CIUPERCESCU v. ROMANIA

Comunicat la 9 februarie 2016 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 41995/14 Dragoș CIUPPERCESCU împotriva României depusă la 6 august 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dragoș Ciupercescu, este un național român, care s-a născut în 1971 și este în prezent reținut în închisoarea Jilava. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 2005 Curtea județului București a condamnat reclamantul la 18 ani de închisoare. El a fost reținut în închisoarea Giurgiu între 21 ianuarie 2009 și 26 ianuarie 2015, deoarece Curtea a examinat deja plângerea reclamantului cu privire la condițiile sale de detenție în închisoarea Giurgiu pentru perioada între 21 Ianuarie 2009 și 24 iulie 2012, prezenta cerere se referă numai la condițiile de detenție ale reclamantului în aceeași închisoare între 24 iulie 2012 și 26 ianuarie 2015. La 26 ianuarie 2015, reclamantul a fost transferat la închisoarea Jilava, unde își îndeplinește pedeapsa în prezent. Condițiile de detenție ale reclamantului în închisoarea Giurgiu și Jilava Reclamantul se plânge de presupusele condiții inumane de detenție în ambele închisori. În ceea ce privește închisoarea Giurgiu, se plânge de suprapopulare, acces limitat la apă caldă și răcită, celule infestate cu bătaie, cockroaches, lipsă de ventilație adecvată și iluminare, lipsă de încălzire pentru o lună. Pe 26 ianuarie 2015 reclamantul a fost transferat la închisoarea Jilava. El se plânge de suprapopulare și de lipsa unui loc adecvat pentru a servi mese. El susține, de asemenea, că din cauza temperaturii inadecvate în celula există urme de umiditate pe pereți. El se plânge, de asemenea, despre calitatea slabă a apei, care conține viermi și are un miros dezacordabil și gust. Reclamantul susține că, în conformitate cu art. 66 din Legea nr. 254/2013, el are dreptul la comunicare on-line cu soția sa care locuiește în Italia și nu a putut veni și să-l viziteze des. Cu toate acestea, susține că autoritățile închisoare nu îi permit nici să aibă un computer privat în celulă sau să trimită e-mail-uri soției sale. Condițiile de transport ale reclamantului Reclamantul se plânge de fumat pasiv în timpul transportului de la închisoarea Giurgiu la instanțe și în timpul salăi de așteptare la instanțe. El mai mult afirmă că dubiile de închisoare sunt pline de miros de gaz. Potrivit cazului medical al reclamantului, el suferă de astm bronchitis (astm bronșic). Reclamantul a depus mai multe plângeri pe baza Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor („Legea nr. 254/2013”) la judecătorul post-sensibilizare. (a) Plaga privind condițiile de detenție ale reclamantului în închisoarea Giurgiu Reclamantul a depus o plângere la judecătorul post-sensibilizare susținând că temperatura în celulă a fost mai mică de 19 grade și că nu a putut primi vizite fără un dispozitiv de separare. Noiembrie 2014 judecătorul a permis plângerea sa și a ordonat autorităților de închisoare să permită reclamantului să primească o vizită fără dispozitiv de separare și să asigure o temperatură adecvată de minimum 19 grade în celula sa. Această decizie a fost susținută de Curtea de District de Giurgiu la 19 ianuarie 2015. (b) Plaga privind spațiul individual al reclamantului în închisoarea Jilava Prin hotărârea din 16 martie 2015, judecătorul post-sensibil a respins o plângere prin care reclamantul s-a plângut de lipsa unui spațiu individual și a unui tratament medical ca fiind nefondat. Reclamantul a contestat această decizie în fața Curții de District din București. La 20 aprilie 2015, Curtea a permis parțial plângerea reclamantului deținând acea celulă E 5.26, în care reclamantul a fost reținut, a avut mai puțin de 4 metri pătrați. Cu toate acestea, nu a atribuit nicio compensație reclamantului ca Legea nr. 254/2013 nu a furnizat un cadru adecvat pentru compensare. (c) Plângerile reclamantului cu privire la dreptul său la comunicare on-line Reclamantul s-a plâns cu judecătorul post-sensibil din închisoarea Jilava că dreptul său la comunicare on-line a fost încălcat și că nu a fost selectat pentru a participa la programele de formare profesională. Judecătorul și-a respins plângerea ca nefondată prin decizia din 11 mai 2015. Provocarea reclamantului împotriva acestei decizii a fost în parte permisă de Curtea de District din București la 23 iunie 2015. Curtea a remarcat că dreptul reclamantului la comunicare on-line a fost încălcat. De asemenea, a remarcat că, în conformitate cu art. 66 din Legea nr. 254/2013, deținuții au dreptul la comunicarea în linie cu familia lor, de fapt deținuții nu ar putea beneficia de acest drept, deoarece normele de punere în aplicare a legii nu au fost adoptate. Curtea a concluzionat că, deși administrația de închisoare nu ar putea fi considerată responsabilă pentru această încălcare, drepturile deținuților au fost încălcate din cauza lipsei de prevedere a legii. Curtea a respins plângerea reclamantului cu privire la dreptul de a beneficia de formare profesională, menționând că reclamantul nu a depus toate documentele solicitate de administrația de închisoare în acest sens. Reclamantul a depus o altă plângere la judecătorul post-sensibilizare cu privire la presupusa încălcare a dreptului său la comunicarea on-line. Judecătorul a respins plângerea la 19 august 2015, menționând că comunicarea on-line a devenit posibilă numai între centrele de închisoare și că nu a fost încă folosită pentru comunicarea cu persoanele din afara rețelei de închisoare. Judecătorul a susținut că autoritățile închisoare nu pot fi considerate responsabile pentru nerespectarea normelor de punere în aplicare a legii în termenul prevăzut de lege. La 30 septembrie 2015, Curtea de district din București a respins recursul reclamantului împotriva acestei hotărâri. Curtea a remarcat că încălcarea dreptului reclamantului la comunicarea on-line a fost deja constatată de o altă decizie finală depusă la 23 iunie 2015. Plaga privind confidențialitatea comunicațiilor telefonice și corespondenței reclamantului Adresa a depus o altă plângere la judecătorul post-sensibil din închisoarea Jilava cu privire la o presupusă încălcare a confidențialității comunicațiilor telefonice sale. Reclamantul a susținut că a avut obligația de a informa autorităților de la închisoare pe toate numerele de telefon pe care le-a sunat și că acestea au trebuit să fie aprobate de autoritățile de la închisoare. La 4 august 2015, judecătorul și-a respins plângerea din cauza faptului că identitatea tuturor persoanelor cu care reclamantul a intrat în contact telefonic ar trebui să fie cunoscută de autoritățile închisoare pentru prevenirea comisioanelor de fraudă și a altor infracțiuni; el a susținut, de asemenea, că dreptul la comunicații telefonice private în închisoare nu este un drept absolut, ci un drept care ar putea fi restricționat pentru asigurarea disciplinii într-o instituție de detenție. Reclamantul a contestat această decizie în fața Curții de District din București. La 29 septembrie 2015 Curtea de District din București a respins plângerea sa susținând decizia judecătorului post-sensibilitate. Legea internă relevantă art. 56 din Legea nr. 254/2013 cu privire la îndeplinirea condamnărilor la închisoare, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prevede că deținuții pot se plânge la judecătorul post-sentențiere cu privire la măsurile luate de autoritățile de închisoare în ceea ce privește drepturile lor în termen de zece zile de la devenirea conștient de măsura impugnată. Decizia judecătorului poate fi contestată în fața instanțelor interne în termen de cinci zile de la notificare. În conformitate cu art. 66 din aceeași lege, anumite categorii de deținuți au dreptul la comunicare on-line cu membrii familiei sau cu alte persoane. modalitatea concretă de punere în aplicare a acestei dispoziții a fost stabilită de un regulament care urmează să fie adoptat în termen de șase luni. În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile de detenție în închisoarea Giurgiu și Jilava. El se plânge, de asemenea, de fumat pasiv în timpul transportului său de la închisoarea Giurgiu la instanțe și în sala de așteptare la instanțe. El afirmă că furgoneta de închisoare este plină de miros de gaz. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că dreptul său la respectarea vieții private și a vieții familiale a fost încălcat de imposibilitatea sa de a comunica on-line cu soția sa care locuia în Italia și de obligația sa de a furniza autorităților închisoare o listă care conține toate numerele de telefon pe care le trebuia să le cheme pentru a fi autorizat să facă orice apel telefonic din închisoare. Întrebări către părți A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor materiale de detenție ale reclamantului în închisoarea Giurgiu și Jilava, expunerea sa la fumat pasiv în timp ce a fost transportată la ședințe în instanță și în sala de așteptare a instanței, precum și mirosul de gaz în camionetă? A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului de a respecta viața și corespondența sa privată, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, din cauza imposibilității sale de a comunica on-line din închisoare cu soția sa și a obligației sale de a prezenta o listă cu numerele telefonice pe care le-a dorit să le cheme din închisoare ca condiție prealabilă pentru a obține autorizarea autorităților închisoare de a face apeluri telefonice? În cazul în care este cazul, aceste interferențe au fost necesare în conformitate cu legea și în ceea ce privește art. 8 alineatul (2)?

Communicated on 9 February 2016

FOURTH SECTION

Application no. 41995/14

Dragoș CIUPERCESCU

against Romania

lodged on 6 August 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Dragoș Ciupercescu, is a Romanian national, who was born in 1971 and is currently detained in Jilava Prison.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In 2005 the Bucharest County Court sentenced the applicant to eighteen years’ imprisonment. He was detained in Giurgiu Prison between 21

January 2009 and 26 January 2015.

As the Court had already examined the applicant’s complaint concerning his conditions of detention in Giurgiu Prison for the period between 21

January 2009 and 24 July 2012, the present application only refers to the applicant’s conditions of detention in the same prison between 24

July

2012 and 26 January 2015.

On 26 January 2015 the applicant was transferred to Jilava Prison where he is serving his sentence at present.

1.

The applicant’s conditions of detention in Giurgiu and Jilava Prisons

The applicant complains about the alleged inhuman conditions of his detention in both prisons.

As regards the Giurgiu Prison he complains of overcrowding, limited access to cold and warm running water, cell infested with bedbugs, cockroaches, lack of adequate ventilation and lighting, lack of heating for one month.

On 26 January 2015 the applicant was transferred to Jilava Prison. He complains of overcrowding and the lack of an adequate place to serve meals. He also maintains that because of the inadequate temperature in the cell there were traces of moisture on the walls. He also complains about the poor quality of the water, which contains worms and has a disagreeable smell and taste.

The applicant claims that according to Article 66 of Law no. 254/2013 he is entitled to communication on-line with his wife who lives in Italy and could not come and visit him often. However, he contends that the prison authorities do not allow him either to have a private computer in his cell or to send e-mails to his wife.

2.

The applicant’s conditions of transport

The applicant complains about passive smoking during the transport from the Giurgiu Prison to the courts and while in the waiting room at the courts. He further states that the prison vans are full of gas smell.

According to the applicant’s medical record, he suffers from bronchitis asthma (astm bronșic).

3.

Complaints lodged by the applicant with the domestic authorities

The applicant lodged several complaints on the basis of Law

no.

254/2013 on the execution of sentences (“Law no. 254/2013”) with the post-sentencing judge.

(a)

Complaint concerning the applicant’s detention conditions in Giurgiu Prison

The applicant lodged a complaint with the post-sentencing judge claiming that the temperature in the cell was lower than 19 degrees and that he could not receive visits without a separation device. On 12

November 2014 the judge allowed his complaint and ordered the prison authorities to allow the applicant to receive a visit without separation device and to ensure an appropriate temperature of minimum 19 degrees in his cell. This decision was upheld by the Giurgiu District Court on 19

January 2015.

(b)

Complaint concerning the applicant’s individual space in Jilava Prison

By a judgment of 16 March 2015 the post-sentencing judge dismissed a complaint by which the applicant complained about lack of individual space and medical treatment as unfounded.

The applicant challenged this decision before the Bucharest District Court. On 20 April 2015 the court partially allowed the applicant’s complaint holding that cell E 5.26, in which the applicant was detained, had less than 4 square meters. However it did not award any compensation to the applicant as Law no. 254/2013 did not provide the appropriate framework for compensation.

(c)

Applicant’s complaints concerning his right to on-line communication

The applicant complained with the post-sentencing judge in Jilava Prison that his right to on-line communication was infringed and that he had not been selected to attend professional training programs. The judge dismissed his complaint as unfounded by a decision of 11 May 2015. The applicant’s challenge against that decision was partially allowed by the Bucharest District Court on 23 June 2015. The court noted that the applicant’s right to on-line communication had been infringed. It also noted that although according to Article 66 of Law no. 254/2013 detainees were entitled to on

‑

line communication with their family, in fact detainees could not benefit from that right as the norms for the implementation of the law had not been adopted. The court concluded that although the prison administration could not be held liable for that infringement, the detainees’ rights were infringed on account of the lack of foreseeability of the law. The court dismissed the applicant’s complaint concerning the right to benefit from professional training noting that the applicant had not submitted all the documents requested by the prison administration in this respect.

The applicant lodged another complaint with the post-sentencing judge concerning the alleged infringement of his right to on-line communication. The judge dismissed the complaint on 19 August 2015 noting that on-line communication became possible only between the prison facilities and that it was not yet used for communication with persons outside the prison network. The judge held that the prison authorities could not be held liable for other State authorities’ failure to adopt the norms for the implementation of the law within the deadline provided by law.

On 30 September 2015 the Bucharest District Court dismissed the applicant’s appeal against that decision. The court noted that the infringement of the applicant’s right to on-line communication had been already found by another final decision delivered on 23 June 2015. It held that the applicant’s right continued to be infringed by non-adoption of the implementation norms.

(d)

Complaint concerning the confidentiality of the applicant’s telephone communications and correspondence

The applicant lodged another complaint with the post-sentencing judge in Jilava Prison concerning an alleged infringement of the confidentiality of his telephone communications. The applicant alleged that he had the obligation to inform the prison authorities on all the telephone numbers which he needed to call and they had to be approved by the prison authorities. A maximum of ten numbers was allowed.

On 4 August 2015 the judge dismissed his complaint on the ground that the identity of all the persons with whom the applicant entered into contact by phone should be known by the prison authorities for preventing the commission of fraud and other crimes; he also held that the right to private phone communications in prison is not an absolute right but a right that could be restricted for ensuring the discipline in a detention facility.

The applicant challenged this decision before the Bucharest District Court.

On 29 September 2015 the Bucharest District Court dismissed his complaint upholding the decision of the post-sentencing judge.

B.

Relevant domestic law

Article 56 of Law no. 254/2013 on the serving of prison sentences, which entered into force on 1 February 2014, stipulates that detainees may complain to the post-sentencing judge about measures taken by the prison authorities in respect of their rights within ten days of becoming aware of the impugned measure. The judge’s decision may be challenged before the domestic courts within five days of notification.

According with Article 66 of the same law certain categories of detainees are entitled to on-line communication with family members or other persons. The concrete way of implementing this provision was to be stipulated by a regulation to be adopted within six months.

COMPLAINTS

1.

Relying on Article 3 of the Convention the applicant complains about the conditions of his detention in Giurgiu and Jilava Prisons. He also complains about passive smoking during his transport from Giurgiu Prison to the courts and in the waiting room at the courts. He alleges that the prison vans are full of gas smell.

2.

The applicant complains under Article 8 of the Convention that his right to respect for private and family life was infringed by his impossibility to communicate on-line with his wife who was living in Italy and by his obligation to provide the prison authorities with a list containing all the phone numbers he needed to call in order to be authorized to make any phone calls from prison.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was there a violation of Article 3 of the Convention on account of the applicant’s material conditions of detention in Giurgiu and Jilava Prisons, his exposure to passive smoking while transported to the court hearings and in the court waiting rooms, as well as the gas smell in the prison vans?

2.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life and correspondence, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention on account of his impossibility to communicate on-line from prison with his wife and of his obligation to submit a list of the telephone numbers he wished to call from prison as precondition to obtain the authorisation of the prison authorities to make phone calls?

If so, was such interferences in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2?