Neškoska împotriva Macedoniei de Nord

Reclamantul s-a născut în 1964 și trăiește în Skopie. În conformitate cu procedura penală descrisă mai jos (a se vedea punctele 8-18 de mai jos), la 6 iunie 2011 la aproximativ 12.20 a.m., I.S., membru al Unității Forțelor Speciale de Poliție [a se vedea punctele 8-18 de mai jos], a ucis M.N. la pătratul central din Skopje în timpul unei sărbători publice a rezultatelor alegerilor parlamentare care au coincidit cu un eveniment cultural local. Uciderea a avut loc după M.N. a încercat să urce pe un podium pentru a aborda anumite politicieni de rang înalt. După I.S. l-a avertizat să scape, M.N. A fugit. I.S. L-a urmărit și l-a lovit pe M.N. pe partea din spate a gâtului lui. Ca urmare, M.N. A căzut peste.

I.S. a continuat pumnul și lovirea M.N., în ciuda M.N. strigând pentru I.S. să nu-l mai bați. După cum s-a stabilit într-un raport post-mortem din 6 iunie 2011 întocmit de Institutul Forenzic („нститут ”. a suferit numeroase leziuni corporale severe. Potrivit raportului, cauza morții a fost o hemoragie cerebrală. M.N. A murit la 12.30 a.m. Curtea a stabilit (în contradicție cu mărturia I.S.) că în momentul relevant I.S. nu erau în serviciu, ci au participat la ceremonie într-o capacitate privată. Potrivit reclamantului, după ce oficialii Ministerului au emis o serie de declarații contradictorii cu privire la moartea M.N., sute de persoane s-au adunat la prada principală în timpul nopții din 6 iunie 2011 pentru a protesta.

După ce purtătorul de cuvânt al Ministerului a anunțat la 7 iunie 2011 că un ofițer de poliție a fost suspectat că a cauzat moartea M.N., mii de oameni au luat pe străzile Skopje pentru a protesta. Aceste proteste au durat patruzeci de zile și s-au transformat într-o mișcare numită „Opriți Brutalitatea Poliției” (Čто La 14 iunie 2011, peste șase mii de persoane au semnat o cerere care conține mai multe cereri, și anume că autoritățile relevante stabilesc adevărul cu privire la moartea M.N. și pedepsesc pe cei responsabili și că introduc măsuri legislative, structurale și de altă natură în ceea ce privește operațiunea, ocuparea forței de muncă și responsabilitatea funcționarilor Ministerului.

La 8 iunie 2011, procurorul a cerut unui judecător de investigare să deschidă o anchetă în legătură cu I.S. legat de moartea M.N. În cursul acestei anchete, A.N. (Fratul lui M.N.) a solicitat Inspectoarea de Standarde Profesionale („PSI”) a Ministerului Internului să investigheze circumstanțele din jurul morții M.N. și acțiunile ofițerilor de poliție vizați afirmă că ofițerii de poliție neidentificați au comis infracțiunile de „asistare a unui infractoriu după comisia unei infracțiuni” și „deficiența de a raporta o infracțiune sau un infractor”, pedepsită în temeiul articolelor 364 și 365 din Codul Penal. 10. La 28 iunie 2011, PSI a răspuns după cum urmează: „... un ofițer de poliție I.S., membru al Unității Speciale din cadrul Ministerului Internului, a fost în funcție la 5 iunie 2011 între ora 8.00.

și miezul nopții pe baza unui plan operativ pregătit înainte. După încheierea activităților din Unitatea Specială, la ora 12.10. [I.S.] a părăsit unitatea și s-a dus, în haine simple și într-o mașină privată, la centrul orașului, unde (un eveniment cultural) și sărbători post-elecții au avut loc. La ora 4 a.m. a fost o luptă verbală la piața „Macedonia” între suspectul I.S. și M.N. După asta, M.N. a început să alerge ... după M.N. a căzut la pământ, I.S. L-am lovit și l-am lovit în cap și în corp. M.N. a pierdut conștiința; I.S. L-a scos în sus și l-a pus într-o poziție de ședere pe o bancă din apropiere. A luat o sticlă de apă... și l-a turnat peste capul lui M.N., ca să-l răsucească. După aceea, I.S., împreună cu alte persoane, a tras [M.N.] sus și l-a pus în verdeața parcului de mașini ... unde l-au ajutat din nou, au încercat să-l revină și între timp au informat unitatea de urgență.

La scurt timp după ce doi polițiști uniformați, care au fost angajati pentru a asigura sărbătorirea, au sosit pe scenă. I.S. stânga pentru o destinație necunoscută ... (Poliția) inspectorii de la departamentul de infracțiune de poliție (дделение δа крвни, сексуални и сооорааини деликти) au fost informați cu privire la eveniment. După ce au ajuns pe scenă, au informat un procuror public și un judecător investigator al incidentului. Acestea (ambele) nu au sosit pe scenă, ci au delegat departamentului de anchetă a poliției (дделение δа истраפа) responsabilitatea de a efectua o inspecție la fața locului. Departamentul de anchetă a poliției a efectuat inspecția la fața locului pentru care a fost elaborat raportul și au fost făcute fotografii.

Pe baza unei ordine de către judecătorul investigator corpul M.N. a fost predat Institutului Forense pentru a stabili motivele decesului. După examinarea (post mortem) a confirmat că moartea M.N. a fost violentă, departamentul de crimă a poliției a luat măsuri pentru a stabili faptele, inclusiv interviul martorilor oculari. La ora 14.30. pe 7 iunie 2011 suspectul I.S. S-a predat într-o secție de poliție (în Skopje). După un interviu, judecătorul investigator a ordonat organizarea unei parade de identitate cu martorii oculari în prezența procurorului public. Departamentul de crimă a depus o plângere penală de crimă împotriva I.S... Judecătorul investigator l-a retras în custodie... La 9 iunie 2011, Ministerul a stabilit identitatea unei persoane care împreună cu I.S.

a mutat cadavrul M.N. de pe bancă în verdeața parcului de mașini pentru care un raport special a fost comunicat procurorului public… La 15 iunie 2011, ministrul Internului a încheiat ocuparea I.S.” 11. Într-o scrisoare către A.N. din 15 septembrie 2011, Ombudsmanul a remarcat că a solicitat autorităților relevante să ia măsuri imediate pentru a stabili faptele relevante și a declarat că incidentul „a fost un rezultat și o consecință a unor comportamente iresponsabile și neprofesionale din partea poliției, pe care [Ombudsmanul] a subliniat în repetate rânduri.” 12. La 3 octombrie 2011, procurorul a adus o acuzație împotriva I.S., acuzându-l de crimă. În acuzare, procurorul a solicitat ca judecătorul judecător să examineze I.S., reclamantul, 27 de martori și 4 experți, și să recunoască dovezi importante.

13. Procesul împotriva I.S. a început în Tribunalul de Primă Instanță de la Skopje („jurisprudența”). Curtea de judecată a auzit peste treizeci de martori, și a examinat dovezi și înregistrări ale paradei de identitate, dovezile obținute de experți medicali, alte probe de experți, fotografii și alte probe documentare. 14. Z.J. și P.K., ofițerii de poliție uniformați care au sosit la locul de după moartea M.N., au declarat, în special, că înainte de incident, I.S. s-a introdus ca membru al serviciului de securitate al Primului Ministru și le-a spus să supravegheze M.N., care a încercat să urce pe podium. La scurt timp după aceea, au văzut I.S. Îl urmăresc pe M.N. și auziseră oameni care chemau asistență polițistă.

Când au ajuns la locul faptei, au văzut M.N. Întins pe o bancă inconștientă. I.S. și alții încercau să-l resusciteze cu apă. I.S. Le-a spus că M.N. a căzut bolnav (му се слоило) și a cerut ca ei să cheme serviciile de urgență. La scurt timp după aceea, o a treia persoană, pe care nu o cunoșteau, a sosit. Z.J. a ordonat ca cadavrul M.N. să fie îndepărtat pentru a permite ambulanța să acceseze scena mai ușor. I.S. Și o persoană cu haine simple a tras M.N. în sus de la bancă și l-a pus printre verzile din apropiere. Atunci I.S. a părăsit scena și persoana cu haine simple a rămas până când a venit ambulanța. Z.J. a acceptat că ar fi trebuit să identifice acea persoană. El nu a realizat că M.N. a fost bătut, deoarece el nu a observat nici o răni vizibile asupra lui.

15. V.B., angajat într-o companie de utilitate publică (electricitate) deținută de stat, care a asistat la incident, a confirmat, în special, că I.S. a urmărit M.N. și l-a lovit în spate, din cauza căreia M.N. a căzut la pământ, lovindu-i capul în spate asupra impactului. I.S. l-a lovit pe M.N. de două ori în stomac; M.N. a pierdut conștiința. I.S. l-a tras pe M.N. sus, l-a pus pe o bancă și a încercat să-l resusciteze. După ce ofițerii de poliție au sosit, V.B. și I.S. l-a tras pe M.N. de pe bancă și l-a mutat ca ambulanța să aibă acces mai ușor la scenă. A stat lângă M.N. până a venit ambulanța. El a spus că nu au existat leziuni vizibile asupra M.N. 16. Acel M.N. nu au avut leziuni vizibile imediat după ce incidentul a fost confirmat de L.K.

și V.C. (doctorul și, respectiv, asistenta medicală), care au sosit la locul în ambulanță la scurt timp după incident. 17. La 16 ianuarie 2012, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre (din patruzeci și trei de pagini) în care a găsit I.S. vinovat de crimă și condamnat la 14 ani de închisoare. Curtea a informat în continuare reclamantul (care s-a aderat la urmărire penală ca reprezentant juridic al M.N.-ului târziu) să urmărească o cerere de compensare prin intermediul unei acțiuni civile separate pentru daune. 18. La 9 iulie 2012, Curtea de Apel din Skopje a susținut faptele stabilite de instanța inferioară și de condamnarea și sentința I.S.. La 7 mai 2013, Curtea Supremă a respins o cerere de către I.S.

în vederea unei revizuiri extraordinare a hotărârii finale („аравосидно”) și a susținut hotărârile instanțelor de jos. 19. La 12 octombrie 2011, în timp ce ancheta penală cu privire la I.S. a fost în curs de desfășurare, reclamantul a depus o plângere penală împotriva Z.J., P.K., V.B. și un ofițer de poliție neidentificat. A susținut că Z.J. și P.K. a eșuat să determine identitatea I.S. și, în loc să-l prindă, i-a permis să părăsească locul. În ceea ce privește V.B., reclamantul a susținut că știa că I.S. și-a ucis fiul, dar că el a încercat să acopere crima prin mutarea cadavrul M.N. în verdeața din apropiere și fără a raporta I.S. ca autor al infracțiunii. Reclamantul a susținut că ofițerul de poliție neidentificat (care a fost identificat mai târziu sub numele de D.I.) a declarat în mod greșit procurorului public și un judecător investigator că M.N.

a murit ca urmare a unei supradoze de droguri. În consecință, nici procurorul, nici judecătorul de investigare nu au efectuat o inspecție la fața locului după incident. Reclamantul a susținut un abuz de funcție în legătură cu presupusul crimă de „asistare a unui infractor după comisia unei infracțiuni” (art. 365 din Codul Penal). 20. La 29 decembrie 2011, procurorul public a respins plângerea reclamantului, constatand că nu există motive pentru a sugera că Z.J., P.K., V.B. și D.I. au comis presupuse crime. Procurorul a constatat că, pe baza tuturor dovezilor disponibile (inclusiv materialul disponibil în dosarul de caz împotriva I.S.), Z.J. și P.K. Nu au fost prezente când I.S. l-a lovit pe M.N.

Ei au sosit la locul faptei mai târziu și nu au determinat identitatea I.S., care le-a spus că M.N. M-am simțit rău. Au chemat serviciile de urgență și au notificat secția de poliție relevantă. V.B. și I.S. s-a mutat M.N. la verdura din apropiere pentru a permite ambulanța să acceseze scena mai ușor. I.S. au părăsit scena, și Z.J., P.K. și V.B. a stat la locul faptei până a sosit ambulanța. Un raport (nu. 025084 din 6 iunie 2011) de către personalul medical care a răspuns la apelul de urgență a remarcat că personalul a stabilit moartea M.N. și nu a observat semne vizibile de violență asupra lui. 21. Procurorul a constatat că eșecul lui Z.J. și P.K. pentru a determina identitatea I.S. a fost o eroare involuntar cauzată de urgența nevoia de a salva viața M.N.

Au ajuns la locul faptei după incident și nu au știut că o crimă a fost comisă. În ceea ce privește V.B., procurorul a constatat că, deși a fost martor la incident, el nu a fost conștient că o infracțiune a fost comisă. În consecință, nu s-a putut stabili că a asistat intenționat I.S. după ce acesta a comis o crimă. Îndepărtarea M.N. de la locul crimei și a fost plasată printre cele din apropiere de verde a fost îndreptat spre facilitarea accesului ambulanței. Ofițerii de poliție au chemat serviciile de urgență și D.I. a informat centrul de control al poliției, după cum a sugerat personalul medical, că cauza decesului nu a putut fi stabilită (неפнаена смрт), dar că este posibil ca M.N. era dependent de droguri.

Având în vedere circumstanțele, procurorul a stabilit că nu există dovezi că ofițerii acuzați au luat orice acțiune cu intenția de a obstrucționa ancheta sau de a împiedica identitatea criminalului să fie descoperit, sau că au ascuns orice probă. Dimpotrivă, ei au luat toate măsurile necesare pentru a facilita determinarea identitatii autorului. incidentul a fost raportat la secția de poliție locală și la centrul de control al poliției. Unitatea de inspecție a Ministerului Internului (увидна δруפа) a sosit la locul de muncă. 22. La 12 martie 2012, biroul procurorului public superior a constatat că această decizie era legală și corectă și bazată pe toate materialele disponibile. 23. Între timp, la 18 ianuarie 2012, reclamantul a preluat urmărirea penală ca procuror subsidiar și a depus o acuzație împotriva Z.J., P.K., V.B.

și D.I. în fața instanței de judecată cu privire la aceleași conturi (abuz de funcție, asistența unui infractor după comisia unei infracțiuni și nerespectarea unei infracțiuni sau a infractorului). 24. În cadrul unei audieri care s-a desfășurat în privat la 10 mai 2012, un comitet de trei judecători al instanței de judecată a acceptat o recomandare din 20 aprilie 2012 de către președintele unui comitet de judecată al instanței de judecată, de care nu ar trebui să se permită urmărirea subsidiară a reclamantului. În consecință, comitetul de trei judecători a respins plângerea reclamantului, declarând că nu există motive pentru a se depărta de decizia procurorului public din 29 decembrie 2011. 25. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că nu s-au avut măsuri procedurale sau audiere înainte de comitet.

La 10 septembrie 2012, Curtea de Apel din Skopje a respins recursul reclamantului și a susținut decizia instanței inferioare. Reclamantul a fost preluat cu prezenta decizie la 20 martie 2013. 26. La 15 iunie 2015, reclamantul a prezentat în dovadă un CD-ROM cu materiale audio și o tranșă (în engleză) de conversații telefonice înregistrate care au implicat, presupus, oficiali publici de rang înalt. Materialul se referă la conversații cu privire la posibilul criminal direct, care se pare că a avut loc imediat după incident. După cum a declarat reclamantul, la 5 mai 2015 materialul audio a fost dezvăluit în public de către opoziția politică din Statul pârât și a fost pus la dispoziție și on-line.

5. The applicant was born in 1964 and lives in Skopje. 6. As established in the criminal proceedings described below (see paragraphs 8-18 below), on 6 June 2011 at about 12.20 a.m., I.S., a member of the Special Police Forces Unit (Единица за специјални задачи) of the Ministry of the Interior (“the Ministry”), killed M.N. at the central square in Skopje during a public celebration of the results of the parliamentary elections that coincided with a local cultural event. The killing occurred after M.N. attempted to climb onto a podium in order to approach certain high-ranking politicians. After I.S. warned him to desist, M.N. ran away. I.S. followed him and hit M.N. on the back of his neck. As a result, M.N.

fell over. I.S. continued punching and kicking M.N., despite M.N. shouting for I.S. to stop beating him. As established in a post-mortem report of 6 June 2011 drawn up by the Forensic Institute (Институт за Судска Медицина), M.N. sustained numerous severe bodily injuries. According to the report, the cause of death was a brain haemorrhage. M.N. died at 12.30 a.m. The courts established (contrary to I.S.’s testimony) that at the relevant time I.S. had not been on duty, but had attended the ceremony in a private capacity. 7. According to the applicant, after Ministry officials had issued a number of conflicting statements regarding M.N.’s death, hundreds of people gathered at the main square during the night of 6 June 2011 in order to protest.

After the Ministry’s spokesperson announced on 7 June 2011 that a police officer was suspected of having caused M.N.’s death, thousands of people took to the streets of Skopje to protest. Those protests lasted for forty days and turned into a movement called “Stop Police Brutality” (Стоп на полициската бруталност). On 14 June 2011 over six thousand people signed a petition containing several demands, namely that the relevant authorities establish the truth regarding M.N.’s death and punish those responsible, and that they introduce legislative, structural and other measures concerning the operation, employment and accountability of the Ministry’s officials. 8. On 8 June 2011 the public prosecutor asked an investigating judge to open an investigation in respect of I.S.

related to the death of M.N. 9. In the course of this investigation, A.N. (M.N.’s brother) requested the Professional Standards Inspectorate (“the PSI”) of the Ministry of the Interior to investigate the circumstances surrounding M.N.’s death and the actions of the police officers concerned alleging that unidentified police officers had committed the crimes of “assisting an offender after the commission of a crime” and “failure to report an offence or perpetrator”, punishable under Articles 364 and 365 of the Criminal Code. 10. On 28 June 2011 the PSI replied as follows: “... a police officer I.S., member of the Special Unit within the Ministry of the Interior, was on duty on 5 June 2011 between 8 a.m.

and midnight on the basis of an operative plan prepared before. After the activities in the Special Unit had ended, at 12.10 a.m. [I.S.] left the Unit and went, in plain clothes and in a private car, to the centre of the city, where (a cultural event) and post-election celebrations were taking place. At around 4 a.m. there was a verbal fight at the square ‘Macedonia’ between the suspect I.S. and M.N. After that, M.N. started to run ... after M.N. had fallen to the ground, I.S. punched and kicked him in the head and body. M.N. lost consciousness; I.S. pulled him up and placed him in a sitting position on a nearby bench. He took a bottle of water ... and poured it over [M.N.’s] head in order to resuscitate him.

After that, I.S., together with other persons, pulled [M.N.] up and placed him in the greenery of the car park ... where again they were helping him, tried to revive him and in the meantime they informed the emergency unit. Soon after two uniformed police officers, who were employed to secure the celebration, arrived on the scene. I.S. left for an unknown destination ... (Police) inspectors from the police crime department (Одделение за крвни, сексуални и сообраќајни деликти) were informed about the event. After they had arrived on the scene, they informed a public prosecutor and an investigating judge of the incident. They (both) did not arrive on the scene, but delegated to the police investigation department (Одделение за истрага) responsibility for conducting an on-site inspection.

The police investigation department conducted the on-site inspection for which report was drawn up and photos were taken. On the basis of an order by the investigating judge M.N.’s corpse was handed over to the Forensic Institute in order to establish the reasons for the death. After the (post mortem) examination had confirmed that M.N.’s death had been violent, the police crime department took measures to establish the facts, including interviewing eyewitnesses. At around 2.30 p.m. on 7 June 2011 the suspect I.S. handed himself in to a police station (in Skopje). After an interview had been held, the investigating judge ordered that an identity parade with eyewitnesses be organised in the presence of the public prosecutor.

The police crime department submitted a criminal complaint of murder against I.S... The investigating judge remanded him in custody ... On 9 June 2011 the Ministry established the identity of one of the persons who together with I.S. had moved M.N.’s corpse from the bench into the greenery of the car park for which a Special report was communicated to the public prosecutor… On 15 June 2011 the Minister of the Interior terminated I.S.’s employment.” 11. In a letter to A.N. of 15 September 2011 the Ombudsman noted that he had asked the relevant authorities to undertake immediate measures to establish the relevant facts and stated that the incident “was a result and a consequence of irresponsible and unprofessional conduct on the part of the police, which [the Ombudsman] had repeatedly pointed out.” 12. On 3 October 2011 the public prosecutor brought an indictment against I.S., charging him with murder.

In the indictment, the prosecutor requested that the trial judge examine I.S., the applicant, twenty-seven witnesses and four experts, and admit considerable material evidence. 13. The trial against I.S. commenced in the Skopje Court of First Instance (“the trial court”). The trial court heard over thirty witnesses, and examined evidence and records of the identity parade; the evidence produced by medical experts; other expert evidence; photographs; and other documentary evidence. 14. Z.J. and P.K., the uniformed police officers who had arrived at the scene after M.N.’s death, stated, in particular, that before the incident, I.S. had introduced himself as a member of the Prime Minister’s security service and had told them to keep an eye on M.N., who had attempted to climb onto the podium.

Soon afterwards, they had seen I.S. chasing M.N. and had heard people calling for police assistance. When they had arrived at the scene, they had seen M.N. lying on a bench unconscious. I.S. and others had been trying to resuscitate him with water. I.S. had told them that M.N. had fallen ill (му се слошило) and had asked that they call the emergency services. Soon afterwards, a third person, whom they did not know, had arrived. Z.J. had ordered that M.N.’s corpse be removed in order to enable the ambulance to access the scene more easily. I.S. and a person in plain clothes had pulled M.N. up from the bench and had placed him among nearby greenery. Then I.S. had left the scene and the person in plain clothes had remained until the ambulance came.

Z.J. accepted that he should have identified that person. He had not realized that M.N. had been beaten, as he had not noticed any visible injuries on him. 15. V.B., employed in a State-owned public utility (electricity) company, who witnessed the incident, confirmed, in particular, that I.S. had pursued M.N. and had hit him in the back, as a result of which M.N. had fallen to the ground, hitting the back of his head upon impact. I.S. had punched M.N. twice in the stomach; M.N. had lost consciousness. I.S. had pulled M.N. up, placed him on a bench and tried to resuscitate him. After the police officers had arrived, V.B. and I.S. had pulled M.N. up from the bench and moved him so that the ambulance would have easier access to the scene.

He had stayed next to M.N. until the ambulance came. He said that there had been no visible injuries on M.N. 16. That M.N. had no visible injuries immediately after the incident was confirmed by L.K. and V.C. (the doctor and nurse respectively), who arrived at the scene in the ambulance soon after the incident. 17. On 16 January 2012 the trial court delivered a judgment (of forty-three pages) in which it found I.S. guilty of murder and sentenced him to fourteen years’ imprisonment. The court further advised the applicant (who had joined the prosecution as the legal representative of the late M.N.) to pursue a compensation claim by means of a separate civil action for damages. 18. On 9 July 2012, the Skopje Court of Appeal upheld the facts established by the lower court and I.S.’s conviction and sentence.

On 7 May 2013 the Supreme Court dismissed a request by I.S. for an extraordinary review of the final judgment (барање за вонредно преиспитување на правосилна пресуда) and upheld the lower courts’ judgments. 19. On 12 October 2011, while the criminal investigation concerning I.S. was underway, the applicant submitted a criminal complaint against Z.J., P.K., V.B. and an unidentified police officer. She alleged that Z.J. and P.K. had failed to determine the identity of I.S. and – instead of apprehending him – had allowed him to leave the scene. As regards V.B., the applicant alleged that he had known that I.S. had murdered her son, but that he had attempted to cover up the crime by moving M.N.’s corpse to the nearby greenery and not reporting I.S.

as the perpetrator of the offence. The applicant alleged that the unidentified police officer (who was later identified as D.I.) had wrongly told the public prosecutor and an investigating judge that M.N. had died as the result of a drug overdose. As a consequence, neither the prosecutor nor the investigating judge had made an on-site inspection after the incident. The applicant alleged an abuse of office in relation to the alleged crime of “assisting a perpetrator after the commission of a crime” (Article 365 of the Criminal Code). 20. On 29 December 2011 the public prosecutor rejected the applicant’s complaint, finding no grounds to suggest that Z.J., P.K., V.B. and D.I. had committed the alleged crimes.

The prosecutor found that, on the basis of all available evidence (including the available material in the case file against I.S.), Z.J. and P.K. had not been present when I.S. had hit M.N. They had arrived at the scene later and had not determined the identity of I.S., who had told them that M.N. was feeling sick. They had called the emergency services and had notified the relevant police station. V.B. and I.S. had moved M.N. to the nearby greenery in order to enable the ambulance to access the scene more easily. I.S. had left the scene, and Z.J., P.K. and V.B. had stayed at the scene until the ambulance arrived. A report (no. 025084 of 6 June 2011) by the medical staff who had responded to the emergency call noted that the staff had established M.N.’s death and had noticed no visible signs of violence on him.

21. The prosecutor found that the failure of Z.J. and P.K. to determine the identity of I.S. was an unintentional error caused by the urgency of the need to save the life of M.N. They had arrived at the scene after the incident and they had not known that a crime had been committed. As regards V.B., the prosecutor found that although he had witnessed the incident, he had not been aware that a criminal offence had been committed. Consequently, it could not be established that he had intentionally assisted I.S. after the latter had committed the murder. The removal of M.N. from the scene of the crime and his being placed amongst the nearby greenery had been aimed at facilitating the access of the ambulance.

The police officers had called the emergency services and D.I. had informed the police control centre, as suggested by the medical staff, that the cause of death could not be established (незнаена смрт), but that it was possible that M.N. had been a drug addict. Given the circumstances, the prosecutor established that there was no evidence that the accused officers had taken any actions with the intention of obstructing the investigation or preventing the identity of the perpetrator from being discovered, or that they had concealed any evidence. On the contrary, they had taken all necessary measures to facilitate the determination of the perpetrator’s identity. The incident had been reported to the local police station and the police control centre.

The inspection unit of the Ministry of the Interior (увидна група) had arrived at the scene. 22. On 12 March 2012 the higher public prosecutor’s office found that this decision had been lawful and correct and based on all available material. 23. In the meantime, on 18 January 2012, the applicant took over the prosecution as a subsidiary prosecutor and lodged an indictment against Z.J., P.K., V.B. and D.I. before the trial court on the same counts (abuse of office, assisting a perpetrator after the commission of a crime and failure to report a crime or the offender). 24. At a hearing held in private on 10 May 2012, a three-judge panel of the trial court accepted a recommendation of 20 April 2012 by the president of an adjudicating panel of the trial court that the applicant’s subsidiary prosecution should not be allowed to go ahead.

Accordingly, the three-judge panel rejected the applicant’s complaint, finding no grounds to depart from the public prosecutor’s decision of 29 December 2011. 25. The applicant appealed against that decision, arguing that no procedural steps or hearing had taken place before the panel. On 10 September 2012 the Skopje Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the lower court’s decision. The applicant was served with this decision on 20 March 2013. 26. On 15 June 2015 the applicant submitted in evidence a CD-ROM with audio material and a transcript (in English) of taped telephone conversations which involved, allegedly, high-ranking public officials. The material concerned conversations regarding the possible direct perpetrator, which apparently took place soon after the incident.

As stated by the applicant, on 5 May 2015 the audio material was revealed in public by the political opposition in the respondent State and was also made available on-line.