MITICHYAN v. ARMENIA

Comunicat la 23 februarie 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 34787/12 Gharib MITICHYAN împotriva Armenia depusă la 29 mai 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gharib Mitichyan, este un național armenian născut în 1950 și locuiește în satul Lernapat, Armenia. El este reprezentat în fața Curții de către dna L. Hakobyan și dl T. Yegoryan, avocați care practică în Yerevan. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În martie 2010 au fost instituite proceduri penale împotriva primarului satului Lernapat, V.Y., care a fost acuzat de abuz de autoritate și falsificare oficială, pe baza unei plângeri de la peste 250 de sateni. În cursul anchetei, un număr de sateni au dat mărturie care conținea, printre altele , următoarele acuzații: (a) V.Y. a acordat beneficii financiare rudelor sale, inclusiv părinților săi, sora, verii, unchii și mătuși; (b) a eliberat rudele sale de a plăti impozitul pe vehiculele lor; (c) a plătit pentru publicațiile sale din bugetul local; (d) a decis să renunțe la șoferul municipal și s-a desemnat ca șofer, cu o creștere a salariului; și (e) a ordonat ca salariul și beneficiile financiare ale unei luni să fie plătite în același sumă pentru a merge în concediu. Rezultatul acestor proceduri nu este clar. La 1 septembrie 2010, un articol intitulat „Remova acest turc de la noi” a fost publicat în ziarul zilnic Zhamanak (Time) care conținea interviuri cu un număr de sateni cu privire la V.Y. Reclamantul a fost printre cei intervievați, iar declarațiile sale au fost publicate după cum urmează: „... Este adevărat că, la început, nu ne-am dat seama, dar în ultima vreme și-a scos masca și a început să facă rău serios oamenilor. Unele tufișuri creșteau sub gard și erau în calea când transportam iarbă. Le-am tăiat, așa că omul ne-a dus la tribunal. Dar de ce? De ce a fost vina mea? Pentru că sunt presupus un susținător de opoziție și se presupune că am cauzat rău naturii în cantitatea de 40.000 de dram [Armenian].” În răspuns la întrebarea jurnalistului despre dacă s-a plâns la orice autoritate, reclamantul a declarat: „Nu. Unde pot să mă plâng? Trebuie să existe un guvern, un stat. Acest om ne-a jefuit de zece ani și nimeni nu a putut face nimic pentru el, dar într-o lună m-au făcut să pun mâna pe Biblie ca să nu mint și aș spune că am tăiat un copac. Așa că a trebuit să-mi lipsesc copiii de 20.000 pentru a plăti și va trebui să plătesc mai mult. Am șase fii și 12 nepoți. Primarul însuși a alocat fiului meu mai mare un complot pentru a construi o casă pe, dar a cerut 500 de dolari ... Apoi a adus din nou o plângere la instanță spunând că aceaceasta este o construcție ilegală. Nu am plătit aceste 500 de dolari de când am știut ce fel de om era. Am crezut că vom încerca totul mai întâi și doar atunci ... am aplicat primar de multe ori atunci când nepotul meu era aproape de moarte. În loc de [AMD] 50.000 el mi-a dat 15.000 [AMD] ca un împrumut, dar mai târziu – din cauza a fost fără bani – a scris că îmi datorez [AMD] 50.000. Am anulat [AMD] 15.000 el a spus. În altă zi am chemat-o pe fiica mea-in-lege și a spus: „Fiica mea, există niște bani „scris” și pe tine, și ea a spus: „Dar, tată, nu am primit nici un ban”. Există [AMD] 50.000 de "scrise" pe mine, [AMD] 50.000 "scrise" pe fiul meu, și, de asemenea, pe celălalt fiu meu, la care nu a dat nimic deloc, pentru că el este un prieten; el a spus: "Hovo, dragă, aduce că [AMD] 50.000, am nevoie pentru a cumpăra benzină, am cheltuieli și sunt în nevoie", dar ce nevoie .... Acest loc a fost ocupat de unele instituții. Am venit aici după cutremur și am lucrat ca gardian. M-am așezat, n-am unde să locuiesc și nici o casă. Am crescut atât de mulți copii. Sunt dezamăgit de această țară. În loc să-mi mulțumesc, mă duc la tribunal... El ne oprește mereu. Mergi să-i iei niște hârtii; el este mereu nepoliticos cu tine, spunând: “Du-te. Acestea nu sunt orele mele de lucru”. Nu știi niciodată când sunt ora lui de muncă. Dacă pierd puțin mintea, voi ucide doar [( Nu poți testa răbdarea cuiva pentru totdeauna ... Noi trăim în mod constant într-o atmosferă de frică... El nu poate acționa pe cont propriu. El are un patron. Chiar și sora lui și verii lui spun în mod deschis: „Ce poți face? Ce ai făcut pentru șase luni pentru a fi în măsură să faci ceva acum? Avem protectori buni și rude”. El nici măcar nu ne-a permis să semănăm grâu. El a spus: ‘Ce ai nevoie pentru? Crește iarba și vinde-o. Dar am crescut șase copii. Le-am trimis în armată. Și acum am atât de mulți nepoți... Acest om chiar a schimbat starea acelui pământ: el a făcut pământul neirrigabil în irrigibil, astfel încât să colecteze mai multe taxe. Am un extra [AMD] 120.000 scris pe mine. Nu știu de unde a venit această sumă... Dacă un satător ar apăa pământul, el ar obține rezultate astăzi. Dar anul acesta din cauza acestei combinații ne-am transformat pământul în furaje. El nu are nimic de câștigat de la ea. El nu are grâu. Nici nu are timp de a merge la biroul guvernatorului regional pentru a obține acea combinație ... Acest om nu vrea să ajute sătenii.” La 1 octombrie 2010, V.Y. a încheiat o procedură civilă împotriva reclamantului pentru difamare și insultă. El a susținut că declarațiile reclamantului de a solicita 500 USD pentru alocarea unei parcele și apoi a solicitat unei instanțe, de a acorda ajutoare financiare în numele soției reclamantei pe care nu le-a primit și de a nu permite reclamantului să semneze grâu, au fost difamatorii. El a susținut, de asemenea, că declarația reclamantului despre sacrificarea lui a fost insultată, deoarece acest cuvânt a fost utilizat în cazul animalelor și nu al omului. V.Y. a încercat să oblige reclamantul să retragă declarațiile sale difamatorii prin același ziar și să se ceară scuze public pentru insult. El a căutat, de asemenea, daune în valoare de AMD 2.000.000 pentru declarațiile difamatorii și AMD 1.000.000 pentru insulte. Reclamantul, în răspunsul său, a contestat afirmația și a susținut că a avut dreptul de a avea un aviz și de a transmite informații în temeiul articolului 10 din Convenție, în special cu privire la astfel de subiecte de interes public, precum activitățile primarului. Declarațiile sale se referă la activitățile profesionale ale primarului satului său și au inclus informații care au fost deja făcute publice. Primarul a fost în centrul atenției din cauza activităților sale profesionale și el, ca sat, a avut dreptul de a-și exprima opinia asupra acestui subiect. Declarațiile sale corespund realității, deoarece deja, în martie 2010, au fost înființate proceduri penale împotriva primarului pentru abuz de autoritate și falsificare oficială. În iunie 2010, primarul a fost acuzat oficial și a existat o investigație în curs de desfășurare, care a fost publică. Astfel, în declarațiile sale el a reprodus informații pe baza căreia primarul a fost acuzat. La 6 iunie 2011, Curtea Regională Lori a hotărât să acorde parțial cererii primarului, ajungând la următoarele concluzii. (a) Următoarea declarație a reclamantului a fost difamatorie: „Madamea însuși a alocat fiului meu mai mare un complot pentru a construi o casă pe, dar a cerut 500 de dolari. Apoi, din nou, a adus o plângere instanței spunând că aceaceasta este o construcție ilegală. Noi nu am plătit aceste 500 de dolari deoarece am știut ce fel de om este. Am crezut că vom încerca totul mai întâi și numai atunci. Primarul nu va da documentele casei.” Conține informații factuale care nu corespunde la realitate și a colorat reputația primarului. Reclamantul a fost obligat în temeiul articolului 48 § 1 din Codul de Procedură Civilă (CCP) pentru a dovedi faptele susținute, dar el nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul acuzațiilor sale că primarul a solicitat 500 USD pentru alocarea unui complot și apoi a solicitat instanței care doresc să o declare o construcție ilegală. El ar fi putut prezenta o copie a deciziei de alocare a terenului, o copie a cererii depuse instanței sau a altor dovezi. a elaborat o serie de documente care demonstrează că această declarație nu corespunde la realitate, inclusiv: (i) o copie a deciziei sale din 30 august 2010, conform căreia construcția neautorizată construită de fiul reclamantului nu a fost recunoscută ca proprietate comunitară; (ii) o copie a certificatului emis de el la 26 aprilie 2011, conform căreia el, în timpul întregului său mandat de primar, nu a alocat niciun teren adânc, deoarece nu are autoritatea de a face acest lucru; (iii) o copie a deciziei Consiliului Comunitar din 31 ianuarie 2011, potrivit căreia Consiliul Comunitar a hotărât să autorizezeze primarul să vândă o parcelă de teren și casa construită pe aceasta fiului solicitant; și (iv) o copie a certificatului său din 8 februarie 2010, în conformitate cu care Biroul primarului nu a alocat niciodată un complot pentru construirea unei case către reclamant sau fiilor săi săi, nu a avut nicio astfel autoritate și nu a instituit niciodată să aibă o construcție o construcție ilegală, dar o construcție neautoră de către o construcție de către o construcție. (b) Următoarea declarație a reclamantului a fost difamat: „A doua zi am chemat-o pe fiica mea și mi-am spus: „Fiica mea, există și niște bani „scriși” pe tine, și ea a spus: ‘Dar, tată, nu am primit nici un ban’”. Este o declarație publică de fapt care nu corespunde realității, deoarece reclamantul nu a reușit să prezinte nici o dovadă în susținerea afirmației sale că primarul a atribuit o sumă de bani din bugetul local în numele sora reclamantului, pe care nu a primit-o niciodată. Reclamantul ar fi putut prezenta o copie a deciziei relevante de către primar sau Consiliul Comunitar. a elaborat un certificat emis de el la 18 aprilie 2011, conform căruia sora reclamantului nu a primit niciun ajutor financiar din partea Biroului primarului și nici un astfel de ajutor nu a fost înregistrat vreodată în numele ei la Biroul primarului, deoarece nu a solicitat niciodată acest ajutor. (c) Următoarea declarație a reclamantului a fost o insultă: „Dacă îmi pierd puțin mintea, îl voi sacrifica doar.” Această expresie a fost menită să strângă demnitatea și onoarea primarului, deoarece cuvântul „râsul” nu trebuia folosit în ceea ce privește oamenii și nu urmărește niciun interes public primordial. (d) Următoarea declarație a reclamantului nu a fost difamătoare: „El nici măcar nu ne-a permis să semămănăm grâu. El a spus: ‘Pentru ce aveți nevoie? Crește iarbă și vinde-l’”, deoarece ambele părți au depus mărturie în instanță că o astfel de conversație a avut loc. Curtea Regională a constatat că dreptul reclamantului de a exprima un aviz cu privire la activitățile oficiale ale primarului nu este nelimitat și ar putea fi restricționat pentru protecția reputației sau a drepturilor altor persoane. Argumentul său că declarațiile sale corespunde realității, având în vedere procedurile penale împotriva primarului era nefondat, deoarece instituția procedurii penale nu era suficientă pentru a considera primarul vinovat de acuzațiile împotriva lui, care ar putea fi stabilită numai prin o condamnare judiciară finală. Curtea Regională a ordonat reclamantului să-și ceară scuze publice pentru această insultă și să retragă declarațiile difamatorii prin declarații care urmează să fie publicate în ziarul Zhamanak. El a fost, de asemenea, ordonat să plătească daune în valoare de 30.000 AMD fiecare, pentru insultă și difamație. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs împotriva acestei hotărâri, susținând, printre altele, că, La 29 septembrie 2011, Curtea Civilă de Apel a hotărât să respingă recursul reclamantului și să susțină hotărârea Curții Regionale. La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. La 23 noiembrie 2011, Curtea de Casație a hotărât să declare recursul inadmisibil pentru lipsa de merit. Această decizie a fost trimisă reclamantului printr-o scrisoare din 9 decembrie 2011. Legea internă relevantă Codul civil art. 1087.1 prevede că o persoană a cărei onoare, demnitate sau reputație profesională au fost colorate prin insult sau difamare, poate iniția proceduri judiciare împotriva persoanei care au formulat declarația insultantă sau difamatorie. O insultă este o declarație publică făcută prin cuvinte, imagini, sunete, semne sau alte mijloace cu scopul de a colora onoarea, demnitatea sau reputația profesională. O declarație publică poate fi considerată nu un insult dacă se bazează pe fapte precise (cu excepția defectelor congenitale) sau urmărește un interes public primordial. Difamația este o declarație publică de fapt despre o persoană, care nu corespunde realității și își depășește onoarea, demnitatea sau reputația profesională. În cazurile de difamație, obligația de a dovedi existența sau absența circumstanțelor factuale relevante este pusă pe acuzat. Această obligație va fi mutată către reclamant în cazul în care prezentarea unei astfel de probe impune inculpatului să realizeze acțiuni sau eforturi necorespunzătoare, în timp ce reclamantul deține dovezile necesare. O persoană se absoarbe de la răspunderea pentru difamare sau insult dacă declarațiile de fapt exprimate sau prezentate de el sunt o reproducere cu cuvânt sau bonă fidă a informațiilor difuzate de un media, sau de informații conținute într-un discurs public, documente oficiale, alte mass media sau orice lucrare creativă, și dacă face trimitere la sursă (autor). Codul de procedură civilă art. 48 § 1 prevede că fiecare parte la procedură trebuie să dovedească faptele pretinse. Secțiunea 4 prevede că o comunitate este fundația democratică a statului. Comunitatea este o unitate administrativă/territorială a rezidenților locali, prin intermediul cărora ei exercită autogovernul local, fie direct, fie prin intermediul reprezentanților aleși. Secțiunea 7 prevede că, în scopul exercitării autorității poporului și a rezolvării problemelor comunitare, organismele autoguvernamentale locale (consiliul comunitar și șeful comunității) sunt alese în conformitate cu o procedură prevăzută de lege. Consiliul comunitar este un organism reprezentativ și exercită autoritatea conferită de aceasta prin Constituția și prezenta Lege. Seful comunității (în comunitatea orașului – primarul orașului, și în comunitatea satului – primarul satului) este un reprezentant oficial al comunității, este organismul executiv al comunității și exercită autoritatea depusă de Constituția și de acest Act. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că ingerința în dreptul său la libertatea de exprimare nu a fost necesară într-o societate democratică. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenția? În special, a fost necesară ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare într-o societate democratică în sensul articolului 10 § 2 din Convenție? Părțile sunt invitate în mod specific să formuleze dacă caracterizarea declarațiilor reclamantului ca declarații de fapt, mai degrabă decât hotărârile de valoare, a fost justificată.

Communicated on 23 February 2016

FIRST SECTION

Application no. 34787/12

Gharib MITICHYAN

against Armenia

lodged on 29 May 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Gharib Mitichyan, is an Armenian national who was born in 1950 and lives in Lernapat village, Armenia. He is represented before the Court by Ms L. Hakobyan and Mr T. Yegoryan, lawyers practising in Yerevan.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In March 2010 criminal proceedings were instituted against the Mayor of Lernapat village, V.Y., who was charged with abuse of authority and official falsification, on the basis of a complaint from more than 250 villagers. In the course of the investigation a number of villagers gave testimony which contained,

inter alia

, the following allegations: (a) V.Y. had granted financial benefits to his relatives, including his parents, sister, cousins, uncles and aunts; (b) he had exempted his relatives from paying property tax on their vehicles; (c) he had paid for his publications from the local budget; (d) he had decided to dismiss the municipality driver and appointed himself as driver, with an increase in salary; and (e) he had ordered that one month’s salary and financial benefits in the same amount be paid to him in order to go on leave.

The outcome of these proceedings is not clear.

On 1 September 2010 an article entitled “Remove This Turk From Among Us” was published in the daily newspaper

Zhamanak

(Time) which contained interviews with a number of villagers concerning V.Y. The applicant was among those interviewed, and his statements were published as follows:

“... It is true that at the beginning we did not realise, but lately he has removed his mask and started seriously to harm people. Some bushes were growing under the fence and were in the way when we were carrying grass. We cut them, so the man took us to court. But why? What was my fault? Because I am allegedly an opposition supporter and I allegedly caused harm to nature in the amount of 40,000 [Armenian] drams [(AMD)].”

In reply to the journalist’s question as to whether he had complained to any authority, the applicant stated:

“No. Where can I complain? There has to be a government, a State. This man has been robbing us for ten years and no one has been able to do anything to him, but within a month they made me put my hand on the Bible so that I would not lie and I would say that I cut a tree. So I had to deprive my children of [AMD] 20,000 in order to pay and I will have to pay more. I have six sons and 12 grandchildren. The Mayor himself allocated to my elder son a plot to build a house on, but asked for 500 dollars ... Then again he brought a complaint to the court saying that this was an illegal construction. We did not pay those 500 dollars since we knew what kind of a man he was. We thought we would try everything first and only then... I applied to the Mayor many times when my grandchild was near death. Instead of [AMD] 50,000 he gave me [AMD] 15,000 as a loan, but later – because of being short of money – wrote that I owed [AMD] 50,000. I am cancelling the [AMD] 15,000 he said. The other day I called my daughter-in-law and said: ‘My child, there is some money “written out” on you as well’, and she said: ‘But, dad, I have not received any money’. There is [AMD]

50,000 “written out” on me, [AMD] 50,000 “written out” on my son, and also on my other son, to whom he did not give anything at all, because he is a friend; he said: ‘Hovo, dear, bring that [AMD] 50,000, I need to buy petrol, I have expenses and I am in need’, but what need.... This place used to be occupied by some institution. I came here after the earthquake and I worked as a guard. I settled, having no place to live and no house. I raised so many children. I am disappointed with this country. Instead of thanking me, they take me to court... He is always oppressing us. You go to get some paper from him; he is always rude to you, saying: ‘Go away. These are not my working hours’. You never know when his working hours are. If I lose my mind a little, I will just slaughter [(

կսատկացնեմ

)] him. You cannot test someone’s patience forever ... We constantly live in an atmosphere of fear... He cannot act on his own. He has a patron. Even his sister and cousin openly say: ‘What can you do? What have you done for six months to be able to do anything now? We have good protectors and relatives’. He did not even allow us to sow wheat. He said: ‘What do you need it for? Grow grass and sell it’. But I have raised six children. I have sent them to the army. And now I have so many grandchildren ... This man has even changed the status of that land: he made the non-irrigable land into irrigable so that he collects more taxes. I have an extra [AMD] 120,000 written on me. I do not know where that amount came from... If a villager were to water the land, he would get results today. But this year because of that combine we transformed our land into fodder. He has nothing to gain from it. He does not have wheat. Nor does he have the time to go to the regional governor’s office to get that combine ... This man does not want to help the villagers.”

On 1 October 2010, V.Y. instituted civil proceedings against the applicant for defamation and insult. He claimed that the applicant’s statements that he had asked for USD 500 for allocating a plot and then applied to a court, that he had granted financial aid in the name of the applicant’s daughter-in-law which she had not received, and that he had not allowed the applicant to sow wheat, were defamatory. He further claimed that the applicant’s statement about slaughtering him was insulting, because this word was used in the case of animals and not humans. V.Y. sought to oblige the applicant to retract his defamatory statements through the same newspaper and to apologise publicly for the insult. He also sought damages in the amount of AMD 2,000,000 for the defamatory statements and AMD

1,000,000 for the insults.

The applicant, in his reply, objected to the claim and submitted that he enjoyed the right to have an opinion and to impart information under Article

10 of the Convention, especially on such subjects of public concern as the Mayor’s activities. His statements concerned the professional activities of the Mayor of his village and included information which had already been made public. The Mayor was in the spotlight because of his professional activities and he, as a villager, had the right to express his opinion on the subject. His statements corresponded to reality because already, back in March 2010, criminal proceedings had been instituted against the Mayor for abuse of authority and official falsification. In June 2010 the Mayor had been officially charged and there was an ongoing investigation, which was public. Thus, in his statements he had reproduced information on the basis of which the Mayor had been charged.

On 6 June 2011 the Lori Regional Court decided to grant the Mayor’s claim partially, reaching the following findings.

(a)

The following statement by the applicant was defamatory: “The Mayor himself allocated to my elder son a plot to build a house on, but asked for 500 dollars. Then again he brought a complaint to the court saying that this was an illegal construction. We did not pay those 500 dollars since we knew what kind of a man he was. We thought we would try everything first and only then. The Mayor would not give the documents of the house”. It contained factual information which did not correspond to reality and stained the Mayor’s reputation. The applicant was obliged under Article

48 § 1 of the Code of Civil Procedure (CCP) to prove the facts alleged, but he had failed to submit any evidence in support of his allegations that the Mayor had demanded USD 500 for allocating a plot and then applied to the court seeking to declare it an illegal construction. He could have submitted a copy of the decision on allocating the land, a copy of the claim submitted to the court or other evidence. Moreover, V.Y. had produced a number of documents demonstrating that this statement did not correspond to reality, including: (i) a copy of his decision of 30 August 2010, according to which the unauthorised construction built by the applicant’s son had been recognised as community property; (ii) a copy of a certificate issued by him on 26 April 2011, according to which he, during his entire tenure as Mayor, had never allocated any adjoining land since he had no authority to do so; (iii) a copy of the decision of the Community Council of 31 January 2011, according to which the Community Council had decided to authorise the Mayor to sell a plot of land and the house built on it to the applicant’s son; and (iv) a copy of his certificate of 8 February 2010, according to which the Mayor’s Office had never allocated a plot for building a house to the applicant or his sons, he had no such authority and he had never instituted proceedings to have a construction recognised as illegal, but instead an unauthorised construction built by the applicant’s son had been recognised as community property and had later been bought by the applicant’s son.

(b)

The following statement by the applicant was defamatory: “The other day I called my daughter-in-law and said: ‘My child, there is some money “written out” on you as well’, and she said: ‘But, dad, I have not received any money’”. It was a public statement of fact which did not correspond to reality, since the applicant had failed to produce any evidence in support of his allegation that the Mayor had attributed a sum of money from the local budget in the name of the applicant’s daughter-in-law, which she had never received. The applicant could have submitted a copy of the relevant decision by the Mayor or the Community Council. Moreover, V.Y. had produced a certificate issued by him on 18 April 2011, according to which the applicant’s daughter-in-law had never received financial aid from the Mayor’s Office and no such aid had ever been registered in her name at the Mayor’s Office, because she had never applied for it.

(c)

The following statement by the applicant was an insult: “If I lose my mind a little, I will just slaughter him”. This phrase was aimed at tarnishing the Mayor’s dignity and honour, since the word “slaughter” was not to be used in respect of humans, and did not pursue any paramount public interest.

(d)

The following statement by the applicant was not defamatory: “He did not even allow us to sow wheat. He said: ‘What do you need it for? Grow grass and sell it’” because both parties testified in court that such a conversation had taken place.

The Regional Court found that the applicant’s right to express an opinion on the Mayor’s official activities was not unlimited, and could be restricted for the protection of the reputation or rights of others. His argument that his statements corresponded to reality in the light of the criminal proceedings against the Mayor was unfounded, since the institution of criminal proceedings was not sufficient to consider the Mayor guilty of the charges against him, which could be established only by a final judicial conviction. The Regional Court ordered the applicant to apologise publicly for the insult and to retract the defamatory statements through declarations to be published in the

Zhamanak

newspaper. He was also ordered to pay damages in the amount of AMD 30,000 each, for the insult and the defamation.

On an unspecified date the applicant lodged an appeal against this judgment, claiming,

inter alia

, a violation of his right to freedom of expression.

On 29 September 2011 the Civil Court of Appeal decided to dismiss the applicant’s appeal and to uphold the judgment of the Regional Court.

On an unspecified date, the applicant lodged an appeal on points of law.

On 23 November 2011 the Court of Cassation decided to declare the appeal inadmissible for lack of merit.

This decision was sent to the applicant by a letter of 9 December 2011.

B.

Relevant domestic law

1.

The Civil Code

Article 1087.1 prescribes that a person whose honour, dignity or professional reputation have been stained through insult or defamation, can institute court proceedings against the person who has made the insulting or defamatory statement. An insult is a public statement made through words, images, sounds, signs or other means with the aim of staining honour, dignity or professional reputation. A public statement may be considered not an insult if it is based on precise facts (except congenital defects) or pursues a paramount public interest. Defamation is a public statement of fact about a person, which does not correspond to reality and stains his honour, dignity or professional reputation. In cases of defamation, the obligation to prove the existence or absence of the relevant factual circumstances is placed on the defendant. This obligation will be shifted to the claimant if presenting such proof requires the defendant to perform unreasonable actions or efforts, whereas the claimant possesses the necessary evidence. A person shall be absolved from liability for defamation or insult if the statements of fact expressed or presented by him are a word-for-word or bona fide reproduction of information disseminated by a media outlet, or of information contained in a public speech, official documents, other mass media or any creative work, and if he makes a reference to the source (author).

2.

The Code of Civil Procedure

Article 48 § 1 prescribes that each party to the proceedings must prove the facts alleged.

3.

The Local Self-Government Act

Section 4 prescribes that a community is the democratic foundation of the State. The community is an administrative/territorial unit of local residents, by means of which they exercise local self-government either directly or through elected representatives.

Section 7 prescribes that, for the purpose of exercising people’s authority and solving community problems, bodies of local self-government (community council and community head) shall be elected in accordance with a procedure prescribed by law. The community council is a representative body and exercises authority vested in it by the Constitution and this Act. The community head (in a town community – the town mayor, and in a village community – the village mayor) is an official representing the community, is the community’s executive body and exercises authority vested in it by the Constitution and this Act.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 10 of the Convention that the interference with his right to freedom of expression was not necessary in a democratic society.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention? In particular, was the interference with the applicant’s right to freedom of expression necessary in a democratic society within the meaning of Article 10 § 2 of the Convention? The parties are specifically asked to comment on whether the characterisation of the applicant’s utterances as statements of fact, rather than value judgments, was justified.