GANEA v. ROMANIA

Comunicat la 8 februarie 2016 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 21525/15 Laurențiu Eugen GANEA împotriva României depusă la 27 aprilie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Laurențiu Eugen Ganea, este un național român, care s-a născut în 1963 și trăiește în Bacău. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 august 2014, reclamantul a devenit obiectul unei anchete penale privind suspiciunile că au comis infracțiuni economice (organizarea unui grup criminal, evaziunea fiscală și spălarea banilor). La 29 august 2014 un judecător al drepturilor și libertăților Tribunalului județului Bacău (judecătorul de drepturi și libertăți ) a pus reclamantul sub control judiciar, ordonând, în special, că el se abține de a contacta prin orice mijloace ceilalți suspecți, familiile lor și martorii în acest caz. Procurorul a descoperit că reclamantul a contactat în repetate rânduri I.C. chiar și după ce a devenit conștient că a fost chemat ca martor în acest caz. Prin urmare, procurorul a solicitat instanței să modifice măsura preventivă de control judiciar în vederea detenției în timpul procesului. Reclamantul s-a opus acestei cereri. Printre argumentele sale, el a făcut referire la faptul că ordonanța judecătorească prin care a fost plasată sub control judiciar nu a menținut numele persoanelor pe care le-a fost interzis să le contacteze. La 31 octombrie 2014, un judecător pentru drepturile și libertăți ale Curții Județene a stabilit că reclamantul a avut într-adevăr contact cu I.C., în ciuda faptului că acesta din urmă a fost chemat să depună mărturie ca martor în cadrul procesului său. Curtea a examinat în continuare, pe baza dovezilor în fața acesteia că au fost îndeplinite criteriile pentru punerea reclamantului în detenție în așteptarea procesului. Prin urmare, Curtea a acordat cererea procurorului și a ordonat detenția imediată a reclamantului în timpul procesului. El a fost arestat în aceeași zi. ) la hotărârea instanței. Substanța plângerii a fost că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru modificarea măsurii preventive și că instanța ar fi trebuit să examineze mai atent comportamentul procurorului în cursul anchetei. Obiecția a fost respinsă printr-o decizie finală din 6 noiembrie 2014 a Curții de Apel de la Bacău. Detenția sa în așteptarea procesului a fost prelungită ulterior în două ocazii (la 24 noiembrie și 27 decembrie 2014) și a fost eliberat la 25 ianuarie 2015 în urma hotărârii Curții de Apel de la Bacău (la 23 ianuarie 2015), de a nu accepta cererea procurorului de a prelungi noul ordin de detenție. Reclamantul a fost plasat sub control judiciar. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedință Penală („CPC”) se citesc după cum urmează: art. 204 - Obiecții împotriva hotărârilor interlocutorii prin care instanța decide cu privire la măsuri preventive în timpul unei proceduri penale “(3) O opoziție depusă împotriva unei hotărâri interlocutorii prin care instanța a ordonat luarea sau prelungirea unei măsuri preventive sau prin care instanța a remarcat că o măsură încheiată în conformitate cu legea nu are efect suspensor.” art. 215 - Conținutul controlului judiciar „(7) În cazul în care persoana acuzată încălcă în necredere obligațiile impuse ... sub control judiciar, judecătorul pentru drepturi și libertăți ... la cererea procurorului sau a propunerii sale proprii poate înlocui această măsură cu arestarea domiciliară sau detenția în așteptarea procesului, în conformitate cu legea.” art. 242 - Revocarea sau înlocuirea măsurilor preventive “(3) Se înlocuiește o măsură preventivă ... cu o măsură mai grea dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru această măsură și dacă după evaluarea circumstanțelor concrete ale cazului și a comportamentului persoanei în timpul procesului, se consideră că este necesară o măsură mai severă pentru asigurarea scopului [pentru care au fost luate măsurile].” art. 416 - Efect suspensiv al recursului „Un recurs interzis în termenul suspendă executarea atât a criminalilor, cât și a secțiunilor civile [decizia], cu excepția cazului în care legea prevede altfel”. art. 425 - declararea și hotărârea privind obiecția „(4) La hotărârea unei obiecții, dispozițiile articolului 416 ... se aplică în consecință; ...” La 27-28 noiembrie 2014, reprezentanții Consiliului Superior de Magistraturi din România s-au întâlnit cu președinții secțiunilor de drept penal ale Curții Înalte de Casare și Justiție și a Curților de Apel pentru a discuta aspectele CCP care au dat naștere la o interpretare divergentă de către instanțe. Un subiect discutat a fost dacă o opoziție împotriva unei hotărâri interlocutorii prin care o măsură preventivă a fost înlocuită de detenție în așteptarea procesului are un efect suspensiv. „În ceea ce privește situația în care se înlocuiește o măsură mai limpede cu detenție în așteptarea procesului, nici reglementarea generală prevăzută la art. 242 § 3 din CCP, nici dispozițiile speciale (articole 215 § 7, 217 § 9 și 221 § 11 din CCP), se derogă la dispozițiile art. 425 § 4 din CCP. Prin urmare, o astfel de hotărâre interlocutivă nu este aplicabilă de la adoptarea sa. justificarea ar putea fi faptul că, spre deosebire de cazul în care se aplică măsura de detenție preventivă, în situația de mai sus persoana este deja supusă unei măsuri preventive, deși mai puțin severe, și astfel la dispunerea autorității. Alte două aspecte practice sunt de relevanță: ordinul de detenție anterioară [ mandatul de arestare prevenire ] este emis atunci când hotărârea interlocutorie devine finală, iar durata de detenție anterioară se calculează de la data în care ordinea este pusă în aplicare.” COMPLAINT Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, că a fost încadrat ilegal în detenție în așteptarea procesului, pe baza unei hotărâri care nu au fost definitive și, prin urmare, nu ar fi trebuit să fie pus în aplicare. El subliniază că, spre deosebire de cazul în care se aplică, se prelungesc, se confirmă sau se încheie obiecția (în cazul în care obiecția nu suspendă executarea ordinului de judecată), situația în acest caz, în cazul în care o măsură este înlocuită de alta, nu este reglementată în mod expres și, prin urmare, ar trebui să se aplice normele generale de procedură. Reclamantul a epuizat remediile efective de la dispoziția sa pentru a se plânge de presupusa ilegalitate a arestării sale la 31 octombrie 2014? În special, Guvernul ar trebui să explice dacă reclamantul are orice modalitate de a se plânge împotriva executării deciziei din 31 octombrie 2014. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție în perioada între 31 octombrie 2014 și 6 noiembrie 2014?

Communicated on 8 February 2016

FOURTH SECTION

Application no. 21525/15

Laurențiu Eugen GANEA

against Romania

lodged on 27 April 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Laurențiu Eugen Ganea, is a Romanian national, who was born in 1963 and lives in Bacău.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 7 August 2014 the applicant became the subject of a criminal investigation on suspicion of having committed economic crimes (organising a criminal group, tax evasion and money laundering).

On 29 August 2014 a judge for rights and liberties of the Bacău County Court (

judecătorul de drepturi și libertăți

) placed the applicant under judicial control, ordering, notably, that he refrain from contacting by any means the other suspects, their families and the witnesses in the case.

The prosecutor discovered that the applicant had repeatedly contacted I.C. even after becoming aware that he had been called as a witness in the case. Therefore, the prosecutor asked the court to change the preventive measure of judicial control to detention pending trial. The applicant opposed this request. Among his arguments he referred to the fact that the court order whereby he had been placed under judicial control had not mentioned the names of the persons whom he was forbidden from contacting.

On 31 October 2014 a judge for rights and liberties of the County Court established that the applicant had indeed made contact with I.C., despite knowing that the latter had been called to testify as a witness in his trial. The court further considered, based on the evidence before it that the criteria for placing the applicant in detention pending trial had been met. The court therefore granted the prosecutor’s request and ordered the applicant’s immediate detention pending trial. He was arrested on the same day.

The applicant lodged an objection (

contestație

) to the court’s decision. The substance of the complaint was that the conditions required by law for changing the preventive measure had not been met and that the court should have examined more carefully the prosecutor’s conduct during the investigation. The objection was dismissed by a final decision of 6

November 2014 of the Bacău Court of Appeal.

His detention pending trial was subsequently extended on two occasions (on 24 November and 27 December 2014) and he was released on 25

January 2015 following the Bacău Court of Appeal’s decision (of 23

January 2015), not to accept the prosecutor’s request for a new extension of the detention order. The applicant was placed under judicial control.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure (“the CCP”) read as follow:

Article 204 - Objections against interlocutory judgments whereby the court decides on preventive measures during a criminal prosecution

“(3)

An objection lodged against an interlocutory judgment whereby the court ordered the taking or the extension of a preventive measure or whereby the court noted that a measure ended in accordance with the law does not have suspensory effect.”

Article 215 - The content of judicial control

“(7)

If the accused person breaches in bad faith the obligations imposed ... under judicial control, the judge for rights and liberties ... at the prosecutor’s request or of his/her own motion may replace this measure with house arrest or detention pending trial, according to the law.”

Article 242 - Revoking or replacing the preventive measures

“(3)

A preventive measure shall be replaced ... with a harsher measure if the conditions provided by law for that measure are met and if after assessment of the concrete circumstances of the case and of the person’s conduct during trial, it is considered that the more severe measure is needed in order to secure the purpose [for which the measures were taken].”

Article 416 - Suspensory effect of the appeal

“An appeal lodged within the time-limit suspends the enforcement of both the criminal and the civil branches [of the decision], unless the law provides otherwise.”

Article 425

1

- declaring and ruling on the objection

“(4)

When ruling on an objection, the provisions of Article 416 ... shall apply accordingly; ...”

On 27 to 28 November 2014 representatives of the Romanian Superior Council of Magistrates met with the presidents of the criminal law sections of the High Court of Cassation and Justice and of the Courts of Appeal to discuss aspects of the CCP which gave rise to a divergent interpretation by courts. One subject discussed was whether an objection against an interlocutory judgment whereby one preventive measure was replaced by detention pending trial had a suspensory effect. The opinions expressed were that such an interlocutory judgment was not final and thus could not be enforced:

“Concerning the situation when a lighter measure is replaced with detention pending trial, neither the general rule provided in Article 242 § 3 of the CCP, nor the special provisions (Articles 215 § 7, 217 § 9 and 221 § 11 of the CCP), derogate from the provisions of Article 425

1

Two other practical aspects are of relevance: the order for pre-trial detention [

mandatul de arestare preventivă

] is issued when the interlocutory judgment becomes final, and the length of pre-trial detention is calculated from the date when the order is enforced.”

COMPLAINT

The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that he was unlawfully placed in detention pending trial, on the basis of a court decision which was not final and thus should not have been enforced. He points out that, unlike in a case where detention pending trial is applied, extended, confirmed or ends (where the objection does not suspend the enforcement of the court order), the situation in the present case, where one measure is replaced by another, is not expressly regulated and therefore the general rules of procedure should apply.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant exhausted the effective remedies at his disposal to complain about the alleged unlawfulness of his arrest on 31 October 2014? In particular, the Government should explain whether the applicant had any means at his disposal to complain against the enforcement of the decision of 31 October 2014.

2.

Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 (c) of the Convention during the period between 31 October 2014 and 6

November 2014?