CASE OF TUDOR-AUTO SRL AND TRIPLU-TUDOR SRL v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Într-o hotărîre pronunțată la 9 decembrie 2008 ("hotărîrea de bază"), Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție din cauza omisiunii executării hotărîrilor definitive pronunțate în favoarea fiecărei dintre companiile reclamante, precum și o încălcare a aceleiași dispoziții din cauza anulării hotărîrii definitive pronunțate în favoarea companiei Tudor-Auto S.R.L, unde a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 și articolului 13 din Convenție din cauza neexecutării hotărîrilor definitive în favoarea companiilor reclamante și lipsei unor remedii efective în legătură cu plîngerile acestora privind neexecutarea hotărîrilor în favoarea lor.

În conformitate cu articolul 41 din Convenție, companiile reclamante au solicitat despăgubiri în mărime de 7,531,186 euro (EUR) și respectiv 18,289,961 EUR, plus compensarea costurilor și cheltuielilor suportate.

Avînd în vedere că la acel moment Curtea nu a fost pregătită să ia o decizie în chestiunea aplicării articolului 41 din Convenție, aceasta a invitat Guvernul și reclamanții să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la acest aspect și, în special, să informeze Curtea cu privire la orice acord care eventual ar putea fi încheiat (ibid., § 75, și punctul 6 din dispozitiv).

În raportul prezentat de către compania reclamantă, expertul a menționat că aceste calcule s-au bazat pe plîngerile companiilor reclamante în instanța de judecată privind ridicarea de către Procuratura mun. Chișinău a documentelor contabile și a altor bunuri nespecificate.

Compania reclamantă a susținut că pierderile viitoare din cauza incapacității sale de a-și continua activitatea au fost, după cum a accentuat guvernul, speculative. Prin urmare, acestea au declarat că Curtea ar trebui să urmeze abordarea pe care a susținut-o, în multe alte cazuri împotriva Moldovei la calcularea pierderilor cauzate de executarea tardivă a hotărîrilor definitive.

Compania reclamantă a anexat un tabel ce recflectă calculele pierderilor suportate ca rezultat al imposibilității de a folosi banii (EUR 3,100,355) pînă în martie 2009 și a considerat că această sumă ar trebui să fie recalculată, ținîndu-se cont de orice perioadă ulterioară aceastei date și pînă la adoptarea unei hotărîri judecătorești. Mărimea totală a pierderilor suportate pînă la data depunerii observațiilor sale a fost, de asemenea, egală cu 10,321,386 EUR.

Compania reclamantă "Tudor-Auto S.R.L." și-a actualizat plîngerile în conformitate cu articolul 41 din Convenție, expunînd pretenții similare în ceea ce privește metoda de calcul a pierderilor. Calculele, în acest caz, de asemenea s-au bazat pe prevederile raportului de expertiză din 1998, rezultatul cărora a fost suma de 17120000 lei (1276621 EUR). În consecință, valoarea totală a pierderilor suportate a fost egală cu 4,249,996 EUR.

Guvernul a susținut că pretențiile companiilor reclamante au fost speculative, pe măsură ce piața de asigurări din Moldova a suferit fluctuații considerabile în perioada relevantă, o serie de companii chiar au dispărut de pe piață. Mai mult decît atît, acestea au prezentat date statistice care denotă că în perioada 1999-2004 multe companii de asigurare au înregistrat pierderi esențiale. În perioada relevantă, certificatele pentru activitatea de asigurare erau eliberate pentru cinci ani, fapt ce presupune că companiile reclamante nu pot solicita pierderi pentru mai mult de cinci ani, în lipsa unor dovezi că ar fi obținut un nou certificat de înregistrare cinci ani mai tîrziu.

Guvernul a remarcat că raportul de expertiză de care s-au plans companiile reclamante, conținea greșeli grave și nu s-a bazat pe date oficiale. Acest lucru a fost cu atît mai pertinent, avînd în vedere că raportul nu a fost realizat în scopul calculării pierderilor companiilor rezultate din imposibilitatea de a-și continua activitatea, dar pentru a evalua pierderile cauzate de ridicarea documentelor de către procuratură în perioada anului 1997. Cu toate acestea, chiar dacă metodele de calcul și datele invocate de expert în raportul 1998 au servit ca bază pentru determinarea mărimii pierderilor companiilor reclamante, analiza datelor a demonstrat că a existat o eroare de calculul, fapt ce presupune pierderi de zece ori mai mari decît cifra obținută în baza datelor din raportul efectuat in 1998. Mai mult decît atît, Guvernul a pus la îndoială faptul că experții au utilizat cea mai mare cifră de inflație pentru anul 1997, mai mare decît media, care ar fi trebuit luată în considerație, fapt ce în consecință a dus la o creștere artificială suplimentară la evaluarea pierderilor cauzate companiilor reclamante.

Guvernul a menționat că certificatele de înregistrare pentru companiile de asigurări au fost eliberate pentru perioade de cinci ani de la momentul relevant, fără nici o garanție de reînnoire. Acest lucru presupune că companiile reclamante ar putea pretinde pierderi doar pentru cinci ani. În consecință, acestea au susținut că mărimea veniturilor pierdute, indicată în raportul din 5 martie 2009 menționat mai sus necesită a fi ajustată la perioada de cinci ani de valabilitate a certificatelor de asigurare, s-a ridicat la 522286 de lei (aproximativ 44.300 de EUR), în cazul companiei " Triplu-Tudor SRL "și 25572 de lei (aproximativ 2180 EUR), în cazul companiei reclamante " Tudor-Auto SRL". Guvernul a prezentat date oficiale cu privire la veniturile companiilor de asigurări pe parcursul perioadei 1999-2004, în conformitate cu care 10 din 46 de companii de asigurare înregistrate în Republica Moldova au demonstrat un sold negativ pentru anul 1999 și 15 au făcut declarații corespunzătoare în anul următor. Cea mai mare companie de asigurări din Moldova, cu un capital de 48 de milioane de lei (față de 1,7 milioane de euro și, respectiv, 0.7 milioane lei la companiile reclamante) au declarat următoarele rezultate în timpul perioadei 1999-2004: pierderi a 12400 lei în 1999, pierderi de 8542800 lei în 2000, pierderi de 2083600 lei în 2001, profit de 134,200 lei în anul 2002, profit de 3631000 lei în 2003 și profit de 1511800 lei în 2004.

Constatările Curții

Curtea notează că părțile nu sunt de acord cu privire la metoda de calcul al prejudiciului suferit de către companiile reclamante. Fiecare dintre ele s-au bazat pe rapoartele de expertiză, ale căror rezultate diferă în mod semnificativ (a se vedea punctele 7, 11, 14 și 15 de mai sus). Cu toate acestea, chiar și în conformitate cu raportul pentru anul 2009 pe care se bazează guvernul, companiile reclamante au suferit anumite prejudicii.

Curtea reiterează că o hotărîre în care se constată o încălcare impune statului reclamat o obligație legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele ei în așa fel, încît să restabilească, pe cît este posibil, situația existentă înaintea încălcării (a se vedea Fostul rege al Greciei și alții c. Greciei [GC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72).

Curtea notează că societățile reclamante au cerut calcularea pierderilor suportate în funcție de pierderile inițiale, suportate timp de un an (1997). Ele au propus ca suma rezultată, să fie percepută ca venit pe care au fost în imposibilitate să-l folosească din 1997 și, prin urmare, pentru a calcula pierderile, în continuare, în cazul în care ar fi existat un caz de neexecutare a unei hotărîri definitive prin care li s-ar fi atribuit acea sumă. Bazîndu-se pe cele relatate, companiile reclamante consideră că Curtea ar trebui să urmeze abordarea pe care a aplicat-o în alte cazuri împotriva Moldovei referitor la calcularea pierderilor cauzate de executarea tardivă a hotărîrilor definitive (a se vedea, de exemplu, Prodan v. Moldova, nr. 49806 / 99, § 73, CEDO 2004-III (extrase), Mizernaia, citată mai sus, § 28, Nadulișneac c. Moldovei, nr. 18726/04, § 25, 16 octombrie 2007). Cu toate acestea, Curtea nu poate urma abordarea sugerată de către companiile reclamante. Ea notează că în hotărîrile din 31 martie 1998, care nu au fost executate de autorități și dintre care una a fost anulată prin încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, companiilor reclamante nu le-au fost acordate sume de bani, nemaivorbind de suma pe care ele și-au întemeiat cererea privind prejudiciul material. Mai degrabă, autorităților le-a fost solicitată emiterea noilor certificate de înregistrare pentru companiile reclamante. Prin urmare, unicile pierderi pentru care companiile reclamante pot solicita despăgubiri, sunt prejudiciile suportate ca urmare a omisiunii autorităților de a emite certificate de înregistrare specificate în hotărîri. Prin urmare, Curtea va evalua prejudiciile în baza pierderilor suportate de companiile reclamante, deoarece acestea nu au avut posibilitatea să-și continue asigurarea pe durata certificatelor de înregistrare.

Avînd în vedere toate materialele probatorii din dosar, inclusiv rapoartele de expertiză din 2005 și 2009 (a se vedea punctele 14 și 15 de mai sus), și avînd în vedere incertitudinea pierderilor suferite, precum și faptul că certificatele de înegistrare pentru asigurare au fost emise pentru perioade de cinci ani în conformitate cu legislația internă, fără nici o garanție de reînnoire, Curtea acordă 48.000 EUR companiei reclamantă "Triplu-Tudor SRL" și 2.500 EUR pentru compania reclamantă "Tudor-Auto SRL".

Guvernul a considerat că pretențiile companiilor reclamante erau lipsite de temei și referirindu-se la observațiile lor inițiale, a menționat că, în cererile lor de satisfacție echitabilă din 2005, companiile reclamante nu au solicitat compensarea prejudiciului moral cauzat.

Curtea reamintește jurisprudența sa, potrivit căreia o persoană juridică și societate comercială poate pretinde un prejudiciu moral care poate fi compensat în conformitate cu articolul 41 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Comingersoll SA v. Portugalia [GC], nr. 35382/97, § 35, CEDO 2000 IV și Sovtransavto Holding, c. Ucrainei (satisfacție echitabilă), nr. 48553/99, § 79, la 2 octombrie 2003).

În speță, Curtea consideră că, drept urmare a omisiuniii emiterii certificatelor de înregistrare companiilor reclamante, companiile au încetat efectiv să funcționeze iar managerii acestora au pierdut locul de muncă.

Hotărînd în mod echitabil, Curtea orefă 5.000 EUR companiei reclamante "Triplu-Tudor SRL" și 3.000 EUR pentru compania reclamantă "Tudor-Auto SRL" cu titlu de prejudiciul moral suferit (a se vedea Sovtransavto Holding, citată de mai sus, § 82, și Oferta Plus SRL c. Moldovei (satisfacție echitabilă), nr. 14385/04, § 76 12 februarie 2008).

Guvernul a considerat că sumele pretinse erau exagerate și parțial bazate pe observații inutile.

Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt sunt necesare și rezonabile, ca mărime. În cazul de față, avînd în vedere documentele aflate în posesia sa și ținînd cont de criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde suma de 1.000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.