CtEDO 01.03.2016 Auto

HAUTĂ AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
01.03.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
HAUTĂ AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Reclamanții, dna Elena Haută, dna Veronica Dima și dna Aurelia Florea, sunt toți cetățenii români, născuți în 1930, 1924 și, respectiv, 1935 și trăiesc în Huși, Șișcani și, respectiv, Vuțcani. Reclamanții au fost inițial reprezentați în fața Curții de către dl J. Crudu, avocat practicant în Vaslui. Primul și al treilea reclamant sunt în prezent reprezentați de dna Diana-Elena Dragomir, avocat care practică la București. Guvernul României (“Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 martie 1999, mama reclamanților, Z.D., a depus la autoritățile administrative o cerere în temeiul Legii nr. 9/1998, care urmărește să fie compensată pentru o parcelă de teren, o casă și o curte pe care ea și soțul său, decedat acum, deținută împreună înainte de 1940 în districtul Bazarghean, Durostor. În declarația sa adăugată, prezentată la 19 iulie 1999, la un notar public Z.D. la 27 ianuarie 2000, Comisia județului Vaslui pentru legea de punere în aplicare 9/1998 a permis cererea și a acordat reclamantului 529 milioane lei (ROL) (aproximativ 29.000 euro (EUR) în acel moment). La 7 iunie 2002, această decizie a fost anulată de către Comisia Centrală, autoritatea națională însărcinată cu punerea în aplicare a Legii nr. 9/1998, care a susținut că calcularea sumei totale trebuia să fie făcută din nou, având în vedere că parcela contestată de teren se afla într-adevăr la periferia și nu în zona centrală, în timp ce casa contestată a fost construită cu adobe și nu cu cărămizi. Decizia prevedea că: „În vederea vârstei avansate ale persoanei îndreptate [pentru compensare], decizia trebuie reformulată cu urgență, iar cei trei copii ai tatălui decedat, G.D., ar trebui incluse în ea.” 7. Z.D. A contestat această decizie, susținând că calculul efectuat de Comisia județului a fost corect; totuși, în hotărârea din 13 ianuarie 2003, Tribunalul Vaslui a susținut decizia dată de Comisia Centrală. În aceeași zi, Z.D. a murit. Reclamanții, moștenitorii Z.D., au depus mai multe cereri la diferite autoritățile de stat (inclusiv președintele, Ombudsmanul și Prefectul Vaslui), cerând o decizie care să fie luată în cazul lor. 10. Un raport de experți emis la 19 octombrie 2005 la cererea Comisiei de județ Vaslui a propus ca o sumă de 23.891.62 RON să fie furnizată pentru terenul încurcat. Raportul menționează că, în conformitate cu un certificat emis de Oficiul primar Huși, Z.D. nu a solicitat sau primit compensații în conformitate cu legislația românească privind restituirea terenurilor. Un raport similar de experți emis la 15 octombrie 2005 a evaluat casa și terenul aprovizionat la 145.533.01 RON. 11. În consecință, la 1 noiembrie 2005, Comisia județului Vaslui a emis o altă decizie cu privire la numele Z.D., acordând-i compensarea în valoare de 169.424 lei român (RON) (aproximativ 47.000 EUR la momentul respectiv). 12. La 14 iulie 2006, autoritatea națională pentru restituire a proprietăților (denumită în continuare „autoritatea națională”), autoritatea care a înlocuit și a preluat responsabilitățile Comisiei Centrale, a răspuns la una dintre scrisorile reclamanților. Autoritatea Națională i-a informat că dosarul lor era în așteptare înainte de aceasta și că, în general, fiecare dosar a fost evaluat pe baza unor documente, cum ar fi certificatele de statut civil, alți certificate care atestă dacă au fost deja acordate compensații, rapoarte de experți, etc. 13. La 15 noiembrie 2006, șeful șefului de Chancellerie al Primului Ministru a emis un ordin care a invalidat decizia din 1 noiembrie 2004, având în vedere că reclamantul trebuie să prezinte documente suplimentare privind statutul civil al moștenitorilor G.D. și să ateste dacă oricare altă compensație a fost primită de oricare dintre moștenitori, în conformitate cu legislația română privind restituirea terenurilor. Chancellery a trimis dosarul înapoi la prefectul județului Vaslui pentru o examinare suplimentară, în timp ce susține că: „ar trebui acordată compensației reclamantului pentru 10 ha de teren, casă și curte de 4000 mp; pentru restul curtei [reclamantul] ar trebui acordată terenuri agricole echivalente”. 14. La 15 ianuarie 2007, Prefectul Vaslui a adresat o scrisoare Z.D., informand-o că trebuie să prezinte documentele menționate în decizia din 15 noiembrie 2006. 15. Nu a fost încă luată altă decizie cu privire la cererile depuse de Z.D. în temeiul Legii nr. 9/1998. 16. 9/1998 a intrat în vigoare la 14 martie 1998 și a fost modificat în 2004 și 2007; a instituit un mecanism compensatoriu pentru cetățenii români a căror proprietăți imobile au fost confiscate fără compensații în mod corespunzător în temeiul Tratatului Craiova, semnat de România și Bulgaria la 7 septembrie 1940 (a se vedea punctul 35 de mai jos). 17. Mecanismul se referă, în esență, la compensarea pecuniară sau la dreptul la acțiuni în societățile de conducere a statului. Termenul-limită pentru depunerea acestor cereri a fost stabilit la art. 4 § 1 la opt luni de la intrarea în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit ulterior prin Legea nr. 97/2005, pentru o perioadă de încă douăsprezece luni începând cu intrarea în vigoare a legii la 21 aprilie 2005 și apoi prin Legea nr. 348/2006, pentru o perioadă de încă opt luni, începând cu intrarea în vigoare a legii la 28 iulie 2006. 18. Organismele responsabile de punerea în aplicare a acestei legi au fost comisioanele județului înființate în fiecare județ (inclusiv București) sub autoritatea Prefectului și Comisia Centrală pentru Legea de punere în aplicare nr. 9/1998. 19. În conformitate cu art. 7 § 1, Comisia județului a avut responsabilitatea de a evalua și de a aborda cererile de compensare în termen de șase luni de la data înregistrării. Deciziile comisioanelor județului au fost comunicate reclamanților și Comisiei Centrale și acestea ar putea fi contestate de reclamanții înaintea Comisiei Centrale în termen de 15 zile. Apoi, cele din urmă au trebuit să ratifice sau să respingă astfel de decizii în termen de șasezeci de zile. La rândul lor, deciziile adoptate de Comisia Centrală ar putea fi contestate în fața instanțelor interne. 20. De la 18 octombrie 2004, când a intrat în vigoare Decizia Guvernului nr. 1643/2004, Comisia Centrală a fost preluată de Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, care funcționează în cadrul Chancelariei Primului Ministru. Departamentul a transmis deciziile de ratificare adoptate de comisiile județului pentru aprobarea șefului de Chancelarie al Primului Ministru. Departamentul a fost în continuare îndreptat pentru a face o propunere de ajustare a compensației la momentul deciziei de ratificare, în conformitate cu Legea nr. 9/1998. 21. Aceste responsabilități au fost preluate de Autoritatea Națională cu efect de la intrarea în vigoare a Deciziei Guvernamentale nr. 361/2005, și anume la 29 aprilie 2005; acest act a fost modificat prin Decizia Guvernamentală nr. 240/2006 la 27 februarie 2006. 23. Adoptată la 14 martie 2014, EGO nr. 10/2014 suspendat pentru o perioadă de șase luni eliberarea de către autoritățile competente a oricărei decizii privind reclamațiile depuse în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003. Ordonanța suspendată în continuare pentru aceeași perioadă, plata voluntară a compensației deja acordată în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. 24. 164/2014 privind măsurile de accelerare și finalizare a procesului de soluționare a cererilor de compensare depuse în temeiul Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 au intrat în vigoare la 18 decembrie 2014 25. art. 2 prevede că singura măsură compensatorie posibilă a fost compensarea pecuniară. 26. art. 3 definește aplicabilitatea legii tuturor creanțelor depuse în timp util în cadrul comisiilor județului și în ceea ce privește care nu a fost eliberată nicio decizie, sau în ceea ce privește care a fost eliberată o decizie de acordare a compensației, dar nu a fost efectuată nicio plată, precum și în ceea ce privește creanțele depuse în temeiul Legii nr. 9/1998 sau Legii nr. 290/2003 care sunt în prezent în așteptare în fața instanțelor interne. 27. Legea autorizează transferul tuturor competențelor Comisiei Centrale către Autoritatea Națională, care ratifică astfel sau în alt mod orice decizie luată de Comisia County cu privire la cererile depuse în temeiul Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003. Autoritatea Națională are dreptul să solicite informații și documente suplimentare, de la instituțiile publice, precum și de la reclamanții, atunci când aceste documente lipsesc sau nu sunt corupte. 28. Deciziile luate de Autoritatea Națională sunt supuse unui recurs în fața instanțelor administrative. 29. art. 10 din lege stabilește termenele în care ar trebui efectuate toate plățile, prevăzând, de asemenea, modul în care compensația ar trebui ajustată pentru inflație, pe baza indicelui prețurilor la consum, de la momentul în care decizia a fost eliberată până la intrarea în vigoare a legii. 30. art. 12 stabilește un termen de 120 de zile în care reclamanții trebuie să-și completeze dosarele cu alte documente, în urma unei cereri scrise în acest sens trimise de autoritate. Acest termen poate fi prelungit o dată, pentru șase zile în plus, la cererea reclamantului, dacă dovezile arată că a luat măsurile necesare pentru obținerea informațiilor necesare. 31. art. 13 prevede că Comisia județului este obligată să emită o decizie cu privire la cererile reclamanților în termen de: „a) nouă luni, în cazul în care există mai puțin de 500 de dosare în așteptare înaintea lor; b) opt luni, dacă dosarele în așteptare înaintea lor sunt în intervalul 501-1000; c) treizeci și șase luni dacă au mai mult de 1000 de dosare în așteptare înaintea lor.” Acest termen a început să meargă la 1 ianuarie 2015. 32. art. 14 prevede că deciziile emise de comisiile județului înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și deja înregistrate la Agenția Națională ar trebui să fie ratificate sau altfel în termen de opt luni de la intrarea în vigoare a legii. Deciziile emise după intrarea în vigoare a legii ar trebui să fie ratificate sau altfel de către Autoritatea Națională în termen de opt luni de la înregistrarea lor la autoritatea respectivă. Numărul de înregistrare și numărul de dosare pe care îl așteaptă Autoritatea Națională sunt publicate pe pagina web a acesteia. 33. art. 15 oferă reclamanților posibilitatea de a se aplica instanțelor în cazul în care termenele menționate mai sus nu sunt respectate. 34. art. 17 din lege prevede mai multe măsuri menite să crească eficiența procedurilor de compensare, prevăzând, printre altele, o creștere temporară a numărului de posturi disponibile la Autoritatea Națională. 35. Tratatul Craiova a fost semnat la 7 septembrie 1940 de România și Bulgaria. În conformitate cu termenii acestui tratat, părțile semnatare au fost de acord cu linia de frontieră care urma să fie stabilită între cele două țări, cu o referire deosebită la teritoriul dintre Marea Neagră și Râul Dunării (Cadrilater). Secțiunea III din tratat prevede o reinstalare obligatorie a cetățenilor români de etnie bulgară care trăiesc în districtele Tulcea și Constanța în Bulgaria, precum și relocarea românilor etnici care locuiesc în districtele Durostor și Caliacra în România. Secțiunea V din anexa C a tratat prevedea că statul român este responsabil pentru compensarea cetățenilor români care, după relocarea obligatorie, au trebuit să își abandoneze bunurile din zonele rurale care au fost transferate în Bulgaria.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă