CASE OF SELAMI AND OTHERS v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

RESPONDENT

MKD

HOTĂRÂRE

01.03.2018

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Preliminary objection joined to merits and dismissed (Art. 34) Individual applications;(Art. 34) Victim;Remainder inadmissible (Art. 35) Admissibility criteria;(Art. 35-3-a) Ratione personae;Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Effective investigation) (Procedural aspect);Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-5 - Compensation);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF SELAMI AND OTHERS v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2018)

HUDOC · oficial

Reclamanții au susținut, în fața instanțelor interne și în fața Curții, că, la 26 august 2002, poliția a reținut dl S. Selami şi l-a dus de la Gostivar la Skopie unde a fost bătut sever. Dl S. Selami a suferit leziuni grave la cap, inclusiv hemoragie cerebrală şi a căzut în comă. Poliţia l-a adus la spitalul Skopje, unde a fost operat la creier. A fost în comă timp de două săptămâni şi a fost conectat la un ventilator pentru respiraţie asistată. Prin scrisoarea din 28 august 2002, reclamanții au contactat Ministerul Internului cerând informații despre dl S. Locaţia lui Selami. Prin scrisoarea din 29 august 2002, Ministerul le-a informat că dl S. Selami a fost admis la spitalul Skopie. Potrivit unui certificat medical de la Centrul Medical Tetovo emis la 29 ianuarie 2003, pe baza dovezilor medicale disponibile, dl S. Selami a fost în stare post-operatorie (dupa trepanarea medicală a craniului său și evacuarea hemoragiei cerebrale interne); părți ale craniului său și membrana cerebrală a fost grav deteriorată; el a suferit mobilitatea redusă a tuturor membrelor, hipotonia musculară și fracturi de gât și coaste. Potrivit raportului, aceste răni s-au calificat ca fiind grave și au avut efecte permanente asupra vieții și corpul domnului S. Selami. În ceea ce privește stabilirea ulterioară a faptelor de către instanțele civile interne, a se vedea punctele 15-18 de mai jos. La 31 august 2002, la cinci zile de la prima detenție și bătut de către poliție (a se vedea punctele 15-22 de mai jos), un judecător investigator al Tribunalului de Primă Instanță de la Skopje („judecată de judecată”) a deschis o anchetă împotriva dlui S. Selami și alte trei persoane în legătură cu presupusul lor implicare în activitățile inamice împotriva statului și au ordonat detenția lor preliminară. Judecătorul investigator a specificat că dl S. Selami a fost spitalizat și că ordinul de detenție va fi pus în aplicare de îndată ce el a fost externat din spital. Dl S. Detenţia lui Selami a fost prelungită în trei ocazii. Ordinele de prelungire au specificat că a fost privat de libertate la 18 septembrie 2002 și că a fost reținut sub ordinul de detenție în Skopje Spital până la 18 octombrie 2002. 10. La 14 noiembrie 2002, dl S. Selami a fost inculpat pentru aderarea la un grup terorist, al cărui obiectiv era să organizeze atacuri teroriste asupra poliției pentru a pune în pericol ordinea securității și constituțională a statului. La 10 decembrie 2002, dl S. Selami a fost eliberat pe cauţiune din cauza, printre altele, „deteriorarea gravă a sănătăţii sale”. 11. Prin hotărârea din 9 septembrie 2003, instanța de judecată a întrerupt procedura penală împotriva dlui S. Selami de când acuzaţia a retras acuzaţiile. Restul acuzați au fost achitați (ослоаодени од овинение). 12. La 18 noiembrie 2003, dl S. Selami a contactat Ministerul Justiției în vederea asigurării unei decontari extrajudiciare și a unei plăți de 16 170.000 de denari macedoneni (MKD – echivalent cu 263.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale cauzate, așa că s-a afirmat, prin privarea ilegală a libertății sale și leziunile grave pe care le-a suferit la mâinile poliției la 26 august 2002. În sprijin, el a prezentat certificatul medical de la Centrul Medical Tetovo (a se vedea punctul 7 de mai sus). 13. În absența oricăror răspunsuri din partea Ministerului, la 30 ianuarie 2004, dl S. Selami și reclamanții au depus două procese separate, una în ceea ce privește detenția sa ilegală și una în ceea ce privește maltraturile sale fizice de către poliție, susținând prejudiciu material și moral în ambele. Ei au reiterat că, la 26 august 2002, dl S. Selami a fost ilicit de libertate; că el a fost dus la secțiile de poliție unde a fost bătut și maltratat fizic; și că poliția l-a dus la spitalul Skopje unde a fost supus operației capului. La 19 septembrie 2002, el a fost transferat din spital la unitatea de detenție Skopje, având în vedere detenția sa în reținere. Susținerea reclamanților a fost bazată pe art. 190 alineatul (3) din Legea privind obligațiile („акон”) care dă dreptul unui soț și copii să obțină prejudiciu moral într-un caz de invaliditate gravă a victimei (a se vedea punctul 27 mai jos). 14. Ambele afirmații au fost aderate și decise într-un singur set de proceduri. În cursul procedurii, instanțele interne au comis două avize de experți și au admis în documente materiale medicale extensive emise de instituțiile medicale relevante din Elveția cu privire la dl S. Leziunile anterioare ale Selami în timpul serviciului în statul respectiv. 15. Într-o hotărâre din 22 aprilie 2010, Tribunalul Gostivar a stat parțial în favoarea dlui S. Selami și, în temeiul articolului 189 din Legea privind obligațiile (a se vedea punctul 26 de mai jos), aceasta i-a acordat echivalentul de 18.000 EUR în prejudiciu moral pentru detenția nejustificată între 19 septembrie și 10 decembrie 2002. Acesta a respins partea rămasă a domnului S. Susținerea Selami. În ceea ce privește afirmațiile reclamanților, instanța a susținut că consecințele suferite de dl S. Selami, ca urmare a „detenției nejustificate” nu a putut fi considerată „incapacitate extrem de severă”, conform articolului 190 alineatul (3) din Legea privind obligațiile. 16. Pe baza dovezilor medicale disponibile, instanța a stabilit că în 1985, în timpul activității în Elveția, dl S. Selami a căzut și a rănit coloana vertebrală și piciorul drept, care a devenit disfuncțional. Ca urmare a acestei prejudicii, a fost certificat ca handicapat în scopul lucrării în Elveţia şi a trebuit să folosească muchete şi o maşină adaptată la handicap. 17. Având în vedere dovezile experte admise la proces, Curtea a stabilit, de fapt, că în timpul „evenimentului incriminator din 26 august 2002 ... Dl S. Selami a suferit leziuni corporale grave. Ca urmare a traumei capului, a fost hemoragie ... în dreapta (parte a creierului) ... După operaţie, dl S. Selami rămânea în comă şi... a fost conectat la un ventilator pentru respiraţie asistată. El s-a recuperat după trei săptămâni ...”. În plus, instanța a făcut trimitere la avizul expert în conformitate cu care dl S. Selami avea dureri fizice puternice şi intensive, precum şi dureri emoţionale şi umilinţă puternice în timp ce erau bătut. El a avut leziuni grave la cap, care au afectat, deși nu permanent, partea stângă a corpului său și a provocat alte efecte psihologice negative. 18. Considerând declaraţiile dlui S. Selami și primii și al patrulea solicitanți, Curtea a stabilit că în august 2002 poliția și-a căutat casa. L-au întrebat pe domnul S. Selami să vină cu ei la secţia de poliţie Gostivar. Acolo, a fost interogat în legătură cu un incident în care doi poliţişti au fost ucişi. A refuzat să aibă vreo legătură cu incidentul. A fost dus de mașină de poliție la Skopje, unde a fost plasat în “o pivniță sau un garaj” și bătut. Reclamanții nu au fost conștienți de dl S. Locaţia lui Selami timp de câteva zile după care au descoperit că a fost spitalizat la spitalul Skopie. În ciuda acestor constatări, Tribunalul nu a exprimat nicio concluzie cu privire la legalitatea unei detenții înainte de 19 septembrie 2002 sau la tratamentul suferit de dl S. Selami în timpul detenţiei. 19. Amândoi domnul S. Selami și reclamanții au apelat la Curtea de Apel din Skopje. Ei au susținut că instanța de primă instanță nu și-a determinat afirmația în legătură cu leziunile grave pe care le-a inflit poliția, din cauza căreia a avut craniul rupt; a suferit o hemoragie cerebrală; a necesitat o intervenție chirurgicală la cap; a fost imobilizat și a pierdut întreaga utilizare a mâinilor sale. Sollicitorul General a contestat, de asemenea, hotărârea. 20. La 6 aprilie 2011, dl S. Selami a murit. 21. La 24 august 2012, Curtea de Apel a respins apelurile dlui S. Selami și reclamanții și au permis apelul Sollicitor General. Acesta a anulat hotărârea instanței de jos și a acordat domnului S. Selami echivalentul de 9,800 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale din cauza „detenției sale nejustificate între 19 septembrie și 10 decembrie 2002”. Printre altele, Curtea a afirmat: „În hotărârea impugnată, tribunalul de primă instanţă a înfiinţat... pe baza avizului expert [care dl S. Selami] a avut durere intensă pe cap și corpul său când a fost atacat fizic ... fiecare lovitură a cauzat durere fizică de diferite intensităţi, însoţită de umflare şi vânătăi pe corpul său ... În ceea ce privește intensitatea și durata fricii, experții sunt de părere că atunci când arestează și agresează fizic și lovit, în special pe capul său, [Dl S. Selami avea experienţe intense, neplăcute, emoţionale de frică primară... care a persistat până când a căzut în comă... În ceea ce privește suferința emoțională din cauza privației sale nejustificate de libertate și de deținere, experții sunt de părere că baza pentru un acord de prejudiciu moral ... este timpul calculat la 26 august 2002 ... când [Dl S. Selami a fost arestat de poliție ..., transferat la alte secții de poliție, unde a fost supus la grave maltrat fizic și bătut, care a cauzat leziuni corporale grave ... Această instanță consideră că faptele [de mai sus] au fost corect stabilite. ... ... Această instanță a stabilit pe baza dovezilor medicale că în 1989 [Dl S. Selami] a fost certificată cu handicap în Elveţia şi că de atunci primise beneficii de handicap. Rănile grave pe care le-a infligit (în perioada detenției din 2002) i-au determinat membrele stânge să devină disfuncționale într-o măsură minoră, ceea ce nu poate fi considerat un handicap extrem de sever.” 22. Curtea a respins argumentele reclamanților că instanța de primă instanță nu a decis cererea de compensare pentru daune suportate ca urmare a dlui S. Nedreptăţile fizice ale Selami. În acest sens, acesta a afirmat că: „dispozițiile operative și motivele prezentate în hotărârea [impușită] confirmă clar și fără echivoc faptul că instanța a hotărât întregul argument ... Această instanță consideră că suferința emoțională cauzată de detenție nejustificată este un singur tip de daune care include toate efectele prejudiciale asupra victimei, inclusiv maltraturile sale fizice ... În evaluarea cuantumului de laudă, această instanță a luat în considerare tot respectul cu care reclamantul a fost reținut în familia sa și în comunitate, că în timpul privației nejustificate de libertate el a fost bolnav fizic și a suferit leziuni corporale grave, ca urmare a căror extremități stânge au devenit disfuncționale într-o măsură minoră, că el a fost spitalizat și operat și că el a fost handicapat înainte de ...” 23. Prin decizia finală din 31 octombrie 2012, eliberată de un notar, al patrulea reclamant a fost declarat singurul moștenitor al domnului S. Moștenirea lui Selami, inclusiv compensația acordată lui. Restul reclamanților au refuzat să accepte că sunt moștenitori declarați ai târziuului dl S. Selami. 24. La 1 noiembrie 2012, reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții de Apel Skopje care reiterează argumentele lor anterioare. Al patrulea solicitant, în calitate de succesor statutar al difusului dl S. Selami, a depus recursul în numele său și în numele dlui S. Selami. 25. La 11 iulie 2013, Curtea Supremă a respins recursul reclamanților cu privire la punctele de drept care nu constată niciun motiv pentru a se depărta de faptele stabilite și de argumentul dat de instanțele inferioare.

The applicants alleged, before the domestic courts and before the Court, that on 26 August 2002 police detained Mr S. Selami and took him from Gostivar to Skopje where he was severely beaten. Mr S. Selami sustained serious injuries to his head including a brain haemorrhage and fell into a coma. The police brought him to Skopje Hospital, where he underwent brain surgery. He was in a coma for two weeks and was connected to a ventilator for assisted breathing. 6. By a letter of 28 August 2002 the applicants contacted the Ministry of the Interior seeking information about Mr S. Selami’s whereabouts. By a letter of 29 August 2002, the Ministry had informed them that Mr S. Selami had been admitted to Skopje Hospital. 7. According to a medical certificate from Tetovo Medical Centre issued on 29 January 2003 on the basis of the available medical evidence, Mr S. Selami was in a post-operative state (following medical trepanation of his skull and evacuation of the internal brain haemorrhage); parts of his skull and the tough brain membrane had been seriously damaged; he had suffered reduced mobility of all limbs, muscle hypotonia and neck and rib fractures. According to the report, those injuries had qualified as serious and had had permanent effects on the life and body of Mr S. Selami. 8. As to the subsequent establishment of facts by the domestic civil courts, see paragraphs 15-18 below. 9. On 31 August 2002, five days after first having been detained and beaten by the police (see paragraphs 15 to 22 below), an investigating judge of the Skopje Court of First Instance (“the trial court”) opened an investigation against Mr S. Selami and three other persons in connection with their alleged involvement in enemy activities against the State and ordered their pre-trial detention. The investigating judge specified that Mr S. Selami had been hospitalised and that the detention order would be enforced as soon as he was discharged from hospital. Mr S. Selami’s detention was extended on three occasions. The extension orders specified that he had been deprived of his liberty on 18 September 2002 and that he had been held under the detention order in Skopje Hospital until 18 October 2002. 10. On 14 November 2002 Mr S. Selami was indicted for membership of a terrorist group whose aim had been to organise terrorist attacks on the police in order to endanger the security and constitutional order of the State. On 10 December 2002 Mr S. Selami was released on bail on account of, inter alia, the “serious deterioration of [his] health”. 11. By a judgment of 9 September 2003 the trial court discontinued (запира) the criminal proceedings against Mr S. Selami since the prosecution had withdrawn the charges. The remaining accused were acquitted (ослободени од обвинение). 12. On 18 November 2003 Mr S. Selami contacted the Ministry of Justice with a view to securing an out-of-court settlement and payment of 16,170,000 Macedonian denars (MKD – equivalent to 263,000 euros (EUR)) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage caused, so it was asserted, by the unlawful deprivation of his liberty and the serious injuries that he had sustained at the hands of the police on 26 August 2002. In support he submitted the medical certificate from Tetovo Medical Centre (see paragraph 7 above). 13. In the absence of any response from the Ministry, on 30 January 2004 Mr S. Selami and the applicants submitted two separate lawsuits, one in relation to his unlawful detention and one in relation to his physical ill-treatment by the police, claiming pecuniary and non-pecuniary damages in both. They reiterated that on 26 August 2002 Mr S. Selami had been unlawfully deprived of his liberty; that he had been taken to police stations where he had been beaten and physically ill-treated; and that the police had taken him to Skopje Hospital where he had undergone head surgery. On 19 September 2002 he had been transferred from the hospital to Skopje detention facility in view of his detention on remand. The applicants’ claim was based on section 190(3) of the Obligations Act (Закон за облигационите односи), which entitles a spouse and children to obtain non-pecuniary damages in a case of severe disability of the victim (see paragraph 27 below). 14. Both claims were joined and decided in a single set of proceedings. During the proceedings, the domestic courts commissioned two expert opinions and admitted into evidence extensive medical material issued by relevant medical institutions in Switzerland concerning Mr S. Selami’s earlier injury while at work in that State. 15. In a judgment of 22 April 2010, the Gostivar Court of First Instance ruled partly for Mr S. Selami and, relying on section 189 of the Obligations Act (see paragraph 26 below), it awarded him the equivalent of EUR 18,000 in non-pecuniary damages for the unjustified detention between 19 September and 10 December 2002. It dismissed the remaining part of Mr S. Selami’s claim. As to the applicants’ claims, the court held that the consequences suffered by Mr S. Selami as a consequence of “the unjustified detention” could not be regarded “extremely severe disability”, as required by section 190(3) of the Obligations Act. 16. On the basis of the available medical evidence, the court established that in 1985, while at work in Switzerland, Mr S. Selami had fallen and injured his spine and right leg, which had become dysfunctional. As a result of that injury, he had been certified as disabled for the purposes of work in Switzerland and he had had to use crutches and a disability-adapted car. 17. Relying on the expert evidence admitted at the trial, the court established, as a matter of fact, that during the “incriminating event of 26 August 2002 ... Mr S. Selami had sustained serious bodily injury. As a result of the head trauma, there was haemorrhage ... in the right (part of the brain) ... After the surgery, Mr S. Selami had remained in coma and ... had been connected to a ventilator for assisted breathing. He had recovered after three weeks ...”. The court further referred to the expert opinion according to which Mr S. Selami had sustained strong and intensive physical pain, as well as strong emotional pain and humiliation while being beaten. He had sustained serious head injuries, which had affected, though not permanently, the left side of his body and had provoked other negative psychological effects. 18. Relying on the statements of Mr S. Selami and the first and fourth applicants, the court established that in August 2002 the police had searched their house. They had asked Mr S. Selami to come with them to Gostivar police station. There, he had been questioned in relation to an incident in which two policemen had been killed. He had denied having any connection to that incident. He had been taken by police car to Skopje, where he had been placed in “a cellar or a garage” and beaten. The applicants had not been aware of Mr S. Selami’s whereabouts for several days after which they had discovered that he had been hospitalised in Skopje Hospital. Despite these findings of fact, the Court of First Instance expressed no conclusion about the lawfulness of any detention prior to 19 September 2002 or the treatment suffered by Mr S. Selami during that detention. 19. Both Mr S. Selami and the applicants appealed to the Skopje Court of Appeal. They argued that the first-instance court had not determined their claim in relation to the serious injuries inflicted on him by the police, as a result of which he had had his skull broken; had suffered a brain haemorrhage; had required head surgery; had been immobilised and had lost the full use of his hands. The Solicitor General also challenged the judgment. 20. On 6 April 2011 Mr S. Selami died. 21. On 24 August 2012 the Skopje Court of Appeal dismissed the appeals by Mr S. Selami and the applicants and allowed the appeal by the Solicitor General. It overturned the lower court’s judgment and awarded Mr S. Selami the equivalent of EUR 9,800 in respect of non-pecuniary damage due to his “unjustified detention between 19 September and 10 December 2002”. The court, inter alia, stated: “In the impugned judgment, the first-instance court established ... on the basis of the expert opinion [that Mr S. Selami] had experienced intense pain on his head and body when he had been physically attacked ... every blow had caused physical pain of different intensity, accompanied by swelling and bruises on his body ... Regarding the intensity and duration of the fear, the experts are of the opinion that when arrested and physically assaulted and hit, particularly on his head, [Mr S. Selami] had had intense, unpleasant, emotional experiences of primary fear ... which persisted until he had fallen into a coma ... Regarding the emotional suffering due to his unjustified deprivation of liberty and detention, the experts are of the opinion that the basis for an award of non-pecuniary damages ... is the time calculated as of 26 August 2002 ... when [Mr S. Selami] was arrested by the police ..., transferred to other police stations, where he was subjected to serious physical ill-treatment and beaten, which caused serious bodily injury ... This court considers that the [above] facts were correctly established. ... ... This court established on the basis of medical evidence that in 1989 [Mr S. Selami] had been certified disabled in Switzerland and that he had been receiving disability benefits ever since. The serious injury inflicted on him (during the 2002 detention) had caused his left limbs to become dysfunctional to a minor extent, which cannot be regarded as an extremely severe disability.” 22. The court rejected the applicants’ arguments that the first-instance court had not decided the claim for compensation for damage sustained as a result of Mr S. Selami’s physical ill-treatment. In this connection it stated that: “the operative provisions and the reasons given in the [impugned] judgment clearly and unequivocally confirm that the court had decided the entire claim ... This court considers that the emotional suffering due to unjustified detention is a single type of damage which includes all the detrimental effects on the victim, including his physical ill-treatment ... In assessing the amount of the award, this court took into consideration all therespect with which the plaintiff was held in his family and in the community, that during the unjustified deprivation of liberty he was physically ill-treated and sustained serious bodily injury, as a result of which his left limbs became dysfunctional to a minor extent, that he was hospitalised and operated on and that he had been disabled before ...” 23. By a final decision of 31 October 2012, delivered by a notary public, the fourth applicant was declared the sole heir of Mr S. Selami’s inheritance, including the compensation awarded to him. The remaining applicants refused to accept being declared heirs of the late Mr S. Selami. 24. On 1 November 2012 the applicants lodged an appeal on points of law against the judgment of the Skopje Court of Appeal reiterating their earlier arguments. The fourth applicant, as the statutory successor of the late Mr S. Selami, lodged the appeal in his name and on behalf of Mr S. Selami. 25. On 11 July 2013 the Supreme Court dismissed the applicants’ appeal on points of law finding no grounds to depart from the established facts and the reasoning given by the lower courts.

§ Cauze similare