CASE OF GÜRBÜZ AND ÖZÇELİK v. TURKEY

Reclamanții s-au născut în 1975 și 1976 respectiv și își îndeplinesc în prezent condamnarea la închisoarea Tekirdağ. La 13 aprilie 1998, reclamanții au fost arestați pe suspectul de a fi afiliați la o organizație ilegală. La 14 și, respectiv, 16 aprilie 1998, primul reclamant a formulat declarații detaliate de poliție în absența unui avocat. La 15 aprilie 1998, al doilea reclamant a fost, de asemenea, interogat de către poliție în absența unui avocat și a folosit dreptul său de a rămâne tăcut. La 19 aprilie 1998, ambii solicitanți au fost examinați la Institutul de Medicină Forensică din Istanbul. Potrivit raportului medical, nu au existat urme de tratamente defectuoase pe corpul lor. În aceeași zi, încă în absența unui avocat, reclamanții au fost aduse în fața procurorului public și ulterior judecătorul de investigare.

În fața procurorului public și a judecătorului de investigare, ambele solicitanți au dat declarații, iar al doilea reclamant s-a plâns că a fost tratat rău în arestul poliției. Judecătorul de investigare a retras reclamanții în custodie. La 30 aprilie 1998, procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus o acuzație în fața instanței respective și a acuzat reclamanții de a desfășura activități în scopul de a provoca secesiunea unei părți a teritoriului național. El a solicitat pedeapsa cu moartea în temeiul articolului 125 din Codul Penal. La 4 mai 1998, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a organizat o audiere pregătitoare. Acesta a hotărât că ar trebui continuată detenția reclamanților în reținere.

Între 6 iulie 1998 și 26 mai 1999, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul, compusă din doi judecători civili și un judecător militar, a mai organizat șapte audieri. La 18 iunie 1999, constituția a fost modificată și judecătorul militar care stă pe banca Curții de Securitate de Stat din Istanbul a fost înlocuit de un judecător civil. După aceea, Curtea a mai avut douăzeci de audieri. În timpul audierii, reclamanții au susținut că acestea au fost tratate rău sub custodia poliției. 10. La 24 septembrie 2003, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul, compusă din trei judecători civili, a declarat că reclamanții sunt vinovați și le-a condamnat la închisoare pe viață în temeiul articolului 125 din Codul Penal.

În condamnarea reclamanților, Curtea de Securitate a avut în vedere declarațiile reclamanților adresate poliției, procurorului public și judecătorului de investigare respectiv. 11. La 24 martie 2004, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții de Securitate de Stat din Istanbul. Această decizie a fost depusă la Registrul instanței de primă instanță la 22 aprilie 2004.

4. The applicants were born in 1975 and 1976 respectively and are currently serving their prison sentence in the Tekirdağ Prison.