CtEDO 21.03.2000 Auto

DEMIREL ET KÖYLÜOGLU contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.03.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DEMIREL ET KÖYLÜOGLU contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Özlem DEMIREL și Özkan KÖYLÜO Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 martie 1997 și înregistrată la 15 mai 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamanții sunt resortisanți turci, născuți în 1973 la Ankara și, respectiv, 1968 la Bursa. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Köylüo La 6 martie 1997, reclamanții au fost arestați și reținuți de către ofițerii de poliție din secțiunea politică a conducerii de securitate dalja. În timpul arestării lor, reclamanții nu au fost asistați de niciun avocat. La 10 și respectiv 11 martie 1997, reprezentanții reclamanților au formulat opoziție împotriva arestării acestora, au solicitat eliberarea lor și au solicitat dreptul de a-i asista la interogatoriu. La aceleași date, procurorul Republicii lângă curtea de securitate din Istanbul a prelungit perioada de custodie a reclamanților până la 18 martie 1997. Prin ordonanța de rejudecare din 10 și 13 martie 1997, judecătorul a respins cererea de eliberare a celui de-al doilea reclamant pe baza legislației în vigoare. Prin ordonanța de rejudecare din 13 martie 1997, judecătorul-șef din apropierea Curții de Securitate a statului Istanbul, subliniind că durata maximă a arestării, adică șapte zile, a expirat, a ordonat traducerea celui de-al doilea reclamant în fața procurorului Republicii. La 14 martie 1997, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului de către reclamanți a fost acuzat de a fi membri ai unei organizații ilegale, și anume partidul comunist revoluționar al poporului. În aceeași zi, ei au fost duși în fața judecătorului ateur care a ordonat detenția lor. Printr-un act de acuzare prezentat la 19 martie 1997, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Istanbul a inițiat o acțiune împotriva reclamanților în temeiul articolului 169 din Codul penal turc care interzice formarea de bande armate care ar putea comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. Prin ordonanța de rejudecare din 21 martie 1997, instanța a respins detenția reclamanților. Prin hotărârea din 23 martie 1998, Curtea de Securitate a statului i-a închis pe reclamanți din lipsă de probe suficiente. GRIFS Reclamanții au declarat încălcarea art. 5 alin. (2), 3, 4, 5 din Convenție. Ei susțin în special că nu au fost informați cu privire la motivele arestării lor, nu au fost aduse în fața unui judecător într-un termen rezonabil, nu au dispus de o cale de atac eficientă pentru a contesta legalitatea custodiei lor, nu au dispus de un drept la despăgubire bazat pe durata excesivă a custodiei lor. Invocând art. 6 alin. (3) din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil în măsura în care nu au putut beneficia de asistența avocatului lor în timpul arestării și interogării în ciuda cererilor lor în acest sens și au fost privați de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării lor. Invocând alineatele (2), (3), (4) și (5) ale articolului 5 din convenție, reclamanții se plâng de durata și lacundarea custodiei lor. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (3) [Note1] din Regulamentul său de procedură. În plus, invocând art. 6 alineatul (3) din convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil în măsura în care le-a fost imposibil să comunice cu avocații lor și să beneficieze de asistența lor. Curtea arată, în această privință, că procedura inițiată împotriva reclamanților a dus la achitarea acestora. Prin urmare, nu pot pretinde că sunt victime ale unei încălcări a articolului 6 alineatul (3) din Convenție. Prin urmare, acest aspect trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, [în unanimitate] [cu majoritate] AJOURNE (art. 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1). Președintele [Note1] A se adapta.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-06
0,99
DEMIREL ET KÖYLÜOGLU contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE Requête n° 36113/97 présentée par Özlem DEMIREL et Özkan KÖYLÜOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 mars 2001 en une chambre composée de M mes E. P
CtEDO 2001-05-26
0,96
ÖNCÜ et AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63357/00 présentée par İbrahim ÖNCÜ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 26 juin 2001 en une chambre co
CtEDO 2000-04-27
0,96
KÖYLÜOGLU contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45742/99 présentée par Muhittin KÖYLÜOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambre compo
CtEDO 2000-07-04
0,96
KÖROGLU contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 39446/98 présentée par Dilek KÖROĞLU contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre composée de
CtEDO 2000-07-04
0,96
TEMEL ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36203/97 présentée par Sabri TEMEL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre c
Sursă