Comunicat la 21 martie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 69725/10 Dimitar Georgiev DIMITROV împotriva Bulgariei depusă la 4 noiembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dimitar Georgiev Dimitrov, este un național bulgar, născut în 1959 și locuiește în Pazardzhik. El este reprezentat în fața Curții de către dl V. Stoyanov, un avocat practicant în Pazardzhik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 august 2008, reclamantul a suferit leziuni într-un accident de trafic. Poliția din Pazardzhik a deschis proceduri penale împotriva unui alt participant la accident. Ofițerul D. a fost inițial responsabil de anchetă, dar ulterior cazul a fost transferat oficialului I. Procedura penală a fost întreruptă la 24 noiembrie 2008 de către un procuror al Procurorului Public al districtului Pazardzhik, cu concluzia că a fost reclamantul și nu celălalt participant responsabil pentru accident; nu s-a comis astfel nicio infracțiune penală, deoarece a fost doar reclamantul care a suferit leziuni ca urmare. Hotărârea de mai sus a fost susținută cu finalitate la 26 ianuarie 2009 de Curtea Regională Pazardzhik. Între timp, reclamantul, nesatisfăcută cu aceste evoluții, a arătat documentele în posesia sa către ziarul local Videlina , care la 29 ianuarie 2009 a publicat un articol privind investigația, intitulat „Historia absurdă a unui accident de trafic”. Articolul a criticat poliția și urmărirea penală pentru manipularea cazului, referindu-se, în mai multe ocazii, la argumentele prezentate de reclamant în apelul său împotriva deciziei procurorului din 24 noiembrie 2008 (a se vedea mai sus). Prin urmare, acesta conține următorul alineat: „De asemenea, ultimul ofițer de poliție care a investigat cazul [Oficialul I.] a declarat în mod clar la 18 septembrie că a luat cazul de [Oficialul D.] deoarece [cellalt participant la accident] a fost un prieten personal al lui de 20 de ani. Apelul în care toate acestea sunt descrise este dat 12 decembrie 2008.” La 19 februarie 2009, Procurorul din districtul Pazardzhik a refuzat, după o plângere a ofițerului I., să deschidă proceduri penale împotriva reclamantului pentru acuzații false de infracțiune. În iulie 2009 Ofițerul I. a inițiat o acuzație privată a reclamantului, susținând că paragraful citat mai sus din art. 29 ianuarie 2009 l-a difamat, ceea ce presupune că a abuzat de biroul său. Într-o hotărâre din 7 decembrie 2009 Curtea de District Pazardzhik a condamnat reclamantul pentru difamare, declarând că acuzațiile sale, difuzate prin presa, nu erau corecte. L-a condamnat la o amendă de 2 500 de lev bulgare (BGN, echivalentul de aproximativ 1.280 euro – EUR) și a reprimat publicul, și a ordonat să plătească un BGN suplimentar 2 500 în prejudiciile morale ale ofițerului I., plus dobânzile implicite începând cu 29 ianuarie 2009. Prin apelul reclamantului, în hotărârea finală din 11 iunie 2010, Curtea Regională Pazardzhik a susținut condamnarea și condamnarea. De asemenea, s-a ajuns la concluzia că declarația impugnată a reclamantului nu era corectă, în special după cum s-a demonstrat că cazul privind accidentul de trafic din 24 august 2008 a fost transferat ofițerului I. de către superiorul său și după ce ofițerul D. a plecat în concediu. În consecință, reclamantul a difuzat prin intermediul presei acuzații false și de difamă, deoarece declarațiile sale au presupus că ofițerul I. și-a abuzat poziția oficială. Procedurile de executare au fost deschise ulterior împotriva reclamantului. Deși el a efectuat unele plăți față de datoria sa, în ianuarie 2015 suma totală datorată de el, inclusiv amenzile plătibile statului, daunele acordate oficialului I., dobânzile acumulate și costurile și cheltuielile, a fost de 8,089,55 BGN (echivalentul de 4,140). Legea și practicile interne relevante au fost rezumate în hotărârea Curții din Marinova și alții c. Bulgaria , nr. 33502/07 și altele §§ 41-44, 49-51 și 54-57, 12 iulie 2016 . A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție, din cauza condamnării sale pentru difamare care face obiectul prezentei cereri?
Communicated on 21 March 2018
Application no. 69725/10
Dimitar Georgiev DIMITROV
against Bulgaria
lodged on 4 November 2010
The applicant, Mr Dimitar Georgiev Dimitrov, is a Bulgarian national, who was born in 1959 and lives in Pazardzhik. He is represented before the Court by Mr V. Stoyanov, a lawyer practising in Pazardzhik.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 24 August 2008 the applicant suffered injuries in a traffic accident.
The police in Pazardzhik opened criminal proceedings against another participant in the accident. Officer D. was initially in charge of the investigation, but subsequently the case was transferred to Officer I.
The criminal proceedings were discontinued on 24 November 2008 by a prosecutor of the Pazardzhik District Public Prosecutor’s Office, with a conclusion that it had been the applicant and not the other participant who was responsible for the accident; no criminal offence had thus been committed as it had been only the applicant who had suffered injuries as a result.
The above decision was upheld with finality on 26 January 2009 by the Pazardzhik Regional Court.
In the meantime, the applicant, dissatisfied with these developments, showed the documents in his possession to the local newspaper
Videlina
, which on 29 January 2009 published an article on the investigation, entitled “The absurd history of a traffic accident”.
The article criticised the police and the prosecution for their handling of the case, referring on several occasions to arguments put forward by the applicant in his appeal against the prosecutor’s decision of 24 November 2008 (see above). It thus contained the following paragraph:
“And also, the last police officer to investigate the case [Officer I.] stated plainly on 18 September that he had taken the case from [Officer D.] because [the other participant in the accident] had been a personal friend of his since 20 years. The appeal in which all this is described is dated 12 December 2008.”
On 19 February 2009 the Pazardzhik District Public Prosecutor’s Office refused, upon a complaint by Officer I., to open criminal proceedings against the applicant for false accusation of a criminal offence.
In July 2009 Officer I. initiated a private prosecution of the applicant, claiming that the paragraph quoted above of the article of 29 January 2009 had defamed him, implying that he had abused his office.
In a judgment of 7 December 2009 the Pazardzhik District Court convicted the applicant for defamation, finding that his allegations, disseminated through the press, were untrue. It sentenced him to a fine of 2,500 Bulgarian levs (BGN, the equivalent of approximately 1,280 euros – EUR) and public reprimand, and ordered him to pay an additional BGN
2,500 in non-pecuniary damage to Officer I., plus default interest as of 29 January 2009.
Upon appeal by the applicant, in a final judgment of 11 June 2010 the Pazardzhik Regional Court upheld the conviction and the sentence. It also reached the conclusion that the applicant’s impugned statement was untrue, in particular as it had been shown that the case concerning the traffic accident of 24 August 2008 had been transferred to Officer I. by his superior and after Officer D. had gone on leave. Accordingly, the applicant had disseminated through the press untrue and defaming allegations, as his statements had implied that Officer I. had abused his official position.
Enforcement proceedings were opened against the applicant subsequently. Even though he made some payments towards his debt, in January 2015 the total amount owed by him, including the fine payable to the State, the damages awarded to Officer I., the interest accrued and costs and expenses, was BGN 8,089.55 (the equivalent of EUR 4,140).
B.
Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law and practice have been summarised in the Court’s judgment in
Marinova and Others v. Bulgaria
, nos. 33502/07 and
3
others, §§ 41-44, 49-51 and 54-57, 12 July 2016).
The applicant complains that his conviction and sentence in relation to the newspaper article of 29 January 2009 breached Article 6 and Article 10 of the Convention.
Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article
10 of the Convention, on account of his conviction for defamation which is the subject of the present application?