YAKUBOV v. RUSSIA

Decizia nr. 33113/14 Umid Alimdzhanovich YAKUBOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 5 ianuarie 2016 ca cameră compusă din: Luis López Guerra, președinte, Helena Jäderblom, George Nicolaou, Helen Keller, Johannes Silvis, Dmitry Dedov, Pere Pastor Vilanova, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 29 aprilie 2014, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat al Rusiei în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Umid Alimdzhanovich Yakubov, este un național uzbec, care s-a născut în 1969 și trăiește în Tashkent. Guvernul rus („guvernul”) a fost reprezentat de dl Matyushkin, reprezentant al Federației ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 29 aprilie 2014, avocații din Centrul pentru Drepturile Omului Memorial, o ONG înregistrată la Moscova, s-au plâns în conformitate cu art. 3 din Convenție că, la 29 aprilie 2014, reclamantul a fost răpit de către agenți ruși pentru îndepărtarea involuntară secretă din Rusia în Uzbekistan, unde a riscat maltraturile care au fost deja înființate de Curtea din Yakubov c. Rusia (n. 7265/10, 8 noiembrie 2011). Avocații au încheiat formularul de autoritate din ultimul caz și au solicitat aplicarea măsurii intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură pentru a împiedica îndepărtarea reclamantului din Rusia în Uzbekistan. În aceeași dată, 29 aprilie 2014, Curtea a aplicat măsura intermediară și a solicitat informații suplimentare de la Guvern. La 3 iulie 2014, cererea a fost comunicată guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise Centrului pentru Drepturile Omului Comemorativ. Prin scrisoarea din 5 mai 2015, Guvernul a informat Curtea că la 7 Noiembrie 2014 reclamantul și-a prezentat declarația autorităților uzbeke negând faptul că a fost înlăturat involuntar și subliniind faptul că a părăsit voluntariat Rusia la 29 aprilie 2014 pentru Uzbekistan, că a locuit în Tashkent și că nu a fost reținut în detenție. Aceste informații au fost transmise Centrului pentru Drepturile Omului Memorial pentru observații. La 10 iunie 2015, acestea au informat Curții cu privire la incapacitatea lor de a ajunge la reclamant pe adresa uzbec indicată de Guvern și, prin urmare, imposibilitatea de a furniza formularul de autoritate pentru acest set de proceduri. Prin două scrisori, din 19 iunie 2015, trimise prin post înregistrat la cele două adrese cunoscute ale reclamantului în Uzbekistan, reclamantul a fost solicitat să informeze Curtea dacă are intenția de a urmări cererea și dacă a acceptat Centrul pentru Drepturile Omului Memorial ca reprezentanți ai acestui caz și, în caz afirmativ, dacă ar semna formularul de autoritate închis. Reclamantul a fost invitat să prezinte informațiile solicitate și formularul de autoritate semnat până la 14 august 2015. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit una dintre cele două litere la 14 iulie 2015. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns de către Curte. HOTĂRÂREA 10. Pentru a stabili dacă o cerere ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea trebuie să ia în considerare dacă circumstanțele le conduc la concluzia că „reclamantul nu intenționează să-și continue cererea”. Curtea reiterează că se bucură de o discreție largă pentru identificarea motivelor care pot fi invocate într-o cerere de grevă pe această bază; totuși, subliniază, de asemenea, că aceste motive trebuie să rămână în circumstanțele specifice ale fiecărui caz (a se vedea Murad Todoa c. Georgia (dec.), nr. 6024/10, 9 noiembrie 2010, și Petrochenkov c. Rusia (dec.), nr. 9641/02, 26 iunie 2007). 11. În opinia Curții, circumstanțele particulare ale prezentei cereri sunt astfel încât nu mai este justificat să-și continue examinarea deoarece reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să-și continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. 12. Astfel, având în vedere gravitatea presupuselor încălcări, Curtea constată că, în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție, aplicarea din lista sa de cazuri nu exclude restabilirea ulterioră a cererii la lista în cazul în care Curtea consideră că circumstanțele justifică acest curs. 13. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Măsurile intermediare aplicate în consecință se încheie, de asemenea. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 ianuarie 2016. Stephen Phillips Luis López Guerra Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 33113/14

Umid Alimdzhanovich YAKUBOV

against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 5

January 2016 as a Chamber composed of:

Luis López Guerra,

President,

Helena Jäderblom,

George Nicolaou,

Helen Keller,

Johannes Silvis,

Dmitry Dedov,

Pere Pastor Vilanova,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 29 April 2014,

Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government of Russia under Rule 39 of the Rules of Court,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Umid Alimdzhanovich Yakubov, is an Uzbek national, who was born in 1969 and lives in Tashkent.

2.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G.

Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

On 29 April 2014 lawyers from the Memorial Human Rights Centre, an NGO registered in Moscow, complained under Article 3 of the Convention that on 29 April 2014 the applicant had been abducted by Russian State agents for secret involuntary removal from Russia to Uzbekistan where he risked ill-treatment which had already been established by the Court in

Yakubov v. Russia

(no. 7265/10, 8 November 2011). The lawyers enclosed the authority form from the latter case and requested the application of the interim measure under Rule

39 of Rules of Court in order to prevent the applicant’s removal from Russia to Uzbekistan.

4.

On the same date, 29 April 2014, the Court applied the interim measure and requested additional information from the Government.

5.

On 3 July 2014 the application was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the Memorial Human Rights Centre.

6.

By letter of 5 May 2015 the Government informed the Court that on 7

November 2014 the applicant provided his statement to the Uzbek authorities denying the fact of involuntarily removal and stressing that he had voluntarily left Russia on 29 April 2014 for Uzbekistan, that he had been residing in Tashkent and not being held in detention.

7.

This information was forwarded to the Memorial Human Rights Centre for comments. On 10 June 2015 they informed the Court of their inability to reach the applicant on the Uzbek address indicated by the Government and, therefore, the impossibility to furnish the authority form for this set of proceedings.

8.

By two letters, dated 19 June 2015, sent by registered post to the applicant’s two known addresses in Uzbekistan, the applicant was requested to inform the Court whether he intended to pursue the application and whether he accepted the Memorial Human Rights Centre as his representatives in the present case and if so, if he would sign the enclosed authority form. The applicant was invited to submit the requested information and the signed authority form by 14 August 2015.

9.

The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received one of the two letters on 14 July 2015. However, no response has been received by the Court.

THE LAW

10.

In order to determine whether an application should be struck out of the list pursuant to Article 37 § 1 (a) of the Convention the Court must consider whether the circumstances lead it to conclude that “the applicant does not intend to pursue his application”. The Court reiterates that it enjoys a wide discretion in identifying grounds capable of being relied upon in a strike out application on this basis; however, it also points out that such grounds must reside in the particular circumstances of each case (see

Murad Todua v.

Georgia

(dec.), no. 6024/10, 9 November 2010, and

Petrochenkov v.

Russia

(dec.), no. 9641/02, 26 June 2007).

11.

In the Court’s view, the particular circumstances of the present application are such that it is no longer justified to continue its examination as the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

12.

That being so, given the gravity of the alleged violations, the Court notes that under Article 37 § 2 of the Convention the striking of the application out of its list of cases does not preclude the subsequent restoration of the application to the list if the Court considers that the circumstances justify such a course.

13.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. The interim measure applied accordingly also comes to an end.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 28 January 2016.

Stephen Phillips

Luis López Guerra

Registrar

President