SHALYAVSKI AND OTHERS v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
SHALYAVSKI AND OTHERS v. BULGARIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 26 ianuarie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 67608/11 Ventislav Petrov SHALYAVSKI și alții împotriva Bulgariei depusă la 7 octombrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Ventislav Petrov Shalyavski, dna Silvia Nikolova Kotseva, dl Martin Nedyalkov Kotsev și dna Yoana Ventislavovva Shalyavska, sunt cetățeni bulgari născuți în 1966, 1967, 1988 și, respectiv, 2003 și trăiesc în Blagoevgrad. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M. Ekindzhiev, dna K. Boncheva și dna S. Stefanova, avocați practicanți în Plovdiv. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt o familie și trăiesc împreună. Primul reclamant suferă de distrofie musculară și este în măsură să își poată mișca capul și mâinile. În 2010 autoritățile de procedură au deschis împotriva acestuia proceduri penale pentru usurare. Situațiile arestării primului reclamant La 7 aprilie 2011, la ora 11 a.m., primul reclamant, care călătorește în mașina sa, a fost oprit de ofițeri de poliție și a ordonat să-i urmărească la secția de poliție. La sosire, șoferul său, care a fost și asistentul său personal, a fost arestat. Primul reclamant, care nu a putut să coboare din mașină, a rămas în ea, imobilizat. El a fost păzit de doi ofițeri de poliție. La aproximativ 15 p.m. Asistentul său a fost adus pentru a-l muta pe o altă mașină, deoarece prima a fost de gând să fie depusă ca dovezi fizice. Primul reclamant a rămas imobilizat în a doua mașină până la ora 19:30. În mai multe ocazii în timpul acelui timp al doilea reclamant a fost adus pentru a-l ajuta cu nevoile sale fizice. În mașină primul reclamant a fost acuzat împotriva lui. După aceea el a fost adus în fața clădirii Curții Regionale Blagoevgrad, care trebuia să țină o audiere pentru a examina cererea urmăririi judiciare de a-l plasa în arestare domiciliară; iar el a trebuit să aștepte sosirea asistentului său personal, care încă era ținut la secția de poliție. Primul reclamant a fost în cele din urmă capabil să coboare din mașină la aproximativ orele 9:30. El a fost adus pentru audierea de judecată, care s-a încheiat la ora 11.30. Cererea acuzației de a-l pune în arest la domiciliu a fost permisă. Vizitele de poliție la domiciliu reclamanților Primul reclamant a fost arestat la domiciliu până la 21 iunie 2011. În mai multe ocazii în această perioadă, ofițerii de poliție l-au vizitat pentru a verifica dacă el a fost acasă. În primele săptămâni vizitele au fost efectuate de două ori pe zi, și după aceea – de multe ori pe zi. Potrivit declarațiilor reclamanților, între 1 mai și 21 iunie 2011 au existat 176 de vizite și au existat zile în care ofițerii au vizitat casa lor de până la cinci ori. Cecurile au fost, de obicei, efectuate de doi sau trei ofițeri. Reclamanții afirmă că starea gravă de sănătate a primei solicitanți a făcut ca vizitele poliției să fie și mai grele pentru ei, deoarece au trebuit să se asigure că, în orice moment, a fost cineva în apartament care a deschis ușa și a lăsat ofițerii să intre, deoarece de fiecare dată când birourile au trebuit să intre în apartament pentru a verifica primul reclamant în camera în care a fost, și, de asemenea, pentru că primul reclamant a fost adesea găsit într-un stat care l-a rușinat. Multe din vizitele au fost efectuate în prezența celui de-al patrulea reclamant, apoi cu opt ani. În decizia sa de ordonare a eliberării primei reclamante, dată la 21 iunie 2011, Curtea de Apel din Sofia a comentat această situație, considerând că aceaceasta este „disturbătoare”, și mai mult, având în vedere faptul că starea de sănătate a primului reclamant nu i-a permis să părăsească casa fără ajutorul altor persoane, și având în vedere că a respectat strict restricțiile impuse acestuia. În opinia instanței interne, acțiunile poliției au constituit umilirea „nejustificată și deliberată”. COMPLAINTĂ Primul reclamant se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că circumstanțele arestării sale la 7 aprilie 2011 au constituit tratamente inumane și degradante. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 3 și al tuturor reclamanților în temeiul articolului 8 din Convenție, de vizitele frecvente de poliție la domiciliu în timpul arestării domiciliare a primului reclamant. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu dispuneau de remedii eficace în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 3 și 8. Primul reclamant a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere modul în care arestarea sa a fost efectuată la 7 aprilie 2011? De asemenea, circumstanțele arestării dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție? A existat vreo ingerință în dreptul reclamanților de a respecta viața lor privată și domiciliul lor, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost necesară această interferență și altfel în conformitate cu art. 8 § 2? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile prevăzute la art. 3 și la art. 8, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenție?