Comunicat la 2 februarie 2016 SECȚIUNEA 3 Cereri n 20199/14 și 20655/14 Konstantin Ivanovich NESTERENKO împotriva Rusiei și Gennadiy Nikolayevich GAYDUKOV împotriva Rusiei (a se vedea lista din anexă) Lista părților reclamante, precum și datele de introducere a cererilor, figurează în anexă. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt militari. Angajatorii lor, Ministerul Apărării, a atribuit reclamanților apartamente cu titlu de închiriere socială. Dorind privatizare a apartamentelor lor, reclamanții au adresat cererile lor unei societăți de drept public ( Prin scrisoarea din data de 29 martie 2014, FGU a fost desemnată de proprietar să încheie contracte de închiriere socială. octombrie 2012, această societate a răspuns că nu era abilitată să exercite competențele proprietarului în materie de privatizare și a adăugat că, pe de o parte, modalitățile de privatizare nu erau elaborate prin lege și, pe de altă parte, că dreptul de proprietate ar putea fi recunoscut pe cale judiciară. În plus, reclamanții și-au adresat cererea Ministerului Federal al Apărării. Ministerul le-a răspuns că modalitățile de privatizare erau în curs de elaborare și că dreptul de proprietate ar putea fi conferit pe cale judiciară. Reclamanții au sesizat Tribunalul orașului Tikhoretsk (regiunea Krasnodar) cu privire la o acțiune îndreptată împotriva Ministerului Apărării, a FGU și a administrației orașului Tikhoretsk pentru a recunoaște dreptul de proprietate asupra apartamentelor lor. Prin decizii anterioare datei de 24 iulie 2013, Tribunalul a declarat recursurile inadmisibile, în temeiul articolului 222 din Codul de procedură civilă, pe motiv că nu au introdus o cale de atac în avans înainte de sesizarea justiției. Instanța a arătat că ministerul de apartamente a răspuns că, în lipsa regulamentului administrativ adecvat, privatizarea era temporar imposibilă, însă, în vederea realizării privatizării, legea pledase pentru a proceda pe cale administrativă și, numai în caz de refuz, pentru a introduce o acțiune judiciară. Întrucât ministerul nu a refuzat stricto sensu cererea de privatizare, instanța concluzionează că obligația de a formula o acțiune în avans nu era satisfăcută. În ceea ce-l privește pe dl Gaydukov, instanța a considerat că nu era adresată proprietarului. Ei au susținut că, spre deosebire de instanță, ei considerau răspunsul Ministerului Apărării drept o respingere a cererii lor de privatizare care le permitea să sesizeze justiția. În al doilea rând, ei au subliniat că instanța din oraș nu indicase dispoziția legală în temeiul căreia era obligatorie o acțiune precontențioasă pentru sesizarea justiției. În cele din urmă, dl Gaydukov a subliniat că a adresat o cerere în mod corespunzător Ministerului Apărării, proprietarul locuinței sale. La 5 septembrie 2013, Curtea Regională din Krasnodar a confirmat, în apel, deciziile atacate. În conformitate cu art. 222 din Codul de procedură civilă, în special, în cazul în care [art. 222 alineatul (2) ] părțile nu au formulat o cale de atac în mod expres în cazul în care o astfel de procedură este prevăzută de o lege federală pentru acest tip de litigiu ca o condiție obligatorie înainte de sesizarea instanței. 11. În conformitate cu art. 223 din Cod, în cazul menționat anterior, instanța emite o hotărâre prin care se pune capăt în instanță. În această hotărâre, instanța are obligația de a indica modul în care reclamantul poate înlătura obstacolele din calea instanței enumerate la art. 222 din Cod [art. 223 alineatul (1) ]. Reclamantul are dreptul să reintroducă aceeași acțiune după corectarea deficiențelor menționate în art. 222 din Cod [art. 223 alin. (2) ]. GRIEFS 12. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că acțiunile lor judiciare nu au fost examinate pe fond. Au beneficiat reclamanții de un drept de acces la o instanță judecătorească, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, în măsura în care instanțele naționale nu au efectuat o examinare pe fond (a se vedea, Mutadis mutantis Faliec. România, nr 23257/04, § 24 și 26, 19 mai 2015)? În special, La depunerea cererilor de privatizare a apartamentelor de către reclamanți, aceasta constituie o cale de atac precontențioasă În caz contrar, ce instanță ar trebui sesizată pentru a se asigura că obligația de a introduce o cale de atac precontențioasă este considerată ca fiind îndeplinită Ce text de drept național necesită o astfel de acțiune precontențioasă Data nașterii: 20199/14 19/022014 Konstantin Ivanovich NESTERENKO 11/06/1973 Tikhorretsk, regiunea Krasnodar 20655/14 19/022014 Gennadiy Nikolayevich GAYDUKOV 20/10/1965 Tikhoretsk, regiunea Krasnodar
Communiquée le 2 février 2016
Requêtes n
os
20199/14 et 20655/14
Konstantin Ivanovich NESTERENKO contre la Russie
et Gennadiy Nikolayevich GAYDUKOV contre la Russie
(voir liste en annexe)
1.
La liste des parties requérantes, ainsi que les dates de l’introduction des requêtes, figurent en annexe.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
3.
Les requérants sont militaires. Leur employeur, le ministère de la Défense, attribua aux requérants des appartements à titre de bail social.
4.
Souhaitant privatiser leurs appartements, les requérants adressèrent leurs demandes à une société de droit public (
Федеральное государственное учреждение «Южное региональное управление жилищного обеспечения»
) (ci-après, «
la société FGU
») désignée par le propriétaire pour conclure les contrats de bail social. Par une lettre du 29
octobre 2012, cette société répondit qu’elle n’était pas habilitée à exercer les pouvoirs du propriétaire en matière de privatisation. Elle ajouta que, d’une part, les modalités de privatisation n’étaient pas élaborées par la loi et, d’autre part, que le droit de propriété pourrait être reconnu par la voie judiciaire.
5.
Les requérants adressèrent, en outre, leur demandes au ministère fédéral de la Défense. Le ministère leur répondit que les modalités de privatisation étaient en train d’être élaborées et que le droit de propriété pourrait être conféré par la voie judiciaire.
6.
Les requérants saisirent le tribunal de la ville de Tikhoretsk (région de Krasnodar) d’une action dirigée contre le ministère de la Défense, la société FGU et l’administration de la ville de Tikhoretsk visant à reconnaître le droit de propriété à leurs appartements.
7.
Par décisions avant dire droit du 24 juillet 2013, le tribunal déclara les recours irrecevables, en application de l’article 222 du code de procédure civile, au motif que les requérants n’avaient pas introduit un recours précontentieux avant la saisine de la justice. Le tribunal observa qu’en effet le ministère – propriétaire des appartements – avait répondu que, en l’absence du règlement administratif approprié, la privatisation était temporairement impossible. Or, nota le tribunal, afin de réaliser la privatisation, la loi préconise de procéder par la voie administrative et, seulement en cas de refus, de former un recours judiciaire. Puisque le ministère n’avait pas refusé
stricto sensu
la demande de privatisation, le tribunal conclut que l’exigence de former un recours précontentieux n’était pas satisfaite.
En ce qui concerne M. Gaydukov, le tribunal releva qu’il ne s’était pas adressé au propriétaire.
8.
Les requérants interjetèrent appel. Ils firent valoir que, contrairement au tribunal, ils considéraient la réponse du ministère de la Défense comme un rejet de leur demande de privatisation leur permettant de saisir la justice. En second lieu, ils faisaient remarquer que le tribunal de la ville n’avait pas indiqué la disposition légale en vertu de laquelle un recours précontentieux était obligatoire pour la saisine de la justice. Enfin, M. Gaydukov fait observer qu’il avait bien adressé sa demande au ministère de la Défense, propriétaire de son logement.
9.
Le 5 septembre 2013, la cour régionale de Krasnodar confirma, en appel, les décisions attaquées.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
10.
Selon l’article 222 du code de procédure civile, l’instance s’éteint notamment, lorsque (alinéa 2 de l’article 222) les parties n’ont pas formé un recours précontentieux si une telle procédure est prévue par une loi fédérale pour ce type de litige comme une condition obligatoire avant la saisine du tribunal.
11.
Selon l’article 223 du code, dans le cas susmentionné, le tribunal rend une décision mettant fin à l’instance. Dans cette décision, le tribunal est tenu d’indiquer comment le requérant peut écarter les obstacles à l’instance énumérés dans l’article 222 du code (article 223 § 1). Le demandeur a le droit de réintroduire la même action après avoir corrigé les défauts mentionnés dans l’article 222 du code (article 223 § 2).
12.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent que leurs recours judiciaires n’ont pas été examinés sur le fond.
Les requérants ont-ils bénéficié d’un droit d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, dans la mesure où les juridictions nationales n’ont pas procédé à l’examen au fond des recours (voir,
mutadis mutantis
Fălie c. Roumanie
, n
o
23257/04, §§ 24 et 26, 19 mai 2015)?
En particulier,
a)
l’introduction par les requérants des demandes auprès du ministère de la Défense visant à la privatisation de leurs appartements, constitue-t-elle un recours précontentieux
?
b)
Dans la négative, quelle instance devrait être saisie pour que l’exigence de former un recours précontentieux soit considérée comme remplie
?
c)
Quel texte de droit national requiert de faire un tel recours précontentieux
? Ce texte est-il formulé de manière suffisamment claire et prévisible
?
N
o
N
o
de requête
Date d’introduction
Nom du requérant
Date de naissance
Lieu de résidence
20199/14
19/02/2014
Konstantin Ivanovich NESTERENKO
11/06/1973
Tikhoretsk, région de Krasnodar
20655/14
19/02/2014
Gennadiy Nikolayevich GAYDUKOV
20/10/1965
Tikhoretsk, région de Krasnodar