J.M.B. împotriva Franței și alte 9 cauze

Situația generală a centrului penitenciar de Ducos

Faptele cauzei, după cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamanții sunt în prezent deținuți la centrul penitenciar de Ducos (Martinica).

Centrul penitenciar de Ducos, situat la paisprezece kilometri de Fort-de-France, este singurul establishment penitenciar din Martinica. Capacitatea sa de primire este de 569 locuri. La 1 ianuarie 2015, 997 deținuți erau cazați acolo.

În aplicarea legii din 30 octombrie 2007, Controlerul general al locurilor de privare de libertate a efectuat o vizită a centrului în noiembrie 2009. În concluziile raportului de vizită, a indicat în special următoarele: "1 - Rata de ocupare a părților rezervate bărbaților, de 208% la momentul vizitei, a provocat o promiscuitate inacceptabilă și condiții de viață denunțate în unanimitate. Saltele suplimentare sunt puse pe sol pentru a găzdui toți deținuții. (...) 15 - Cu excepția celor două unități cu design mai recent, celulele sunt în stare proastă și murdăria pereților determină anumiți ocupanți să pună bucăți de carton pe pereți, în special de-a lungul patului, pentru a nu fi în contact cu murdăria. Ar trebui depuse eforturi de reabilitare dacă este necesar, cu implicarea persoanelor deținute pentru renovarea celulei. 16 - Igiena generală a localurilor și a împrejurimilor trebuie reconsiderată. 17 - Un zgomot continuu domnește în diferitele unități. Plângeri au fost exprimate de anumite persoane care suferă represalii atunci când se plâng la codetinuții. Suprapopularea și zgomotul creează tensiuni care generează o cerere crescută de îngrijire medicală. 18 - Cartierul denumit local "QDCR", separat de cartierul mare, dă impresia unui lagăr format din baracamente. Condițiile de viață, și mai degradate decât în alte unități ale centrului penitenciar, sunt acolo nedemne și, contrar restului centrului penitenciar, deținuții nu au posibilitatea de a închiria un frigider."

În iunie 2013, un raport privind dificultățile îngrijirii populației penale la centrul penitenciar de Ducos a fost prezentat ministrului Justiției. Acest raport a urmat unei misiuni conduse de Isabelle Gorce, președintă a tribunalului de primă instanță din Troyes, care a permis examinarea completă a situației centrului penitenciar. Raportul indică faptul că suprapopularea are consecințe majore în ceea ce privește respectul demnității persoanelor deținute, condițiile de lucru pentru personalul de supraveghere și gestionarea detenției cu un număr ridicat de incidente. De asemenea, subliniază faptul că accesul persoanelor deținute la activități este și el complicat de această suprapopulare.

În iulie 2014, ministrului Justiției i s-a prezentat un raport privind problematica penitenciară din Ultramar. Acesta a urmat două misiuni specifice cu privire la dificultățile de îngrijire a populației la centrul penitenciar de Nouméa din Noua-Caledonien și de Ducos. Grupul de lucru "Probleme penitenciare în Ultramar" a formulat în acest raport mai multe propuneri privind imobiliare și resurse umane. Privind centrul penitenciar de Ducos, în secția sa "Caracteristicile establishment", raportul indică următoarele: "- Aglomerare cronică a establishment, numărul de persoane cazate a cunoscut o creștere semnificativă din 2010; - Populație penală inactivă din ce în ce mai violentă atât împotriva personalului cât și între persoanele deținute; - Numeroase proiecții în cadrul establishment (droguri, alcool, telefoane) - Personal "în vârstă", în a doua parte a carierei, numeroase posturi rearanjate de medicul preveniției, absenteism semnificativ - Lucrări de extindere și restructurare de anvergură." Raportul precizează că lucrări de reamenajare au început în mai 2014, cu întârziere, ținând cont de "termenele nerespectate de compania reținută și numeroasele rezerve exprimate la lucrările furnizate". Obiectivul este de a crea o structură suplimentară (cu capacitate finală de 729 locuri), de a renova părțile comune și sălile de vizită.

Printr-o ordonanță din 17 octombrie 2014, judecătorul referendumului tribunalului administrativ din Fort-de-France, sesizat de Observatorul Internațional al Penitenciarelor (OIP) cu un referendu privind libertatea pe baza art. L. 521-2 din codul de justiție administrativă, pe care i-a cerut să ia toate măsurile utile pentru a pune capăt încălcărilor grave ale libertăților fundamentale ale deținuților din centrul penitenciar, a ordonat implementarea mai multor măsuri urgente pentru a remedia condițiile de detenție ale centrului penitenciar de Ducos. Judecătorul a indicat mai întâi că drepturile garantate de art. 2, 3 și 8 din Convenție constituiau libertăți fundamentale în sensul art. L 521-2 menționat. Cu privire la concluziile OIP tendând să-l determine pe judecător să enjoie ministrului Justiției să procedeze la lucrări de reparație și să îmbunătățească condițiile de viață cotidiană ale deținuților, judecătorul referendumului s-a pronunțat după cum urmează. A respins cererile privind conformarea la norme de securitate și lucrări privind securitatea, separarea completă a toaletelor și lucrări de conformare în ceea ce privește ventilația, izolația și luminozitatea tuturor deschiderilor de celulă. În fața prezenței animalelor dăunătoare în cadrul centrului, în special a șobolanilor, judecătorul a cerut realizarea unei operațiuni de dezinsecție și deratizare într-un termen de zece zile, precum și încheierea unui nou contract de deratizare care să asigure o vizită mai frecventă a companiei responsabile cu această operațiune, "de natură a oferi un răspuns eficace la amploarea dificultăților întâmpinate". A procedat la fel în privința colectării deșeurilor (pe care deținuții ar avea tendința de a le arunca pe fereastră) și a prescris fără întârziere punerea la dispoziție a pubelor de gunoi și a sacstoii de gunoi în număr suficient în fiecare celulă. În plus, a indicat că, ținând cont de riscul de a prejudicia integritatea fizică și morală a persoanelor deținute rezultând din imposibilitatea, în caz de condiții nefavorabile, de a beneficia de ieșire la aer liber, trebuia să se procedeze la lucrări în curțile de plimbare. Judecătorul a prescris de asemenea administrației să modifice contractul pe care l-a încheiat cu o companie de curățare în mod ca să se procedeze o dată pe an la spălarea completă a celulelor și i-a enjoit să furnizeze produse de igienă personală și întreținere a celulelor în cantitate suficientă. Cu privire la concluziile OIP tendând să se enjoie ministrului Justiției să ia toate măsurile de reorganizare a serviciilor care să permită dezvoltarea pronunțării de aranjamente de pedeapsă și măsuri alternative, judecătorul referendumului a valuat că acestea erau legate de situația de supra-ocupare îngrijorătoare denunțată și necontestată de administrație. A subliniat că situația ratei de ocupare era în curs de îmbunătățire, că numărul de saltele pe sol fusese redus dar că directorul centrului penitenciar indicase că nu era posibil a remedia instalarea acestor saltele, ținând cont de configurația celulelor, prin plasarea de paturi pliabile. De asemenea, a indicat că "construcția a 160 de locuri noi în cadrul centrului penitenciar ar permite îmbunătățirea în viitorul foarte apropiat a situației casei de detenție a bărbaților, care este cea mai, dacă nu singura, afectată de această problemă de suprapopulare; că, prin urmare, dacă situația de supra-ocupare rămâne indiscutabil îngrijorătoare în cadrul centrului penitenciar de Ducos, este convenabil să se ia în considerare eforturile depuse de administrație pe acest punct". Judecătorul referendumului a continuat astfel: "29. Considerând că rezultă din anchetă și dezbaterile de la audiere că, pe de o parte, deschiderea unui centru de semi-libertate cu o capacitate de 20 la 30 locuri și care ar trebui să se situeze în proximitatea unui bazin economic este înscrisă în planul trienal 2015-2017, că pe de altă parte, un al doilea judecător de aplicare a pedepselor s-a asumat recent la tribunalul de primă instanță din Fort-de-France; că, în fine, datorită dublării resurselor umane alocate supravegherii lor, aproximativ 100 deținuți beneficiază în prezent de sistemul brățării electronice; că, în plus, nu aparține judecătorului referendumului să pronunțe injonctări tendând la reorganizarea serviciului public de justiție; că nu-i aparține nici mai mult nici mai puțin de a supraveghea aplicarea de către autoritățile judiciare ale circulareilor adoptate de ministrul justiției, cum este circularele din 2 ianuarie 2014 referitoare la politica penală teritorială pentru Martinica; că, în fine, măsurile de salvgardare prescrise de judecătorul referendumului sesizat pe baza art. L. 521-2 din codul de justiție administrativă trebuie să poată fi implementate foarte rapid; că, ulterior, măsurile tendând la ordinarea alocării sau realocării posturilor de judecători de aplicare a pedepselor, de procurori și de personal de birou nu pot fi prescrise în cadrul unui referendu privind libertatea;" Cu privire la concluziile relative la lipsa de activități propuse deținuților, judecătorul a notat că eforturi sunt efectuate de administrația penitenciară și că nu-i aparține să prescrie măsuri suplimentare. În fine, cu privire la concluziile referitoare la accesul la îngrijiri medicale, a prescris ministrului Justiției să ia "în termenele cele mai scurte măsurile necesare remunerării de către serviciul public de spital a unui medic generalist suplimentar cu normă întreagă, și de a asigura, luând măsurile financiare adecvate, ca un medic să poată interveni noaptea și în weekend după cum este nevoie".

OIP nu a apelat ordonanța din 17 octombrie 2014 înaintea Consilului de Stat.

Într-un comunicat de presă distribuit ca urmare a pronunțării sentinței din 17 octombrie 2014, ministrul Justiției a luat act a deciziei care o obligă să procedeze fără întârziere la implementarea a șapte măsuri. A valuat că acestea vor fi imediat aplicate pentru a pune establishment în conformitate cu această decizie. De asemenea, a indicat că "extinderea cu 160 locuri a centrului va fi livrată în al patrulea trimestru al 2015, restructurarea atelierelor de întreținere și ateliere de formare, extindere, restructurare și conformare a bucătăriei până la începutul 2015, restructurarea zonei-ecrou până la finele ianuarie 2015. În fine, două sali de vizită vor fi livrate centrului de detenție în decembrie 2014 și patru unități de viață familială și patru sali de vizită familiară la casa de detenție la mijlocul 2016".

Prin trei hotărâri pronunțate pe 17 februarie 2015, curtea administrativă de apel de Bordeaux, sesizată a apelurilor dirigite împotriva ordinanțelor judecătorului referendumului tribunalului administrativ din Fort-de-France, acesta din urmă sesizat pe baza art. R. 541-1 din codul de justiție administrativă (referendu-avansat), a condamnat Statul să verse avansuri variind de la 2.000 la 4.000 euro (EUR), fiind parte din repararea daunelor morale suferite datorită condițiilor de detenție analizând în tratament degradant la centrul penitenciar de Ducos.

Prin sentință din 17 decembrie 2015, tribunalul administrativ din Martinica a condamnat Statul pentru tratament degradant a cincisprezece inculpați deținuți la centrul penitenciar de Ducos. 2. Plângerile introduse înaintea Curții

Pe 7 ianuarie 2014, toți reclamanții și alți deținuți au scris OIP pentru a-i alerta pe reprezentanți cu privire la condițiile lor de detenție: "Vin să vă pun la curent cu un detaliu al vieții noastre carcerate, cu tot ceea ce aceasta comportă de frustrant și de umilitor. Centrul penitenciar de Ducos este dintre cele mai aglomerate din Franța, cu mai mult de 1.000 deținuți pentru o capacitate de aproximativ 500 locuri. Celulele pentru doi adăpostesc patru persoane. Din acest motiv, cei care dorm pe pământ coexistă cu gândaci, șobolani, scolopendri, cu riscurile de înțepături mortale pe care le poate implica. Dușurile sunt într-o stare lamentabilă. Produsele de curățare a celulelor noastre sunt date în picături. Numiri la doctor sunt date după trei săptămâni de așteptare, sau chiar luni. Este cu adevărat suprapopularea acestei închisori care generează probleme de violență și de șantaj. Plimbarea și activitățile sportive nu respectă nicio regularitate de durată și frecvență. Cei care sunt închisi 23 ore din 24 suferă enorm din cauza căldurii puternice (32 de grade) pentru că nu doar că există o lipsă de ventilatoare, dar sunt tăieturi de curent. De asemenea, trebuie să vorbim despre numeroși șobolani morți care tardează a fi îndepărtați și care emit mirosuri insuportabile zi și noapte, timp de mai multe săptămâni. (...) Toate acestea fac ca închisoarea de Ducos să fie trăită de majoritatea ca un adevărat iad." 1. Cauza nr. 9671/15

Reclamantul, J.-M.B., s-a născut în 1958. Este deținut din 4 aprilie 2013. Reclamantul susține că împarte o celulă de aproximativ 12 m² cu două persoane și dormit pe un saltă pusă pe flancul unui dulap culcat pe pământ; masa de dining fiind situată la un metru de toalete, reclamantul precizează că mănâncă în afara celulei pe o scaun. Indică faptul că celula este infestată de gândaci pe care aerosolii insecticide furnizați de administrație nu permit a-i elimina. Precizează că este încuiat cincisprezece ore pe zi, ceea ce este cu atât mai dificil pentru că împarte celula cu doi fumători în timp ce el nu este. Denunță mai departe lipsa de igienă (absence poubele, de produse de igienă, cearșafuri în stare foarte proastă) și ventilație. 2. Cauza nr. 9679/15

Reclamantul, S.L., s-a născut pe 19 decembrie 1985. Este încarcerat din 14 februarie 2012. Indică că împarte o celulă de 9 m² cu trei alți deținuți, din care unul dorme pe o saltă pusă chiar pe pământ; aceasta a fost situația lui din februarie 2012 la 2014. În prezent, spune că dormit pe un pat supraetajat, la 60 cm de tavan. Indică faptul că persoanele în detenție provizorie și condamnații împart aceeași celulă. Explică că este încuiat douăzeci și două ore pe zi în celulă, care este murdară și degradată și unde șobolani, gândaci și furnici sunt prezenți. Se plânge că locul de preparare a meselor se află la 70 cm de toalete, care sunt separate de restul celulei doar de o perdea. Denunță mirosurile, lipsa de ventilație și lipsa de lumină în celulă, a cărei consecință este o vedere care scade. 3. Cauza nr. 9764/15

Reclamantul, P.H., s-a născut pe 21 septembrie 1978. Condamnat pe 6 februarie 2015, este încarcerat din 14 februarie 2012. A împărțit mai multe celule. Cea pe care o ocupă în prezent este prevăzută pentru două persoane și ar o împărți cu trei alți deținuți. Dispune acum de un pat dar spune că a dormit pe pământ între 14 februarie 2012 și 1 decembrie 2014, ceea ce i-a provocat dureri puternice în spate. Denunță de asemenea lipsa de igienă, ventilație, lumină a celulei și prezența șobolanilor și gândacilor. Spune că suferă de probleme de piele, violența clima ambiantă și închiderea douăzeci ore pe zi în celulă. 4. Cauza nr. 9674/15

Reclamantul, C.D., s-a născut pe 26 octombrie 1945. Este deținut din 2 octombrie 2013. Reclamantul se spune invalid la 80% și suferă de probleme de tensiune. Evaluează suprafața celulei sale între 5 și 9 m², pe care o împarte cu trei deținuți. Indică că nu există cloisonare a toaletelor în celulă. Se plânge de lipsa de igienă, ventilație și lumină în celulă, precum și de clima de violență generală și dificultatea de a accesa îngrijiri medicale. 5. Cauza nr. 9683/15

Reclamantul, D.N., s-a născut pe 2 mai 1986. Este încarcerat din 11 octombrie 2012. Indică că ocupă în prezent o celulă de 12 m² cu patru deținuți. Explică că a dormit pe o saltă timp de opt luni. Subliniază că celula este infestată de șobolani și șoareci, și că este alergic la rozătoare. Denunță murdăria celulei, și lipsa de ventilație și lumină. 6. Cauza nr. 9685/15

Reclamantul, C.N., s-a născut pe 1 noiembrie 1969. Este condamnat și încarcerat din 7 octombrie 2009. Indică că împarte o celulă de 10 m² cu trei deținuți. Denunță nesalubritatea celulei sale, prezența animalelor dăunătoare și singura separare a toaletelor de o perdea. Se plânge de asemenea de a fi încuiat cincisprezece ore pe zi cu fumători în timp ce el nu este. 7. Cauza nr. 9692/15

Reclamantul, E.R., s-a născut pe 19 martie 1961. Condamnat în luna iunie 2013, reclamantul este încarcerat la centrul penitenciar de Ducos din 10 martie 2011. Împarte o celulă de 9 m² cu doi deținuți, și toaletele sunt separate de celulă doar de o perdea. Denunță lipsa de igienă, prezența animalelor dăunătoare în celule, precum și numeroase disfuncții privind cantina produselor alimentare. Se plânge de o clima de violență, care-l împiedică să doarmă, și indică că a fost victimă a unei agresiuni fizice în cursul căreia a pierdut șapte dinți. Se spune victimă a amenințărilor și insulte homofobe din partea altor deținuți. 8. Cauza nr. 9694/15

Reclamantul, M.S., s-a născut pe 19 decembrie 1963. Încarcerat din 6 ianuarie 2013, este în prezent deținut într-o celulă de 10 m², pe care o împarte cu trei deținuți și în care a dormit opt luni pe o saltă pusă chiar pe pământ. Reclamantul spune că este încuiat cincisprezece ore pe zi. Denunță condițiile de igienă deplorable ale celulei și afară din celule (dușuri comune, sali de vizită). 9. Cauza nr. 9761/15

Reclamantul, W.C., s-a născut pe 20 mai 1975. Este încarcerat din 8 noiembrie 2012, și a împărțit celule cu mai mulți deținuți (între trei și cinci), în care a dormit o anumită perioadă chiar pe pământ, ceea ce i-a provocat dureri de spate. Denunță lipsa de igienă a celulelor, în special a toaletelor care sunt pline de viermi, prezența animalelor dăunătoare, lipsa de lumină și dificultăți în depozitarea produselor alimentare. 10. Cauza nr. 12799/15

Reclamantul, D.T., s-a născut pe 23 aprilie 1990. Este încarcerat din 27 ianuarie 2013. Împarte o celulă de 10 m² cu doi deținuți. Dispune de un pat dar a dormit timp de două luni pe o saltă chiar pe pământ, în mijlocul animalelor dăunătoare. Spune că suferă de probleme de piele și alergie. Denunță nesalubritatea celulei și locurilor comune. B. Dreptul intern relevant Se face referință la secțiunea dreptul intern a hotărârii Yengo c. Franța (nr. 50494/12, §§ 24 la 32, 21 mai 2015). RECLAMAȚII Invocând art. 3 și 8 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile lor materiale de detenție. Consideră că lipsa spațiului personal de viață și condițiile materiale de detenție constituie tratament degradant și inuman și/sau o încălcare a integrității lor fizice. Invocând art. 13, reclamanții se plâng că nu dispun de căi de recurs preventive, care să răspundă cerințelor rezultând din jurisprudența Curții (Ananyev și alții c. Rusia, nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012; Torreggiani și alții c. Italia, nr. 43517/09, 46882/09, 55400/09, 57875/09, 61535/09, 35315/10 și 37818/10, 8 ianuarie 2013), pentru a pune capăt rapid condițiilor de detenție pe care le suportă. Nici căile de recurs judiciare nici căile de recurs deschise înaintea jurisdicțiilor administrative nu răspund acestor cerințe. Reclamanții subliniază în special că referendumul-libertate, utilizat doar de OIP de câteva ori, este subordonat unor condiții care-l fac inept să îndeplinească cerințele convenției și nu permite a pune capăt situației de maltraitare rezultând dintr-o supra-ocupare masivă a establishment. Conform reclamanților, ordonanța din 17 octombrie 2014 pronunțată de tribunalul administrativ din Fort-de-France demonstrează că judecătorul referendumului are o competență limitată, deoarece a respins toate cererile susceptibile de a pune într-adevăr capăt tratamentelor inumane și degradante născute din condițiile de detenție. Reclamanții deduc de aici că au satisfăcut regula epuizării căilor de recurs interne și se referă în acest privință la hotărârea Vasilescu c. Belgia (nr. 64682/12, 25 noiembrie 2014).

La situation générale du centre pénitentiaire de Ducos

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Les requérants sont actuellement détenus au centre pénitentiaire de Ducos (Martinique).

Le Centre pénitentiaire de Ducos, situé à quatorze kilomètres de Fort ‑ de-France, est le seul établissement pénitentiaire de Martinique. Sa capacité d’accueil est de 569 places. Au 1 er janvier 2015, 997 détenus y étaient hébergés.

En application de la loi du 30 octobre 2007, le Contrôleur général des lieux de privation de liberté effectua une visite du centre en novembre 2009. Dans les conclusions de son rapport de visite, il indiqua notamment ce qui suit : « 1 - Le taux d’occupation des parties réservées aux hommes, de 208 % lors de la visite, entraîne une promiscuité inacceptable et des conditions de vie unanimement dénoncées. Des matelas supplémentaire sont posés au sol pour accueillir tous les détenus. (...) 15 - Hormis dans les deux unités de conception plus récente, les cellules sont en mauvais état et la saleté des murs conduit certains occupants à mettre des morceaux de carton aux murs, notamment le long de leur lit, pour ne pas être en contact avec la crasse. Un effort de réhabilitation devrait être entrepris au besoin en mobilisant les personnes détenues pour rénover leur cellule. 16 - L’hygiène générale des locaux et des abords doit être reconsidérée. 17 - Un bruit continuel règne dans les différentes unités. Des doléances ont été exprimées par certaines personnes qui font l’objet de représailles lorsqu’elles s’en plaignent auprès de leurs codétenus. La surpopulation et le bruit entraînent des tensions qui engendrent une demande de soins accrue. 18 - Le quartier dénommé localement « QDCR », séparé du grand quartier, donne l’impression d’un camp constitué de baraquements. Les conditions de vie, encore plus dégradées que dans les autres unités du centre pénitentiaire, y sont indignes et, contrairement au reste du centre pénitentiaire, les détenus n’ont pas la possibilité d’y louer un réfrigérateur. »

En juin 2013, un rapport sur les difficultés de prise en charge de la population pénale au centre pénitentiaire de Ducos fut remis à la ministre de la Justice. Ce rapport faisait suite à une mission conduite par Isabelle Gorce, présidente du tribunal de grande instance de Troyes, qui a permis de procéder à l’examen complet de la situation du centre pénitentiaire . Le rapport indique que la surpopulation entraîne des conséquences majeures en termes de respect de la dignité des personnes détenues, de conditions de travail pour les personnels de surveillance et de gestion de la détention avec un nombre élevé d’incidents. Il souligne par ailleurs que l’accès des personnes détenues aux activités est lui aussi compliqué par cette surpopulation.

En juillet 2014, le ministre de la Justice se vit remettre un rapport sur les problématiques pénitentiaires en Outre-Mer. Celui-ci faisait suite à deux missions spécifiques sur les difficultés de prise en charge de la population au centre pénitentiaire de Nouméa en Nouvelle-Calédonie et de Ducos. Le groupe de travail « Problématiques pénitentiaires en Outre-mer » avait formulé dans ce rapport plusieurs propositions en matière immobilière et de ressources humaines. À propos du centre pénitentiaire de Ducos, dans sa partie « Caractéristiques de l’établissement », le rapport indique ce qui suit : « - Surencombrement chronique de l’établissement, le nombre de personnes hébergées connait une hausse significative depuis 2010 ; - Population pénale oisive de plus en plus violente que ce soit à l’encontre des personnels ou entre personnes détenues ; - Nombreuses projections au sein de l’établissement (drogue, alcool, téléphones) - Personnel « âgé », en deuxième partie de carrière, nombreux postes aménagés par le médecin de prévention, absentéisme important - Travaux d’extension et de restructuration d’envergure. » Le rapport précise que des travaux de réaménagement ont commencé en mai 2014, avec retard, compte tenu « des délais non tenus par la société retenue et des nombreuses réserves émises sur les travaux livrés ». L’objectif est de créer une structure supplémentaire (avec à terme la capacité de l’établissement portée à 729 places), de rénover les parties communes et les parloirs.

Par une ordonnance du 17 octobre 2014, le juge des référés du tribunal administratif de Fort-de-France, saisi par l’Observatoire international des prisons (OIP) d’un référé liberté sur le fondement de l’article L. 521-2 du code de justice administrative, lui demandant de prendre toutes mesures utiles pour faire cesser les atteintes graves aux libertés fondamentales des détenus du centre pénitentiaire, ordonna la mise en œuvre de plusieurs mesures urgentes pour remédier aux conditions de détention du centre pénitentiaire de Ducos. Le juge indiqua tout d’abord que les droits garantis par les articles 2, 3 et 8 de la Convention constituaient des libertés fondamentales au sens de l’article L 521-2 précité. Sur les conclusions de l’OIP tendant à ce qu’il enjoint à la ministre de la Justice de faire procéder à des travaux de réfection et à améliorer les conditions de vie quotidienne des détenus, le juge des référés se prononça comme suit. Il rejeta les demandes relatives à la mise aux normes de sécurité et travaux en matière de sécurité, au cloisonnement complet des toilettes et aux travaux de mise aux normes en termes d’aération, d’isolation et de luminosité de l’ensemble des ouvertures de cellule. Face à la présence des animaux nuisibles au sein du centre, notamment des rats, le juge requit la réalisation d’une opération de dératisation et de désinsectisation dans un délai de dix jours ainsi que la conclusion d’un nouveau contrat de dératisation assurant un passage plus fréquent de la société en charge de cette opération, « de nature à apporter une réponse efficace à l’ampleur des difficultés rencontrées ». Il fit de même s’agissant de la collecte des ordures (que les détenus auraient tendance à jeter par la fenêtre) et prescrit sans délai de mettre à disposition des poubelles et des sacs poubelles en nombre suffisant dans chaque cellule. En outre, il indiqua que, compte tenu du risque d’atteinte à l’intégrité physique et morale des personnes détenues résultant de l’impossibilité en cas d’intempéries de bénéficier de sortie à l’air libre, il y avait lieu de faire procéder à des travaux dans les cours de promenade. Le juge prescrit encore à l’administration de modifier le contrat qu’elle avait passé avec une société de nettoyage afin qu’il soit procédé une fois par an à un lessivage complet des cellules et lui enjoignit de fournir des produits d’hygiène personnelle et d’entretien des cellules en quantité suffisante. Sur les conclusions de l’OIP tendant à ce qu’il soit enjoint à la ministre de la Justice de prendre toutes mesures de réorganisation des services permettant le développement du prononcé d’aménagement de peines et de mesures alternatives, le juge des référés fit valoir qu’elles étaient liées à la situation de sur-occupation préoccupante dénoncée et non contestée par l’administration. Il souligna que la situation du taux d’occupation était en voie d’amélioration, que le nombre de matelas au sol avait été réduit mais que le directeur du centre pénitentiaire avait indiqué qu’il n’était pas possible de remédier à l’installation de ces matelas, compte tenu de la configuration des cellules, par la pose de lits rabattables. Il indiqua également « que la construction de 160 nouvelles places au sein du centre pénitentiaire permettrait d’améliorer dans un avenir très proche la situation de la maison d’arrêt des hommes, qui est la plus, voire la seule, touchée par cette problématique de surpopulation ; qu’ainsi, si la situation de sur-occupation reste indéniablement préoccupante au sein du centre pénitentiaire de Ducos, il convient de prendre en compte les efforts entrepris par l’administration sur ce point ». Le juge des référés poursuivit ainsi : « 29. Considérant qu’il résulte de l’instruction et des débats lors de l’audience que, d’une part, l’ouverture d’un centre de semi-liberté d’une capacité de 20 à 30 places et qui devrait se situer à proximité d’un bassin économique est inscrite au plan triennal 2015-2017, que d’autre part, un deuxième juge d’application des peines vient de prendre ses fonctions au tribunal de grande instance de Fort-de-France ; qu’enfin, grâce au doublement des moyens humains affectés à leur surveillance, environ 100 détenus bénéficient actuellement du système de bracelet électronique ; qu’au surplus, il n’appartient pas au juge des référés de prononcer des injonctions tendant à la réorganisation du service public de la justice ; qu’il ne lui appartient pas davantage de veiller à l’application par les autorités judiciaires des circulaires prises par la ministre de la justice, telle la circulaire du 2 janvier 2014 relative à la politique pénale territoriale pour la Martinique ; qu’enfin, les mesures de sauvegarde prescrites par le juge des référés saisi sur le fondement de l’article L. 521-2 du code de justice administrative doivent pouvoir être mises en œuvre très rapidement ; que, par la suite, les mesures tendant à ordonner l’affectation ou réaffectation des postes de juges d’application des peines, de procureurs et de personnels de greffe ne peuvent être prescrites dans le cadre d’un référé liberté ; » Sur les conclusions relatives au manque d’activités proposées aux détenus, le juge nota que des efforts étaient effectués par l’administration pénitentiaire et qu’il ne lui appartenait pas de prescrire des mesures supplémentaires. Enfin, sur les conclusions relatives à l’accès aux soins de santé, il prescrit à la ministre de la Justice de prendre « dans les plus brefs délais les mesures nécessaires à la rémunération par le service public hospitalier d’un médecin généraliste supplémentaire à temps plein, et de faire en sorte, en prenant les mesures financières adéquates, qu’un médecin puisse intervenir la nuit et le week-end en tant que de besoin ».

L’OIP ne fit pas appel de l’ordonnance du 17 octobre 2014 devant le Conseil d’Etat.

Dans un communiqué de presse diffusé à la suite du prononcé du jugement du 17 octobre 2014, la ministre de la Justice prit acte de la décision qui lui impose de procéder sans délai à la mise en œuvre de sept mesures. Elle fit valoir que celles-ci seraient immédiatement appliquées pour mettre l’établissement en conformité avec cette décision. Elle indiqua également que « l’extension de 160 places du centre sera livrée au quatrième trimestre 2015, la restructuration des ateliers de maintenance et des ateliers de formation, l’extension, restructuration et la mise aux normes de la cuisine d’ici début 2015, la restructuration de la zone-écrou d’ici fin janvier 2015. Enfin, deux parloirs seront livrés au centre de détention en décembre 2014 et quatre unités de vie familiale et quatre parloirs familiaux à la maison d’arrêt mi-2016 ».

Par trois arrêts rendus le 17 février 2015, la cour administrative d’appel de Bordeaux, saisie d’appels dirigés contre des ordonnances du juge des référés du tribunal administratif de Fort-de-France, lui-même saisi sur le fondement de l’article R. 541-1 du code de justice administrative (référé ‑ provision), condamna l’État à verser des provisions allant de 2 000 à 4 000 euros (EUR) à valoir sur la réparation de préjudices moraux subis du fait des conditions de détention s’analysant en un traitement dégradant au centre pénitentiaire de Ducos.

Par un jugement du 17 décembre 2015, le tribunal administratif de la Martinique condamna l’État pour traitement dégradant de quinze prévenus détenus au centre pénitentiaire de Ducos. 2. Les requêtes introduites devant la Cour

Le 7 janvier 2014, l’ensemble des requérants et d’autres détenus écrivirent à l’OIP pour alerter l’association de leurs conditions de détention : « Je viens vous tenir un détail de notre vie carcérale, avec tout ce que cela comporte de frustrant et d’humiliant. Le centre pénitentiaire de Ducos est l’un des plus surpeuplés de France, avec plus de 1000 détenus pour une capacité de 500 places environ. Les cellules pour deux abritent quatre personnes. De ce fait, ceux qui dormant à terre cohabitent avec des cafards, des souris, des scolopendres, avec les risques de piqûres mortelles que cela peut entraîner. Les douches sont dans un état lamentable. Les produits de nettoyage de nos cellules sont donnés au compte-gouttes. Les rendez-vous chez le médecin sont donnés après trois semaines d’attente, voire des mois. C’est bien le surpeuplement de cette prison qui engendre des problèmes de violence et de rackets. La promenade et les activités sportives ne respectent aucune régularité de durée et de fréquence. Ceux qui sont enfermés 23 h sur 24 souffrent énormément de la forte chaleur (32 degrés) car non seulement il y a un manque de ventilateurs, mais il y a des coupures de courant. Il faut aussi parler de nombreux rats morts qui tardent à être enlevés et qui dégagent des odeurs insupportables jour et nuit, pendant plusieurs semaines. (...) Tout cela fait que la prison de Ducos est vécue pour la plupart comme un véritable enfer. » 1. Affaire n o 9671/15

Le requérant, M. J.-M.B., est né en 1958. Il est détenu depuis le 4 avril 2013. Le requérant affirme partager une cellule d’environ 12 m 2 avec deux personnes, et dormir sur un matelas posé sur le flanc d’une armoire couchée au sol ; la table à manger étant située à un mètre des toilettes, le requérant précise qu’il mange à l’extérieur de la cellule sur une chaise. Il indique que la cellule est infestée de cafards que les aérosols insecticides fournis par l’administration ne permettent pas d’éliminer. Il précise être enfermé quinze heures par jour, ce qui est d’autant plus difficile qu’il partage sa cellule avec deux fumeurs alors qu’il ne l’est pas. Il dénonce encore le manque d’hygiène (absence de poubelle, de produits d’hygiène, draps en très mauvais état) et d’aération. 2. Affaire n o 9679/15

Le requérant, M. S.L., est né le 19 décembre 1985. Il est incarcéré depuis le 14 février 2012. Il indique partager une cellule de 9 m 2 avec trois autres détenus, dont un dort sur un matelas posé à même le sol ; tel fut son cas de février 2012 à 2014. Actuellement, il dit dormir sur un lit superposé, à 60 cm du plafond. Il indique que les personnes en détention provisoire et les condamnés partagent la même cellule. Il explique être enfermé vingt-deux heures par jour dans la cellule, qui est sale et dégradée et où des rats, cafards et fourmis sont présents. Il se plaint de ce que le lieu de préparation des repas se situe à 70 cm des toilettes, qui ne sont séparés du reste de la cellule que par un rideau. Il dénonce les odeurs, le manque d’aération ainsi que le manque de lumière dans la cellule, dont la conséquence est une vue qui baisse. 3. Affaire n o 9764/15

Le requérant, M. P.H., est né le 21 septembre 1978. Condamné le 6 février 2015, il est incarcéré depuis le 14 février 2012. Il a partagé plusieurs cellules. Celle qu’il occupe actuellement est prévue pour deux personnes et il la partagerait avec trois autres détenus. Il dispose maintenant d’un lit mais dit avoir dormi par terre entre le 14 février 2012 et le 1 er décembre 2014, ce qui lui a causé de fortes douleurs au dos. Il dénonce également le manque d’hygiène, d’aération, de lumière de la cellule et la présence de rats et de cafards. Il dit souffrir de problèmes de peau, de la violence du climat ambiant et de l’enfermement vingt heures par jour dans la cellule. 4. Affaire n o 9674/15

Le requérant, M. C.D., est né le 26 octobre 1945. Il est détenu depuis le 2 octobre 2013. Le requérant se dit invalide à 80 % et souffrir de problèmes de tension. Il évalue la superficie de sa cellule entre 5 et 9 m 2 , qu’il partage avec trois détenus. Il indique qu’il n’y a pas de cloisonnement des toilettes dans la cellule. Il se plaint du manque d’hygiène, d’aération et de lumière dans la cellule, ainsi que du climat de violence générale et de la difficulté d’accéder aux soins médicaux. 5. Affaire n o 9683/15

Le requérant, M. D.N., est né le 2 mai 1986. Il est incarcéré depuis le 11 octobre 2012. Il indique occuper actuellement une cellule de 12 m 2 avec quatre détenus. Il explique avoir dormi sur un matelas pendant huit mois. Il souligne que la cellule est infestée de souris et de rats, et qu’il est allergique aux rongeurs. Il dénonce la saleté de la cellule, et le manque d’aération et de lumière. 6. Affaire n o 9685/15

Le requérant, M. C.N., est né le 1 er novembre 1969. Il est condamné et incarcéré depuis le 7 octobre 2009. Il indique partager une cellule de 10 m 2 avec trois détenus. Il dénonce l’insalubrité de sa cellule, la présence d’animaux nuisibles et la seule séparation des toilettes par un rideau. Il se plaint aussi d’être enfermé quinze heures par jour avec des fumeurs alors qu’il ne l’est pas. 7. Affaire n o 9692/15

Le requérant, M. E.R., est né le 19 mars 1961. Condamné au mois de juin 2013, le requérant est incarcéré au centre pénitentiaire de Ducos depuis le 10 mars 2011. Il partage une cellule de 9 m 2 avec deux détenus, et les toilettes ne sont séparées de la cellule que par un rideau. Il dénonce le manque d’hygiène, la présence d’animaux nuisibles dans les cellules, ainsi que de nombreux dysfonctionnements quant au cantinage des produits alimentaires. Il se plaint d’un climat de violence, qui l’empêche de dormir, et indique avoir fait l’objet d’une agression physique au cours de laquelle il a perdu sept dents. Il se dit victime de menaces et d’insultes homophobes de la part des autres détenus. 8. Affaire n o 9694/15

Le requérant, M. M.S., est né le 19 décembre 1963. Incarcéré depuis le 6 janvier 2013, il est actuellement détenu dans une cellule de 10 m 2 , qu’il partage avec trois détenus et dans laquelle il a dormi huit mois sur un matelas posé à même le sol. Le requérant dit être enfermé quinze heures par jour. Il dénonce les conditions d’hygiène déplorables de la cellule et hors des cellules (douches communes, parloirs). 9. Affaire n o 9761/15

Le requérant, M. W.C., est né le 20 mai 1975. Il est incarcéré depuis le 8 novembre 2012, et a partagé des cellules avec plusieurs détenus (entre trois et cinq), dans lesquelles il a dormi un certain temps à même le sol, ce qui lui a causé des douleurs de dos. Il dénonce le manque d’hygiène des cellules, en particulier des toilettes qui grouillent de vers, la présence d’animaux nuisibles, le manque de lumière et des difficultés à stocker les denrées alimentaires. 10. Affaire n o 12799/15

Le requérant, M. D.T., est né le 23 avril 1990. Il est incarcéré depuis le 27 janvier 2013. Il partage une cellule de 10 m 2 avec deux détenus. Il dispose d’un lit mais a dormi pendant deux mois sur un matelas à même le sol, au milieu des animaux nuisibles. Il dit souffrir de problèmes de peau et d’allergie. Il dénonce l’insalubrité de la cellule et des locaux communs. B. Le droit interne pertinent Il est renvoyé à la partie droit interne de l’arrêt Yengo c. France (n o 50494/12, §§ 24 à 32, 21 mai 2015). GRIEFS Invoquant les articles 3 et 8 de la Convention, les requérants se plaignent de leurs conditions matérielles de détention. Ils considèrent que le manque d’espace de vie personnel ainsi que les conditions matérielles de détention constituent un traitement dégradant et inhumain et/ou une atteinte à leur intégrité physique. Invoquant l’article 13, les requérants se plaignent de ne pas disposer de recours préventifs, répondant aux exigences résultant de la jurisprudence de la Cour ( Ananyev et autres c. Russie , n os 42525/07 et 60800/08, 10 janvier 2012 ; Torreggiani et autres c. Italie , n os 43517/09, 46882/09, 55400/09, 57875/09, 61535/09, 35315/10 et 37818/10, 8 janvier 2013), pour faire cesser rapidement les conditions de détention qu’ils subissent. Ni les recours judiciaires ni les recours ouverts devant les juridictions administratives ne répondent à ces exigences. Les requérants soulignent en particulier que le référé-liberté, utilisé uniquement par l’OIP à quelques reprises, est assujetti à des conditions le rendant inapte à satisfaire aux exigences conventionnelles et ne permet pas de mettre fin à la situation de mauvais traitements résultant d’une sur-occupation massive des établissements. Selon les requérants, l’ordonnance du 17 octobre 2014 rendu par le tribunal administratif de Fort-de-France démontre que le juge des référés a un office limité, puisqu’il a rejeté toutes les demandes susceptibles de faire véritablement cesser les traitements inhumains et dégradants nés des conditions de détention. Les requérants en déduisent qu’ils ont satisfait à la règle de l’épuisement des voies de recours internes et se réfèrent à cet égard à l’arrêt Vasilescu c. Belgique (n o 64682/12, 25 novembre 2014).