Comunicat la 18 decembrie 2015 Secțiunea a doua Cerere nr. 2728/10 Sever TUNALI și Suzan KARTAL împotriva Turciei introduse la 25 decembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, domnul Sever Tunal La 27 mai 2007, fiul reclamanților, Serkan Tunal... a fost victima unui accident în timpul serviciului său militar obligatoriu. El a fost împușcat în cap, în timp ce el însuși și un alt soldat, G.Ș., au folosit o armă de foc în timp ce erau beți. O instrucțiune penală a fost deschisă imediat. G.S. a fost reținută în aceeași zi a incidentului și în arest provizoriu a doua zi. Printr-un act de acuzăre din 12 iulie 2007, Parchetul militar al lui maior a fost reținut G.S. pentru omor prin imprudență și pentru nesupunere la ordin (ementatsizlik) din cauza stării sale alcoolice. La sfârșitul anchetei penale, printr-o hotărâre a Tribunalului Militar din 16 noiembrie 2007, soldatul G.Ș. a fost găsit vinovat de faptele care i-au fost reproșate și condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de douăzeci și cinci de zile pentru nesupunerea ordinelor din cauza stării sale alcoolice în momentul faptelor și la șapte ani și șase luni pentru omor prin imprudență. Acțiune în despăgubire La 7 ianuarie 2008, la cererea reclamanților, s-a întocmit un raport de competență pentru determinarea prejudiciului material pe care îl considerau a fi suferit din cauza decesului fiului lor Serkan. La 18 martie 2008, reclamanții au sesizat, prin intermediul avocatului lor, Înalta Curte Administrativă Militară cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva Ministerului Apărării din cauza decesului fiului lor în timpul serviciului său militar obligatoriu și au solicitat domnului Tunal EUR (EUR) la momentul faptelor) și 17 743 TRL (aproximativ 8 900 EUR la momentul faptelor) pentru prejudicii materiale; pe de altă parte, fiecare reclamant a solicitat 30 000 TRL (aproximativ 15 000 EUR la momentul faptelor) pentru prejudicii morale. Din dosar reiese că sumele solicitate ca daune materiale s-au bazat pe raportul de expertiză din 7 ianuarie 2008. Judecătorii Înaltei Curți Administrative Militare au dispus o expertiză pentru a determina prejudiciul material suferit de reclamanți. Printr-un raport de competență întocmit la 27 aprilie 2009, experții au evaluat la 35 107 TRL (aproximativ 16 000 EUR la momentul faptelor) și, respectiv, la 22 565 TRL (aproximativ 10 280 EUR la data faptelor) prejudiciul material suferit de domnul Tunal. Prin hotărârea din 8 iulie 2009, Înalta Curte Administrativă Militară, care a invocat raportul de expertiză din 27 aprilie 2009, la care tribunalele nu au făcut opoziție, a dat câștig de cauză reclamanților. Aceasta a condamnat administrația pârâtă să plătească următoarele sume celor interesați: Cu titlu de prejudiciu material, 17 743 TRL (aproximativ 8 220 EUR la momentul faptelor) pentru domnul Kartal și 14 467 (aproximativ 6 700 EUR la momentul faptelor) pentru domnul Tunal Pe baza hotărârii Tribunalului Militar, Înalta Curte concluzionează că decesul de la Õ a avut loc bine în timpul executării serviciului său militar, dar că a reieșit din actul unui alt soldat. Constatând că cei doi oameni în cauză aveau o armă de foc în timp ce erau alcoolici, defunctul avea o responsabilitate partajată în final fatală. Pe de altă parte, fratele lui Serkan a primit, de asemenea, 3 000 TRL pentru prejudicii morale. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevante în speță sunt descrise în Hotărârile Okcé c. Turcia 39515/03, §§ 19-32, 21 iulie 2009), Sabi Güneș c. Turcia 27396/06, §§ 16-27, 24 mai 2011), Fatma Nur Erten și Adnan Erten c. Turcia 14674/11, §§ 17-18, 25 noiembrie 2014) și Tan Electroluxșma c. Turcia (solicitarea nr 32219/05 § 31-50, 17 noiembrie 2015). Ca urmare a modificării legislative adoptate prin Legea nr. 6459, intrată în vigoare la 30 aprilie 2013, reevaluarea sumei în cursul procedurii în fața Înaltei Curți Administrative Militare a fost posibilă. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la o cale de atac efectivă în sensul articolului 6 din convenție din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a judecătorilor Înaltei Curți Administrative Militare și a unei reevaluări a prejudiciului material pe care au considerat că l-au suferit. De asemenea, denunță o încălcare a art. 2 din Convenție, denunțând moartea fiului lor în timpul serviciului militar obligatoriu, acuzând autoritățile militare că nu au luat măsurile necesare pentru a proteja viața fiului lor. Dreptul fiului reclamanților la viață, consacrat de art. 2 din Convenție, a fost protejat în mod special în instanță, repararea acordată prin hotărârea din 8 iulie 2009 a Înaltei Curți Administrative Militare reprezintă o înălțăre corespunzătoare și suficientă mai ales de natură să ducă la pierderea calității de victimă a reclamanților Limbă de a solicita reevaluarea ( mai exact) a valorii inițiale a prejudiciului material pe lângă Înalta Curte Administrativă Militară a adus atingere dreptului părților interesate de a avea acces la o instanță în sensul articolului 6 din convenție (a se vedea recent Fatma Nur Erten și Adnan Erten c. Turcia, nr 14674/11, § 33, 25 noiembrie 2014) Înalta Curte Administrativă Militară care a recunoscut cauza reclamanților putea fi considerată independentă și imparțială în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție? ?În special, guvernul este solicitat să informeze Curtea dacă agenții militari care fac parte din componența Înaltei Curți Administrative Militare sunt supuși disciplinei militare și la aprecierea rapoartelor în timpul funcției lor ? În plus, agenții militari, care pot fi numiți ca judecător pentru o perioadă maximă de patru ani în conformitate cu legea, pot fi demisionați din funcție (a se vedea, Tan aschma c. Turcia, cererea nr 32219/05 noiembrie 2015)
Communiquée le 18 décembre 2015
Requête n
o
2728/10
Sever TUNALI et Suzan KARTAL
contre la Turquie
introduite le 25 décembre 2009
Les requérants, M. Sever Tunalɪ et M
me
Suzan Kartal, sont des ressortissants turcs nés respectivement en 1959 et en 1965 et résidant à İzmir. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Le 27 mai 2007, le fils des requérants, Serkan Tunalɪ fut victime d’un accident lors de l’accomplissement de son service militaire obligatoire. Il fut atteint par une balle à la tête, alors que lui-même et un autre soldat, G.Ș., maniaient une arme à feu tout en étant alcoolisés.
-
Enquête pénale
Une instruction pénale fut ouverte aussitôt. G.S. fut placé en garde à vue le jour même de l’incident et en détention provisoire le lendemain.
Par un acte d’accusation du 12 juillet 2007, le parquet militaire d’İzmir inculpa G.S. pour homicide involontaire et pour insoumission aux ordres (
emre itaatsizlik
) en raison de son état alcoolisé.
À l’issue de l’enquête pénale, par un jugement du tribunal militaire du 16
novembre 2007, le soldat G.Ș. fut reconnu coupable des faits qui lui étaient reprochés et condamné à une peine d’emprisonnement de vingt-cinq jours pour insoumission aux ordres en raison de son état alcoolisé au moment des faits et à une peine de sept ans et six mois pour homicide involontaire.
-
Action en dommages et intérêts
Le 7 janvier 2008, sur demande des requérants, un rapport d’expertise fut établi pour la détermination du dommage matériel qu’ils estimaient avoir subi en raison du décès de leur fils Serkan.
Le 18 mars 2008, les requérants saisirent, par l’intermédiaire de leur avocat, la Haute Cour administrative militaire d’une action en dommages et intérêts contre le ministère de la Défense en raison du décès de leur fils lors de son service militaire obligatoire. Ils réclamèrent pour M.
Tunalɪ et M
me
Kartal, respectivement 14
467 livres turques (TRL) (soit environ 7
260
euros (EUR) à l’époque des faits) et 17
743 TRL (soit environ 8
900
EUR à l’époque des faits) pour préjudice matériel. Par ailleurs, chacun des requérants réclama 30
000 TRL (soit environ 15
000 EUR à l’époque des faits) pour préjudice moral. Il ressort du dossier que les montants réclamés à titre de dommage matériel s’étaient basés sur le rapport d’expertise du 7 janvier 2008.
Les juges de la Haute Cour administrative militaire ordonnèrent une expertise afin de déterminer le préjudice matériel subi par les requérants.
Par un rapport d’expertise établi le 27 avril 2009, les experts évaluèrent respectivement à 35
107 TRL (soit environ 16
000 EUR à l’époque des faits) et à 22
565 TRL (soit environ 10
280 EUR à l’époque des faits) le préjudice matériel subi par M. Tunalɪ et M
me
Kartal.
Par un arrêt du 8 juillet 2009, la Haute Cour administrative militaire, faisant valoir le rapport d’expertise du 27 avril 2009 auquel les requérants n’avaient pas fait d’opposition, donna gain de cause aux requérants. Elle condamna l’administration défenderesse à payer aux intéressés les sommes suivantes :
-
à titre du dommage matériel, 17
743 TRL (soit environ 8
220 EUR à l’époque des faits) pour M. Kartal et 14
467 (soit environ 6
700 EUR à l’époque des faits) pour M. Tunalɪ
;
-
à titre du dommage moral, 7
000 TRL (soit environ 3
240 EUR à l’époque des faits) pour chacun des requérants.
Pour ce faire, elle considéra que le rapport d’expertise n’avait pas été contesté par les parties. Se fondant sur le jugement du tribunal militaire, la Haute Cour conclut que le décès de l’intéressé avait bien eu lieu pendant l’accomplissement de son service militaire mais qu’il resultait de l’acte d’un autre soldat. Constantant que les deux personnes en cause maniaient une arme à feu alors qu’ils étaient alcoolisés, le défunt avait une responsabilité partagée dans l’issue fatale.
Par ailleurs, le frère de Serkan se vit également allouer 3
000 TRL pour préjudice moral.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Le droit et la pratique internes pertinents en l’espèce sont décrits dans les arrêts
Okçu c. Turquie
(n
o
39515/03, §§ 19-32, 21 juillet 2009),
Sabri Güneș c.
Turquie
(n
o
27396/06, §§ 16-27, 24 mai 2011),
Fatma Nur Erten et Adnan Erten c. Turquie
(n
o
14674/11, §§ 17-18, 25 novembre 2014), et
Tanɪșma c. Turquie
(requête n
o
32219/05
,
§§ 31-50, 17 novembre 2015).
Suite à la modification législative adoptée par la loi n
o
6459, entrée en vigueur le 30 avril 2013, la réévaluation du montant au cours de la procédure devant la Haute Cour administrative militaire a été rendue possible.
Les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit à un recours effectif au sens de l’article 6 de la Convention en raison d’un manque d’indépendance et d’impartialité des juges de la Haute Cour administrative militaire et de l’impossibilité d’une réévaluation du préjudice matériel qu’ils estimaient avoir subi.
Ils dénoncent également une violation de l’article 2 de la Convention. Ils dénoncent le décès de leur fils survenu au cours de son service militaire obligatoire. Ils reprochent aux autorités militaires de ne pas avoir pris les mesures nécessaires pour protéger la vie de leur fils.
1.
Le droit du fils des requérants à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été protégé en l’espèce
?
Plus particulièrement, la réparation accordée par l’arrêt du 8 juillet 2009 de la Haute Cour administrative militaire représente-elle un redressement «
approprié et suffisant
» de nature à entraîner la perte de qualité de victime des requérants
?
2.
L’impossibilité de demander la réévaluation (
ıslah
) du montant initial relatif au préjudice matériel auprès de la Haute Cour administrative militaire a
‑
t
‑
elle porté atteinte au droit des intéressés à accéder à un tribunal au sens de l’article 6 de la Convention (voir, récemment,
Fatma Nur Erten et Adnan Erten c. Turquie
, n
o
14674/11, § 33, 25 novembre 2014)
?
3.
La Haute Cour administrative militaire qui a reconnu la cause des requérants pouvait-elle passer pour indépendante et impartiale comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? Notamment, le Gouvernement est demandé d’informer la Cour si les agents militaires qui font partie de la composition de la Haute Cour administrative militaire sont sujets à la discipline militaire et à l’appréciation des rapports lors de leur fonction
? De plus, les agents militaires, qui peuvent être nommés comme juge pour une période maximum de quatre ans en accordance de la loi, peuvent-ils être démis de leur fonction (voir,
Tanɪșma c. Turquie
, requête n
o
32219/05
,
17
novembre 2015)
?