Comunicat la 8 februarie 2016 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 66952/12 Emil NEAGU împotriva României introdusă la 6 octombrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Emil Neagu, este un resortisant român născut în 1975 și rezident în București. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La o dată nespecificată în 2006, reclamantul și N.P., sora sa, au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Ramnicu-Sarerat ( Printre altele, reclamantul a invocat, în fața instanței de apel, că suferă de schizofrenie și că nu putea urmări în mod corespunzător desfășurarea procedurii; el a solicitat asistență judiciară, precum și numirea unui curier pentru a-și reprezenta interesele în procedură. Printr-o decizie înainte de a spune dreptul din 12 ianuarie 2010, instanța de apel acceptă cererea reclamantului de acordare a ajutorului judiciar, în conformitate cu dispozițiile din ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă ( La 29 martie 2010, primăria secției a șasea din București desemnează B.L.A., în calitate de curator al reclamantului. Prin hotărârea din 27 aprilie 2010, tribunalul daci a dat dreptul la recurs în recursul reclamantului, considerând, printre altele, că interesele reclamantului nu au fost reprezentate în mod corect în cursul procedurii La 16 februarie 2011, primăria din districtul 6 București a reconfirmat B.L.A. ca curator al reclamantului. Prin deciziile din 14 aprilie și 23 noiembrie 2011, Tribunalul de Primă Instanță, hotărând în primă instanță, și Tribunalul departamental din Buzău, hotărând în apel, au făcut parte din dreptul la acțiune și au decis să împartă în loturi de patrimoniu succesoral. Reclamantul a fost asistat de B.L.A. și a fost, de asemenea, reprezentat de un avocat numit din oficiu. Reclamantul s-a ocupat de acțiune; recursul a fost înregistrat de instanța de apel care a notat actele de procedură la B.L.A. Nu reiese din dosar dacă reclamantul a fost, de asemenea, notificat. El a declarat că a solicitat, fără succes, ca curatalle să fie ridicată, din cauza neplăcerilor cu B.L.A. El a declarat, de asemenea, că a solicitat, întotdeauna fără succes, ajutorul public judiciar. B.L.A. s-a prezentat la tribunalul din 7 mai 2012 și a informat instanța de apel pe care o avea în vedere că nu putea să-și dea seama de drepturile de timbru, că nu avea altă cerere de a face și că se retrăgea înțelepciunii Curții. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, instanța de apel a recurs la recursul reclamantului pentru neplăți ale drepturilor de timbru. ; pe baza, printre altele, a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, instanța de apel a considerat că dreptul de acces la o instanță nu putea fi înțeles ca un drept de acces gratuit și că valoarea drepturilor de timbru în speță era de numai 9,65 lei românești (aproximativ 2,25 euro), ceea ce era rezonabil chiar și pentru o persoană cu venituri modice. Codul familiei, în vigoare până la 1 octombrie 2011, a reglementat instituirea curatatei la articolele 152-157; acesta dispunea, printre altele, de posibilitatea ca autoritatea tutelară să dispună de curatală atunci când o persoană, chiar capabilă, nu își poate gestiona bunurile sau să își apere interesele în mod satisfăcător, din cauza vârstei sale, a unei boli sau a unei infirmități fizice. În cazul în care persoana vizată nu a primit o autorizație de introducere pe piață în conformitate cu art. 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, autoritatea competentă a statului membru în cauză poate solicita ca autoritatea competentă să furnizeze informațiile necesare în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în conformitate cu art. 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. 51/2008 urmărește să asigure dreptul la un proces echitabil și să garanteze accesul egal la justiție în materie civilă, prin instituirea unui sistem de asistență judiciară în funcție de veniturile persoanei care solicită acest lucru (articolele 1 și 8). În conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, se acordă asistență judiciară publică, indiferent de situația materială a reclamantului, în cazul în care legea specială prevede dreptul la asistență judiciară sau dreptul la asistență judiciară gratuită, ca măsură de protecție, având în vedere situațiile speciale, cum ar fi minoritatea, handicapul, un anumit statut sau altele. În acest caz, ajutorul public judiciar este acordat fără [necesitatea] de a îndeplini criteriile prevăzute la art. 8, dar numai în vederea apărării sau recunoașterii drepturilor sau a intereselor care rezultă sau în legătură cu situația specială care a justificat recunoașterea prin lege a dreptului la asistență juridică sau la asistență juridică gratuită. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap enumeră la art. 6 drepturile persoanelor cu handicap, printre care se numără dreptul la asistență juridică. ; în special, acesta precizează că, în cazul în care persoana cu handicap, indiferent de vârstă, se află în domeniul de aplicare, total sau parțial, al gestionării bunurilor sale, aceasta beneficiază de protecție juridică sub forma curatalei sau a tutelei, precum și de asistență juridică. GRIEF Invocând articolele 6, 10 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa accesului la o instanță, din cauza anulării recursului său în recurs pentru neplătirea drepturilor de timbru; el susține că persoana care culege timbrul nu mai este achitată și că nu mai reprezintă interesele sale. A fost ascultată în mod echitabil contestația privind drepturile civile ale reclamantului, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, anularea recursului său la recurs pentru neplătirea drepturilor de timbru a dus la încălcarea dreptului său de acces la o instanță, garantat prin art. 6 alineatul (1) din Convenție?
Communiquée le 8 février 2016
Requête n
o
66952/12
Emil NEAGU
contre la Roumanie
introduite le 6 octobre 2012
Le requérant, M. Emil Neagu, est un ressortissant roumain né en 1975 et résidant à Bucarest.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
À une date non précisée en 2006, le requérant et N.P., sa sœur, saisirent le tribunal de première instance de Râmnicu-Sărat («
le tribunal de première instance
») d’une action civile contre plusieurs tiers en vue du partage du patrimoine successoral de leurs défunts grands-parents.
Après deux cycles procéduraux, l’affaire fut enregistrée par la cour d’appel de Ploiești («
la cour d’appel
»). Le requérant fit valoir entre autres, devant la cour d’appel, qu’il souffrait de schizophrénie et qu’il ne pouvait pas suivre convenablement le déroulement de la procédure
; il demanda l’aide judiciaire, ainsi que la nomination d’un curateur pour représenter ses intérêts dans la procédure.
Par une décision avant dire droit du 12 janvier 2010, la cour d’appel accueillit la demande du requérant visant l’octroi de l’aide judiciaire, en application des dispositions de l’ordonnance d’urgence du Gouvernement n
o
51/2008 sur l’aide publique judiciaire en matière civile («
l’ordonnance n
o
51/2008
»).
Le 29 mars 2010, la mairie du sixième arrondissement de Bucarest désigna B.L.A., en qualité de curateur du requérant.
Par un arrêt du 27 avril 2010, la cour d’appel fit droit au pourvoi en recours du requérant, jugeant, entre autres, que les intérêts du requérant n’avaient pas été correctement représentés pendant la procédure
; la cour d’appel renvoya l’affaire au tribunal de première instance. Le requérant avait été assisté par B.L.A. et avait également été représenté par un avocat nommé d’office.
Le 16 février 2011, la mairie du sixième arrondissement de Bucarest reconfirma B.L.A., comme curateur du requérant.
Par des décisions des 14 avril et 23 novembre 2011, le tribunal de première instance, statuant en première instance, et le tribunal départemental de Buzău, statuant en appel, firent partiellement droit à l’action et décidèrent du partage en lots du patrimoine successoral. Le requérant avait été assisté par B.L.A. et avait également été représenté par un avocat nommé d’office.
Le requérant se pourvut en recours
; le pourvoi fut enregistré par la cour d’appel qui notifia les actes de procédure à B.L.A. Il ne ressort pas du dossier si le requérant a également été notifié. Il allègue avoir demandé, sans succès, à ce que la curatelle fut levée, en raison des mésententes avec B.L.A. Il allègue également avoir demandé, toujours sans succès, l’aide publique judiciaire.
B.L.A. se présenta à l’audience du 7 mai 2012 et informa la cour d’appel qu’il n’entendait pas s’acquitter des droits de timbre, qu’il n’avait pas d’autre demande à faire et qu’il se remettait à la sagesse de la cour. Par un arrêt du même jour, la cour d’appel annula le pourvoi en recours du requérant pour non-paiement des droits de timbre
; se fondant, entre autres, sur l’article 6 § 1 de la Convention, la cour d’appel jugea que le droit d’accès à un tribunal ne pouvait pas s’interpréter comme un droit d’accès gratuit et que le montant des droits de timbre en l’espèce n’était que de 9,65 lei roumains (environ 2,25 euros), ce qui était raisonnable même pour une personne à revenus modiques.
B.
Le droit interne pertinent
Le code de la famille, en vigueur jusqu’au 1
er
octobre 2011, règlementait l’institution de la curatelle aux articles 152-157
; il disposait, entre autres, que l’autorité tutélaire pouvait disposer de la curatelle lorsqu’une personne, même capable, ne peut gérer ses biens ou défendre ses intérêts de manière satisfaisante, en raison de son âge, d’une maladie ou d’une infirmité physique. L’institution de la curatelle n’avait aucune incidence sur la capacité de la personne visée (article 153). Les dispositions relatives aux mandats s’appliquaient aussi en matière de curatelle (article 155).
L’ordonnance n
o
51/2008 vise à assurer le droit à un procès équitable et à garantir l’accès égal à la justice en matière civile, en mettant en place un système d’aide judiciaire en fonction des revenus de la personne qui en fait la demande (articles 1 et 8). Les dispositions pertinentes sont ainsi libellées
:
Article 8
1
«
L’aide publique judiciaire est octroyée, selon les dispositions de la présente ordonnance d’urgence, indépendamment de la situation matérielle du demandeur, si la loi spéciale prévoit le droit à l’assistance judiciaire ou le droit à l’assistance judiciaire gratuite, comme mesure de protection, en considération des situations spéciales, tels la minorité, le handicap, un certain statut ou autres. Dans ce cas, l’aide publique judiciaire est octroyée sans [besoin] de remplir les critères prévus à l’article 8, mais seulement en vue de la défense ou de la reconnaissance des droits ou des intérêts résultant ou en liaison avec la situation spéciale qui a justifié la reconnaissance par la loi du droit à l’assistance judiciaire ou à l’assistance judiciaire gratuite.
»
La loi n
o
448/2006 sur la protection et la promotion des droits des personnes handicapées énumère, à l’article 6 les droits des personnes handicapées, parmi lesquels figure le droit à l’assistance juridique. L’article
25 détaille la portée du droit à l’assistance juridique
; en particulier, il précise que lorsque la personne handicapée, quel que soit son âge, est dans l’impossibilité, totale ou partielle, de gérer ses biens, elle bénéficie de la protection juridique sous la forme de la curatelle ou de la tutelle, ainsi que de l’assistance juridique.
GRIEF
Invoquant les articles 6, 10 et 13 de la Convention, le requérant se plaint du défaut d’accès à un tribunal, en raison de l’annulation de son pourvoi en recours pour non-paiement des droits de timbre
; il fait valoir que le curateur ne s’est pas acquitté des droits de timbre et qu’il ne représentait plus ses intérêts.
La contestation sur les droits de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, l’annulation de son pourvoi en recours pour non-paiement des droits de timbre a-t-elle emporté violation de son droit d’accès à un tribunal, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ?