Khayletdinov împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1953 și își îndeplinește condamnarea în colonia corecțională nr. 2 în regiunea Astrakhan. La 9 mai 2012, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de crimă comisă în timpul unei lupte cu victima. Două zile mai târziu, Curtea de district Kirovskiy din Astrakhan și-a autorizat reținerea în custodie, după ce a observat gravitatea acuzațiilor, condamnările sale anterioare, inclusiv pentru crimele violente, neapărarea sa de a „schimba pe drum spre îmbunătățire”, absența unei surse de venit „oficiale” și lipsa de persoane dependente. Această decizie a fost susținută prin recurs de către Curtea Regională Astrakhan, care a susținut pe deplin raționamentul Curții de District.

În plus, Curtea Regională a luat în considerare faptul că reclamantul suferă de virusul imunodeficienței umane (HIV), dar a declarat că nu există dovezi medicale care să nu poată continua să fie reținut în condițiile unei instituții temporare de detenție. O altă prelungire a detenției reclamantului a fost urmată la 9 iulie 2012, atunci când Curtea de District a acceptat argumentele investigatorului că ar fi probabil să reintervină, să absoardă și să intervină în anchetă. Curtea de District a legat aceste riscuri de gravitatea acuzațiilor împotriva reclamantului, având primit „caracteristici negative” la locul său de reședință, precum și de faptul că a fost deja „subjectul de urmărire penală”.

În același timp, instanța a examinat dovezile medicale produse de reclamant în sprijinul afirmației sale că faptul că a suferit dintr-o etapă avansată a HIV a împiedicat deținerea sa. Curtea de District a respins cererea, subliniind faptul că reclamantul a primit periodic medicamente prescrise de un medic de închisoare și că detenția sa în centrul de detenție temporar nu a constituit un risc pentru sănătatea sa. Curtea de District a emis alte hotărâri de prelungire a detenției preliminare a reclamantului la 2 august, 6 septembrie și 7 noiembrie 2012. De fiecare dată, aceasta se bazează pe gravitatea taxelor și pe riscul de abscondare a reclamantului, interferând cu cursul justiției și recidiva.

Nici o ordine de detenție nu a menționat că reclamantul a avut un cazier penal. Argumentele reclamantului cu privire la progresul infecției sale cu HIV și deteriorarea rapidă a sănătății sale nu au convins Curtea de District. Ordinul din 7 noiembrie 2012 a prelungit detenția reclamantului până la 9 decembrie 2012. Acesta a fost susținut la apel de către Curtea Regională Astrakhan la 14 noiembrie 2012, referindu-se la gravitatea acuzațiilor și la „personalitatea” reclamantului. Partea relevantă a deciziei se citește după cum urmează: „La 11 mai 2012 ... Curtea de district Kirovskiy din Astrakhan a ordonat detenția [reclamantului]. După aceea, detenția a fost prelungită legal… În prelungirea detenției de până la șapte luni, instanța a luat în considerare în mod rezonabil faptul că [reclamantul] a fost acuzat de o infracțiune penală deosebit de gravă și că, având în vedere că acesta a fost în măsură să revanșeze sau să distrugă dovezile.

Curtea a susținut, de asemenea, în mod corect că cazul era deosebit de complex, datorită numărului mare de activități de investigație și examene complexe de experți care urmează să fie efectuate. Curtea a luat, de asemenea, în considerare tratamentul lung al reclamantului în spitalul de închisoare. Curtea regională nu a abordat argumentele reclamantului, susținute în declarația de recurs, că autoritățile investigatoare au întârziat în mod semnificativ o serie de acțiuni procedurale, inclusiv examinarea expertă programată începând cu iunie 2012 și care nu s-a efectuat încă. 10. Curtea de District a prelungit în continuare detenția anterioară a reclamantului la 8 decembrie 2012, rezultând în mod sumar „personalitatea” și „conducta socială periculoasă”.

Curtea a subliniat, de asemenea, faptul că au fost efectuate unele examinări de experți neespecificate, care „au influențat în mod obiectiv durata anchetei”. 11. La 30 decembrie 2012, detenția anterioară a reclamantului a fost extinsă din nou din cauza gravității acuzațiilor și a continuării riscului de abscondare și de interferență cu cursul justiției. Curtea a folosit o formulare similară cu cea din ordinele de detenție anterioare. 12. La 16 martie 2013, reclamantul a fost servit cu versiunea finală a proiectului de procedură de inculpare. Proiectul de lege a indicat că reclamantul nu are antecedente penale. 13. La 6 august 2013, Curtea de District a condamnat reclamantul de crimă. Curtea a constatat că a ucis victima în cursul unei altercări cauzate de insultele victimei.

Curtea de District a condamnat reclamantul la șapte ani de închisoare, având în vedere următoarele circumstanțe atenuante: reclamantul nu a avut antecedente penale, nu a fost „positiv caracterizat”, s-a predat poliției, a mărturisit uciderea și a simțit remușcări profunde, iar victima s-a comportat provocatoare prin inițierea conflictului cu reclamantul. 14. În ianuarie 2004, reclamantul a fost diagnosticat cu HIV stadiul 4A. El a fost preluat sub supravegherea specialiștilor Centrului Regional pentru Protecția SIDA din Astrakhan (denumit în continuare „Centrul SIDA”). 15. Certificatele medicale furnizate de reclamant arată că a început să primească terapie antiretrovirală la 22 martie 2011 cu rezultate foarte pozitive.

Sarcina virală a scăzut semnificativ, iar starea imună a reclamantului s-a îmbunătățit. Un test de număr de celule CD4 efectuat la 17 februarie 2012 a arătat că nivelul celulelor CD4 a fost de 489 celule/mm3. 16. La 11 mai 2012, reclamantul a fost plasat în centrul de detenție nr. În aceeași dată a fost examinat de un medic, care nu a înregistrat plângeri și l-a diagnosticat cu un ulcer de stomac în remisiune. 17. La 26 iunie 2012, medicii din Centrul SIDA au înregistrat o deteriorare a starei reclamantului. Ei au recomandat continuarea tratamentului antiretroviral și o examinare în pacient. 18. Între 12 iulie și 12 septembrie 2012, reclamantul a suferit un control în spitalul penitenciar al coloniei penitenciare nr. 2 (“spitalul”).

A fost diagnosticat cu pancreatită cronică, gastroduodenită cronică, anemie cu deficiență de fier, esofagită fungală, urolitiază și hemangiom hepatic. 19. Se pare că la 16 iulie 2012 a fost efectuat un test imunologic. Acesta a arătat că nivelul celulelor CD4 a fost de 649 celule/mm3. 20. Din august 2012, medicii au înregistrat din nou o deteriorare a afecțiunii reclamantului și o creștere a sarcinii virale. Au legat deteriorarea cu întreruperea anterioară a terapiei antiretrovirale. Nu este clar din documentele prezentate de reclamant atunci când și de ce au apărut aceste interrupții. 21. La 20 septembrie 2012, un medic din Centrul SIDA a diagnosticat reclamantul cu HIV etape 4A și esofagită fungică și a recomandat continuarea tratamentului antiretroviral.

22. La 26 septembrie 2012, pe o recomandare a personalului medical al Centrului pentru SIDA, reclamantul a fost din nou admis la spital. El a fost tratat pentru HIV și esofagită fungică. La 8 octombrie 2012, a revenit la centrul de detenție. 23. În timpul detenției, reclamantul a fost prescris o dietă specială. 24. Potrivit unei copie scrisă a dosarului medical al reclamantului furnizat de Guvern, privind admiterea la unitatea de detenție nr. 1 reclamantul a fost examinat de un medic pe care l-a informat că suferă de HIV. 25. La 16 mai 2012, personalul medical din Centrul SIDA a fost autorizat să vadă reclamantul. Medicii au remarcat că suferă de HIV în faza 4A și au recomandat continuarea terapiei antiretrovirale.

În aceeași dată, reclamantul a primit doza de o lună de medicamente antiretrovirale (Reyataz și Combivir). 26. Reclamantul a continuat să fie monitorizat de personalul medical al Centrului pentru SIDA, care l-a examinat din nou la 26 iunie 2012. În urma recomandărilor lor, și ca răspuns la plângerea reclamantului de oboseală și durere în epigastriu (superior abdomen), la 12 iulie 2012, el a fost transferat la spital pentru o examinare aprofundată. În aceeași dată, s-a observat în dosarul său medical că primește medicamente antiretrovirale. Înregistrările din 2 și 6 august 2012 au indicat că luase aceste droguri. 27. În timp ce la spital, reclamantul a fost monitorizat de un specialist în boli infecțioase, care l-a examinat în douăzeci și patru de ocazii.

De asemenea, reclamantul a suferit un examen ultrasunetic și o fibrogastroduodenoscopie. La 27 august 2012, el a fost examinat de un urologist și un gastroenterolog într-un spital civil. De asemenea, a fost observat de un otolaringologist și un neurolog. Diagnosticul final a fost: infecția cu HIV agravată de boli secundare, pancreatită cronică, gastroduodenită cronică, anemie de deficit de fier, candidiază esofagica, hemangiom hepatic, prostatită cronică, colecistită cronică, esofagită fungală și un ulcer duodenal. Reclamantul a primit tratament pentru aceste boli. 28. La 12 septembrie 2012, după ce a constatat că starea reclamantului s-a îmbunătățit, spitalul l-a externat. 29. La 20 septembrie 2012, un medic din Centrul SIDA a examinat reclamantul la centrul de detenție.

Medicul a remarcat că reclamantul lua medicamentele antiretrovirale cu aderare strictă, și a recomandat teste virologice și imunologice, precum și un alt examen ultrasunetic și o fibrogastroduodenoscopie. 30. La 26 septembrie 2012, reclamantul a fost admis la spital pentru teste suplimentare. La 8 octombrie a fost transferat înapoi la centrul de detenție. 31. La 18 octombrie 2012, reclamantul s-a plâns de oboseală, tuse și dureri de cap. Un medic a diagnosticat bronchite cronice și i-a prescris anti-candidiaza și medicamente pentru tuse, precum și vitamine. 32. La 4 noiembrie 2012, o intrare efectuată în dosarul medical al reclamantului a indicat că testul imunologic „últim” a arătat nivelul celulelor CD4 la 513 celule/mm3.

33. La 13 noiembrie 2012, reclamantul s-a plâns la un medic de greșeală în abdomen, amețeală și arsură de inimă. Medicul a remarcat că acestea au fost efectele neconformării cu dieta specială și a prescris medicamente pentru ulcerul și gastroduodenita lui. 34. La 27 noiembrie 2012, reclamantul a fost examinat ca răspuns la plângerile sale de oboseală, durere în abdomen și piroză. Medicul a remarcat că reclamantul a primit terapie antiretrovirală și a recomandat transferul la spital pentru o examinare și un alt diagnostic. 35. La admiterea reclamantului la spital la 3 decembrie 2012, s-au înregistrat plângerile sale de oboseală, arsuri cardiace și dureri stomace. În aceeași dată s-a observat din nou că primește medicamente antiretrovirale.

La spital a fost văzut de un specialist în infecții de mai multe ori pe săptămână, examinat de un neurolog și un otolaringologist, și a suferit o fibrogastroduodenoscopie. În plus față de bolile înregistrate anterior, reclamantul a fost diagnosticat cu un adenoma prostată. El a primit tratament pentru bolile sale necomunicabile, și a fost prescris aceleași medicamente antiretrovirale ca înainte. 36. La 18 ianuarie 2013, reclamantul a fost concediat de la spital “în stare satisfăcător”, cu garanția că a trebuit să fie supravegheat în mod activ de personalul medical al centrelor de detenție. În aceeași dată a fost examinat de un medic la centrul de detenție. Medicul a remarcat că reclamantul a avut nevoie de „supravegheare dinamică” și a prescris medicamente pentru pancreatită și ulcerul stomacului.

37. La 23 ianuarie 2013, ca răspuns la plângerea reclamantului de dureri de spate, el a fost prescris medicamente antiinflamatoare. 38. La 12 februarie 2013, reclamantul s-a plâns la un psihiatru de probleme de somn și de irritabilitate, și a fost prescris antidepresive. 39. La 20 martie 2013, un medic din Centrul de SIDA a efectuat o vizită reclamantului. După recomandarea medicului, reclamantul a fost încă o dată admis la spital. La sosire s-a plâns de apetit sărac, oboseală, arsuri de inimă, dureri în piept și dureri de stomac. Apoi a fost văzut de un specialist în boli infecțioase, un oftalmolog, un otolaringologist, un cardiolog și un neurolog. Ei au concluzionat că nu a existat nicio schimbare în diagnosticul său și i-au prescris tratamentul pentru infecțiile necomunicabile.

La 3 aprilie 2013 s-a remarcat că reclamantul lua în mod regulat medicamente antiretrovirale. O săptămână mai târziu, în ciuda lipsei de îmbunătățire semnificativă a afecțiunii sale, el a fost externat din spital deoarece a trebuit să apară la o audiere în instanță. 40. La 19 iunie 2013, reclamantul a fost readmit la spital. Sub supravegherea specialistului bolilor infecțioase, el a primit tratament pentru colecistită și gastroduodenită. El a fost, de asemenea, examinat de un neurolog, un otolaringologist și un oftalmolog, și a fost diagnosticat cu boală cerebrovasculară. O înregistrare din 19 iunie 2013 a arătat că reclamantul a avut suficiente droguri pentru a dura până la 23 iunie 2013. În rubrica din 25 iunie 2013 se menționează că nu a respectat dieta specială prescrisă.

La 9 iulie 2013, reclamantul a fost externat în „satisfactoriu”, fiind furnizate medicamente antiretrovirale până la 23 iulie 2013. 41. Cu privire la admiterea reclamantului în colonia de corecții nr. 2 la 24 octombrie 2013, el a fost examinat de către medicii din închisoare, care au remarcat că primește terapie antiretrovirală. 42. La 20 noiembrie 2013, ca răspuns la plângerile reclamantului de durere în abdomen, el a fost examinat de un medic de închisoare. O fibrogastroduodenoscopie a fost efectuată la 22 noiembrie 2013, iar el a fost prescris medicament pentru gastroduodenită. 43. La 10 decembrie 2013, reclamantul a fost examinat de un specialist în boli infecțioase din Centrul SIDA. Medicul a observat plângerile reclamantului de durere în esofag și în piept, și a remarcat că primește medicamente antiretrovirale, anume Reyataz și Combivir.

Medicul a recomandat ca reclamantul să continue tratamentul și să facă un test imunologic. El a sugerat, de asemenea, să fie supus unei examinări în pacient. Reclamantul a refuzat să fie admis la spital. 44. La 12 și 16 noiembrie 2012, avocatul reclamantului a scris administrarea instalației de detenție nr. 1, care atrage atenția pe starea de sănătate a reclamantului și cere examinarea acestuia de către un expert medical. La 13 noiembrie 2012, directorul instituției a informat avocatul că nu există dovezi că reclamantul suferă de o boală care împiedică deținerea și că, în consecință, nu există motive pentru o examinare a experților medicali. 45. La 4 februarie 2013, avocatul reclamantului și-a reiterat cererea.

46. La 10 decembrie 2012, avocatul reclamantului a solicitat investigatorului responsabil cu cazul penal al reclamantului să ordone o examinare medicală a reclamantului. La 13 decembrie 2012, cererea a fost refuzată. Cu toate acestea, la 4 februarie 2014, această decizie a fost revocată, iar examinarea medicală a reclamantului a fost autorizată. 47. La 17 ianuarie 2013, avocatul reclamantului s-a plâns la Curtea de district Kirovskiy din Astrakhan a inactului administrației coloniei correctionale și a solicitat instanței să autorizeze examinarea medicală a reclamantului. La 1 aprilie 2013, instanța a respins plângerea și a refuzat cererea de examinare.

5. The applicant was born in 1953 and is serving his sentence in correctional colony no. 2 in the Astrakhan Region. 6. On 9 May 2012 the applicant was arrested on suspicion of murder committed during a fight with the victim. Two days later the Kirovskiy District Court of Astrakhan authorised his remand in custody, having noted the gravity of the charges, his previous convictions, including for violent crimes, his failure to “get on the road to improvement”, the absence of an “official” source of income, and his lack of dependants. 7. That decision was upheld on appeal by the Astrakhan Regional Court, which fully endorsed the District Court’s reasoning. In addition, the Regional Court took into account that the applicant was suffering from the human immunodeficiency virus (HIV) but stated that there was no medical evidence that he could not continue being detained in the conditions of a temporary detention facility.

8. Another extension of the applicant’s detention followed on 9 July 2012, when the District Court accepted the investigator’s arguments that he was likely to re-offend, abscond and interfere with the investigation. The District Court linked those risks to the gravity of the charges against the applicant, his having received “negative characteristics” at his place of residence, as well as his having already been “the subject of criminal prosecution”. At the same time the court examined medical evidence produced by the applicant in support of his claim that the fact that he was suffering from an advanced stage of HIV precluded his detention. The District Court dismissed the claim, stressing that the applicant regularly received medication prescribed by a prison doctor and that his detention in the temporary detention facility did not pose a risk to his health.

9. The District Court issued further orders extending the applicant’s pretrial detention on 2 August, 6 September and 7 November 2012. Each time, it relied on the gravity of the charges and the risk flowing of the applicant absconding, interfering with the course of justice and reoffending. Neither detention order mentioned that the applicant had a criminal record. The applicant’s arguments about the progress of his HIV infection and the rapid deterioration of his health did not convince the District Court. The order of 7 November 2012 extended the applicant’s detention until 9 December 2012. It was upheld on appeal by the Astrakhan Regional Court on 14 November 2012, with reference to the gravity of the charges and the applicant’s “personality”.

The relevant part of the decision reads as follows: “On 11 May 2012 ... the Kirovskiy District Court of Astrakhan ordered [the applicant’s] detention. Subsequently, the detention was lawfully extended… In extending the detention for up to seven months, the court reasonably took into account that [the applicant] was charged with a particularly serious criminal offence and that, in view of hiswas liable to reoffend or destroy the evidence. The court also correctly held that the case was particularly complex, due to the large number of investigatory activities and complex expert examinations to be conducted. The court also took into account the applicant’s lengthy treatment in the prison hospital.

The court correctly concluded that there were no grounds for changing the measure of restraint.” The Regional Court did not address the applicant’s arguments, raised in his statement of appeal, that the investigating authorities significantly delayed a number of procedural actions, including the expert examination scheduled as early as June 2012 and not yet performed. 10. The District Court further extended the applicant’s pre-trial detention on 8 December 2012, summarily referring to his “personality” and “socially dangerous conduct”. The court also pointed out that some unspecified expert examinations had been conducted, which had “objectively influenced the length of the investigation”. 11. On 30 December 2012 the applicant’s pre-trial detention was again extended on the grounds of the gravity of the charges and the continued risk of his absconding and interfering with the course of justice.

The court used similar wording as in the previous detention orders. 12. On 16 March 2013 the applicant was served with the final version of the bill of indictment. The bill indicated that the applicant had no criminal record. 13. On 6 August 2013 the District Court convicted the applicant of murder. The court found that he had killed the victim in the course of an altercation caused by the victim’s insults. The District Court sentenced the applicant to seven years of imprisonment, having taken into account the following mitigating circumstances: the applicant had no criminal record, was “positively characterised”, had surrendered himself to the police, had confessed to the killing and felt deep remorse, and the victim had behaved provocatively having initiated the conflict with the applicant.

14. In January 2004 the applicant was diagnosed with stage 4A HIV. He was taken under the supervision of specialists of the Astrakhan Regional Centre for Protection from AIDS (hereinafter “the AIDS Centre”). 15. Medical certificates provided by the applicant show that he had started receiving antiretroviral therapy on 22 March 2011 with very positive results. The viral load had significantly decreased and the applicant’s immune status had improved. A CD4 cell-count test carried out on 17 February 2012 showed that the level of CD4 cells was 489 cells/mm3. 16. On 11 May 2012 the applicant was placed in detention facility no. 1. On the same date he was examined by a doctor, who recorded no complaints and diagnosed him with a stomach ulcer in remission.

17. On 26 June 2012 doctors from the AIDS Centre recorded a deterioration in the applicant’s condition. They recommended continuation of the antiretroviral therapy and an in-patient examination. 18. Between 12 July and 12 September 2012 the applicant underwent a check-up in the prison hospital of correctional colony no. 2 (“the hospital”). He was diagnosed with chronic pancreatitis, chronic gastroduodenitis, iron deficiency anaemia, fungal esophagitis, urolithiasis, and hepatic haemangioma. 19. It appears that on 16 July 2012 an immunological test was performed. It showed that the level of CD4 cells was 649 cells/mm3. 20. Since August 2012 the doctors have again recorded a deterioration in the applicant’s condition and an increase in his viral load.

They linked the deterioration to prior interruptions in the antiretroviral therapy. It is not clear from the documents submitted by the applicant when and why those interruptions occurred. 21. On 20 September 2012 a doctor from the AIDS Centre diagnosed the applicant with stage 4A HIV and fungal esophagitis, and recommended that antiretroviral therapy be continued. 22. On 26 September 2012, on a recommendation of the medical staff of the AIDS Centre, the applicant was again admitted to the hospital. He underwent treatment for HIV and fungal esophagitis. On 8 October 2012 he returned to the detention facility. 23. Throughout his detention the applicant was prescribed a special diet. 24. According to a typed copy of the applicant’s medical file provided by the Government, on admission to detention facility no. 1 the applicant was examined by a doctor whom he informed that he was suffering from HIV.

25. On 16 May 2012 medical staff from the AIDS Centre were allowed to see the applicant. The doctors noted that he was suffering from stage 4A HIV and recommended that his antiretroviral therapy be continued. On the same date the applicant received one month’s dose of antiretroviral drugs (Reyataz and Combivir). 26. The applicant continued being monitored by the medical staff of the AIDS-Centre, who examined him again on 26 June 2012. Following their recommendations, and in response to the applicant’s complaint of fatigue and pain in the epigastrium (upper abdomen), on 12 July 2012 he was transferred to the hospital for an in-depth examination. On the same date it was noted in his medical file that he was receiving antiretroviral drugs.

The entries dated 2 and 6 August 2012 indicated that he had been taking those drugs. 27. While at the hospital, the applicant was monitored by an infectious diseases specialist, who examined him on twenty-four occasions. The applicant also underwent an ultrasound examination and a fibrogastroduodenoscopy. On 27 August 2012 he was examined by an urologist and a gastroenterologist in a civil hospital. He was also observed by an otolaryngologist and a neurologist. The final diagnosis was: HIV infection aggravated by secondary illnesses, chronic pancreatitis, chronic gastroduodenitis, iron deficiency anaemia, oesophageal candidiasis, hepatic hemangioma, chronic prostatitis, chronic cholecystitis, fungal esophagitis, and a duodenal bulb ulcer.

The applicant received treatment for those illnesses. 28. On 12 September 2012, having found that the applicant’s condition had improved, the hospital discharged him. 29. On 20 September 2012 a doctor from the AIDS Centre examined the applicant at the detention facility. The doctor noted that the applicant was taking the antiretroviral drugs with strict adherence, and recommended virological and immunological testing, as well as another ultrasound examination and a fibrogastroduodenoscopy. 30. On 26 September 2012 the applicant was admitted to the hospital for additional tests. On 8 October he was transferred back to the detention facility. 31. On 18 October 2012 the applicant complained of fatigue, coughing and headaches.

A doctor diagnosed chronic bronchitis and prescribed him anti-candidiasis and cough medication, as well as vitamins. 32. On 4 November 2012 an entry made in the applicant’s medical file indicated that the “last” immunological test had shown the level of CD4 cells at 513 cells/mm3. 33. On 13 November 2012 the applicant complained to a doctor of heaviness in his abdomen, dizziness and heartburn. The doctor noted that those were the effects of his not complying with the special diet and prescribed medication for his ulcer and gastroduodenitis. 34. On 27 November 2012 the applicant was examined in response to his complaints of fatigue, pain in the abdomen, and pyrosis. The doctor noted that the applicant had been receiving antiretroviral therapy and recommended his transfer to hospital for an examination and another diagnosis.

35. On the applicant’s admission to the hospital on 3 December 2012, his complaints of fatigue, heartburn and stomach aches were recorded. On the same date it was again noted that he was receiving antiretroviral drugs. At the hospital he was seen by an infections specialist several times a week, examined by a neurologist and an otolaryngologist, and underwent a fibrogastroduodenoscopy. In addition to his previously recorded illnesses, the applicant was diagnosed with a prostate adenoma. He received treatment for his non-communicable diseases, and was prescribed the same antiretroviral drugs as before. 36. On 18 January 2013 the applicant was dismissed from the hospital “in a satisfactory condition”, with the proviso that he had to be actively supervised by the detention facility medical personnel.

On the same date he was examined by a doctor at the detention facility. The doctor noted that the applicant needed “dynamic supervision” and prescribed medication for his pancreatitis and stomach ulcer. 37. On 23 January 2013, in response to the applicant’s complaint of back pains, he was prescribed anti-inflammatory drugs. 38. On 12 February 2013 the applicant complained to a psychiatrist of sleeping problems and irritability, and was prescribed antidepressants. 39. On 20 March 2013 a doctor from the AIDS Centre paid the applicant a visit. Following the doctor’s recommendation, the applicant was yet again admitted to hospital. On arrival he complained of poor appetite, fatigue, heartburn, pains in his chest and stomach ache.

He was then seen by an infectious diseases specialist, an ophthalmologist, an otolaryngologist, a cardiologist and a neurologist. They concluded that there was no change in his diagnosis and prescribed him treatment for the non-communicable infections. On 3 April 2013 it was noted that the applicant was regularly taking antiretroviral drugs. A week later, despite the lack of significant improvement in his condition, he was discharged from the hospital since he had to appear at a court hearing. 40. On 19 June 2013 the applicant was re-admitted to the hospital. Under the supervision of the infectious diseases specialist he received treatment for cholecystitis and gastroduodenitis. He was also examined by a neurologist, an otolaryngologist and an ophthalmologist, and was diagnosed with cerebrovascular disease.

An entry in the record of 19 June 2013 showed that the applicant had enough drugs to last until 23 June 2013. The entry dated 25 June 2013 mentioned that he had not complied with the special diet prescribed to him. On 9 July 2013 the applicant was discharged in “satisfactory condition”, having been provided with antiretroviral drugs until 23 July 2013. 41. On the applicant’s admission to correctional colony no. 2 on 24 October 2013, he was examined by prison doctors, who noted that he was receiving antiretroviral therapy. 42. On 20 November 2013, in response to the applicant’s complaints of pain in the abdomen, he was examined by a prison doctor. A fibrogastroduodenoscopy was carried out on 22 November 2013, and he was prescribed medication for gastroduodenitis.

43. On 10 December 2013 the applicant was examined by an infectious diseases specialist from the AIDS Centre. The doctor observed the applicant’s complaints of pain in the oesophagus and the chest, and noted that he was receiving antiretroviral drugs, namely Reyataz and Combivir. The doctor recommended that the applicant continue with the therapy and undergo an immunological test. He also suggested that he be subjected to an in-patient examination. The applicant refused to be admitted to the hospital. 44. On 12 and 16 November 2012 the applicant’s lawyer wrote to the administration of detention facility no. 1, drawing their attention to the applicant’s state of health and asking for his examination by a medical expert.

On 13 November 2012 the facility director informed the lawyer that there was no evidence that the applicant was suffering from an illness preventing detention and that, accordingly, there were no grounds for a medical expert examination. 45. On 4 February 2013 the applicant’s lawyer reiterated his request. 46. On 10 December 2012 the applicant’s lawyer requested the investigator in charge of the applicant’s criminal case to order a medical examination of the applicant. On 13 December 2012 the request was refused. However, on 4 February 2014 that decision was revoked, and the applicant’s medical expert examination was authorised. 47. On 17 January 2013 the applicant’s lawyer complained to the Kirovskiy District Court of Astrakhan of the correctional colony administration’s inaction and asked the court to authorise the applicant’s medical examination.

On 1 April 2013 the court dismissed the complaint and refused the examination request.