au fost motivele pe baza cărora detenția prelungită a reclamantului în timpul rezidentului a fost ordonată de către Curtea regională?

Communicated on 14 September 2015

THIRD SECTION

Application no. 10982/15 Marlon MAASSEN against the Netherlands lodged on 24 February 2015

STATEMENT OF FACTS

1. The applicant, Mr Marlon Maassen, is a Dutch national, born in 1991. At the time of the introduction of the application he was detained in Baarn. He is represented before the Court by Mr J. Reisinger, a lawyer practising in Utrecht.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant’s pre-trial detention from 19 December 2014 onwards justified under Article 5 § 1 (c) and under Article 5 § 3 of the Convention? 2. In particular, were the grounds on the basis of which the applicant’s extended detention on remand was ordered by the Regional Court sufficient?