GANEA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GANEA v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 8 februarie 2016 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 21525/15 Laurențiu Eugen GANEA împotriva României depusă la 27 aprilie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Laurențiu Eugen Ganea, este un național român, care s-a născut în 1963 și trăiește în Bacău. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 august 2014, reclamantul a devenit obiectul unei anchete penale privind suspiciunile că au comis infracțiuni economice (organizarea unui grup criminal, evaziunea fiscală și spălarea banilor). La 29 august 2014 un judecător al drepturilor și libertăților Tribunalului județului Bacău (judecătorul de drepturi și libertăți ) a pus reclamantul sub control judiciar, ordonând, în special, că el se abține de a contacta prin orice mijloace ceilalți suspecți, familiile lor și martorii în acest caz. Procurorul a descoperit că reclamantul a contactat în repetate rânduri I.C. chiar și după ce a devenit conștient că a fost chemat ca martor în acest caz. Prin urmare, procurorul a solicitat instanței să modifice măsura preventivă de control judiciar în vederea detenției în timpul procesului. Reclamantul s-a opus acestei cereri. Printre argumentele sale, el a făcut referire la faptul că ordonanța judecătorească prin care a fost plasată sub control judiciar nu a menținut numele persoanelor pe care le-a fost interzis să le contacteze. La 31 octombrie 2014, un judecător pentru drepturile și libertăți ale Curții Județene a stabilit că reclamantul a avut într-adevăr contact cu I.C., în ciuda faptului că acesta din urmă a fost chemat să depună mărturie ca martor în cadrul procesului său. Curtea a examinat în continuare, pe baza dovezilor în fața acesteia că au fost îndeplinite criteriile pentru punerea reclamantului în detenție în așteptarea procesului. Prin urmare, Curtea a acordat cererea procurorului și a ordonat detenția imediată a reclamantului în timpul procesului. El a fost arestat în aceeași zi. ) la hotărârea instanței. Substanța plângerii a fost că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurii preventive și că instanța ar fi trebuit să examineze mai atent comportamentul procurorului în cursul anchetei. Obiecția a fost respinsă printr-o decizie finală din 6 noiembrie 2014 a Curții de Apel de la Bacău. Detenția sa în așteptarea procesului a fost prelungită ulterior în două ocazii (la 24 noiembrie și 27 decembrie 2014) și a fost eliberat la 25 ianuarie 2015 în urma hotărârii Curții de Apel de la Bacău (la 23 ianuarie 2015), de a nu accepta cererea procurorului de a prelungi noul ordin de detenție. Reclamantul a fost plasat sub control judiciar. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedință Penală („CPC”) se citesc după cum urmează: art. 204 - Obiecții împotriva hotărârilor interlocutorii prin care instanța decide cu privire la măsuri preventive în timpul unei proceduri penale “(3) O opoziție depusă împotriva unei hotărâri interlocutorii prin care instanța a ordonat luarea sau prelungirea unei măsuri preventive sau prin care instanța a remarcat că o măsură încheiată în conformitate cu legea nu are efect suspensor.” art. 215 - Conținutul controlului judiciar „(7) În cazul în care persoana acuzată încălcă în necredere obligațiile impuse ... sub control judiciar, judecătorul pentru drepturi și libertăți ... la cererea procurorului sau a propunerii sale proprii poate înlocui această măsură cu arestarea domiciliară sau detenția în așteptarea procesului, în conformitate cu legea.” art. 242 - Revocarea sau înlocuirea măsurilor preventive “(3) Se înlocuiește o măsură preventivă ... cu o măsură mai grea dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru această măsură și dacă după evaluarea circumstanțelor concrete ale cazului și a comportamentului persoanei în timpul procesului, se consideră că este necesară o măsură mai severă pentru asigurarea scopului [pentru care au fost luate măsurile].” art. 416 - Efect suspensiv al recursului „Un recurs interzis în termenul suspendă executarea atât a criminalilor, cât și a secțiunilor civile [decizia], cu excepția cazului în care legea prevede altfel”. art. 425 - declararea și hotărârea privind obiecția „(4) La hotărârea unei obiecții, dispozițiile articolului 416 ... se aplică în consecință; ...” La 27-28 noiembrie 2014, reprezentanții Consiliului Superior de Magistraturi din România s-au întâlnit cu președinții secțiunilor de drept penal ale Curții Înalte de Casare și Justiție și a Curților de Apel pentru a discuta aspectele CCP care au dat naștere la o interpretare divergentă de către instanțe. Un subiect discutat a fost dacă o opoziție împotriva unei hotărâri interlocutorii prin care o măsură preventivă a fost înlocuită de detenție în așteptarea procesului are un efect suspensiv. „În ceea ce privește situația în care se înlocuiește o măsură mai limpede cu detenție în așteptarea procesului, nici reglementarea generală prevăzută la art. 242 § 3 din CCP, nici dispozițiile speciale (articole 215 § 7, 217 § 9 și 221 § 11 din CCP), se derogă la dispozițiile art. 425 § 4 din CCP. Prin urmare, o astfel de hotărâre interlocutivă nu este aplicabilă de la adoptarea sa. justificarea ar putea fi faptul că, spre deosebire de cazul în care se aplică măsura de detenție preventivă, în situația de mai sus persoana este deja supusă unei măsuri preventive, deși mai puțin severe, și astfel la dispunerea autorității. Alte două aspecte practice sunt de relevanță: ordinul de detenție anterioară [ mandatul de arestare prevenire ] este emis atunci când hotărârea interlocutorie devine finală, iar durata de detenție anterioară se calculează de la data în care ordinea este pusă în aplicare.” COMPLAINT Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, că a fost încadrat ilegal în detenție în așteptarea procesului, pe baza unei hotărâri care nu au fost definitive și, prin urmare, nu ar fi trebuit să fie pus în aplicare. El subliniază că, spre deosebire de cazul în care se aplică, se prelungesc, se confirmă sau se încheie obiecția (în cazul în care obiecția nu suspendă executarea ordinului de judecată), situația în acest caz, în cazul în care o măsură este înlocuită de alta, nu este reglementată în mod expres și, prin urmare, ar trebui să se aplice normele generale de procedură. Reclamantul a epuizat remediile efective de la dispoziția sa pentru a se plânge de presupusa ilegalitate a arestării sale la 31 octombrie 2014? În special, Guvernul ar trebui să explice dacă reclamantul are orice modalitate de a se plânge împotriva executării deciziei din 31 octombrie 2014. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție în perioada între 31 octombrie 2014 și 6 noiembrie 2014?