CtEDO 01.03.2016 Auto

DEMİRAL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
01.03.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DEMİRAL v. TURKEY (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 56686/10 Gülsüm DEMİRAL împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 1 martie 2016 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 august 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Gülsüm Demiral, este un național turc, născut în 1954 și locuiește în Ușak. A fost reprezentată în fața Curții de către dl S. Çetinkaya, avocat care practică în Ușak. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 octombrie 2006, fiul reclamantului a fost ucis de fosta sa soție, E.E. Prin acuzarea din 5 aprilie 2007, a fost inițiată o procedură penală împotriva E.E. și a altor patru persoane acuzate pentru crimă în fața Tribunalului Ușak Assize și reclamantul s-a alăturat procedurii. Iulie 2008 Curtea a constatat că E.E. a fost vinovată și a condamnat-o la închisoare pe viață. Având în vedere faptul că a fost provocată din partea victimei și buna conduită a E.E.-ului în timpul procedurii, condamnarea ei a fost redusă la 15 ani de închisoare. Curtea a achitat în continuare persoanele încă acuzate. La 15 aprilie 2010, Curtea de Casație a susținut această hotărâre. Reclamantul s-a plâns în legătură cu echitatea și lungimea procedurii penale inițiate împotriva terților, după moartea fiului său. În acest sens, a invocat art. 6 din Convenție. Curtea reiterează că Convenția nu garantează dreptul de a fi înființată proceduri penale împotriva terților sau de a fi condamnată astfel de persoane (a se vedea Perez c. Franța, [GC], nr. 47287/99, § 70, CEDO 2004-I. În plus, procedura penală instituită împotriva terților și la care reclamantul s-a alăturat ca partid civil este reglementată de noul cod de procedură penală, care nu permite cererea de compensare în astfel de proceduri (Beyazgül c. Turcia, n 27849/03, §§ 36 și 39, 22 septembrie 2009). Prin urmare, Curtea concluzionează că cererea este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă