CtEDO 06.03.2001 Auto

DEMIREL ET KÖYLÜOGLU contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
06.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DEMIREL ET KÖYLÜOGLU contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Prima DECIZIE FINALĂ Cerere nr. 36113/97 prezentată de Özlem DEMIREL și Özkan KÖYLÜO Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 martie 1997 și înregistrată la 15 mai 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a primei secțiuni la 21 martie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții sunt resortisanți turci, născuți în 1973 la Ankara și, respectiv, 1968 la Bursa. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Köylüoui, avocat în barou da . La 6 martie 1997, reclamanții au fost arestați și reținuți de către ofițerii de poliție ai secției politice a Direcției de Securitate din Istanbul. Pe 10 și respectiv 11 martie 1997, reprezentanții reclamanților au formulat opoziție împotriva arestării acestora, au solicitat eliberarea lor și au solicitat dreptul de a-i asista la interogatoriu. La aceeași dată, procurorul republicii lângă curtea de securitate din statul membru în cauză a prelungit perioada de luare în custodie publică până la 18 martie 1997. Prin ordonanță din 10 și 13 martie 1997, judecătorul a respins cererea de eliberare a celui de-al doilea reclamant, bazată pe legislația în vigoare. Prin ordonanța de rejudecare din 13 martie 1997, judecătorul care se află în jurul Curții de Securitate a statului membru în cauză, evidențiind faptul că perioada maximă a detenției, adică șapte zile, a expirat, a dispus traducerea celui de-al doilea reclamant în fața procurorului Republicii. La 14 martie 1997, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului de către reclamanți a fost acuzat de a fi membri ai unei organizații ilegale, și anume partidul comunist revoluționar al poporului. În aceeași zi, ei au fost duși în fața judecătorului ateur care a ordonat detenția lor. Prin actul de acuzare prezentat la 19 martie 1997, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului t ă ii a inițiat o acțiune împotriva reclamanților în temeiul articolului 169 din Codul penal turc care reprimă formarea de benzi armate care ar putea comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. Prin ordonanța de rejudecare din 21 martie 1997, instanța a respins detenția reclamanților. Prin Hotărârea din 23 martie 1998, Curtea de Securitate a Uniunii Europene i-a acuzat pe solicitanți din cauza lipsei unor probe suficiente. GRIFS Reclamanții au declarat încălcarea art. 5 alin. (2), 3, 4, 5 din Convenție. Ei susțin în special că nu au fost informați cu privire la motivele arestării lor, nu au fost aduse în fața unui judecător într-un termen rezonabil, nu au dispus de o cale de atac eficientă pentru a contesta legalitatea custodiei lor, nu au dispus de un drept la despăgubire bazat pe durata excesivă a custodiei lor. Invocând art. 6 alin. (3) din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la un proces echitabil în măsura în care nu au putut beneficia de asistența avocatului lor în timpul arestării și interogării în ciuda cererilor lor în acest sens și au fost privați de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării lor. Curtea constată că reclamanții au fost invitați la 28 august și 14 noiembrie 2000 să își prezinte observațiile ca răspuns la observațiile guvernului. Curtea constată că aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși în ultima lamă a reclamanților a fost atrasă asupra termenilor articolului 37 din convenție. Curtea concluzionează că nu mai doresc să își mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) in fine, Curtea consideră că: mai puține împrejurări speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de convenție și a protocoalelor sale nu impun continuarea examinării cererii. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Paul Mahoney Elizabeth Palm Modululer Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-03-21
0,99
DEMIREL ET KÖYLÜOGLU contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36113/97 présentée par Özlem DEMIREL et Özkan KÖYLÜOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 21 mars 2000 en une
CtEDO 2001-05-26
0,96
ÖNCÜ et AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63357/00 présentée par İbrahim ÖNCÜ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 26 juin 2001 en une chambre co
CtEDO 2001-09-04
0,96
ESEN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29484/95 présentée par Hakime ESEN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 septembre 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2001-02-13
0,96
KARATEPE ET KIRT contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 28013/95 et 28017/95 présentées respectivement par Mustafa KARATEPE et Cansur KIRT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13
CtEDO 2001-09-11
0,96
BARUT contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29863/96 présentée par Mikail BARUT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11 septembre 2001 en une chambre composée d
Sursă