CASE OF GUȚĂ TUDOR TEODORESCU v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

05.04.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Remainder inadmissible;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Peaceful enjoyment of possessions;Possessions);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF GUȚĂ TUDOR TEODORESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

La 8 aprilie 1998, reclamantul a solicitat Comisiei pentru Legea de punere în aplicare nr. 9/1998 (Comisia județului) de a acorda compensații pentru o proprietate deținută de strămoșii săi și preluată de statul bulgar. La 15 decembrie 2000, Comisia a emis o decizie care propune plata compensației în valoare de ROL 2.013.957.441 (aproximativ 88.000 EUR la momentul respectiv). Această decizie, conform legii, a trebuit să fie validată de către o comisie centrală în termen de șase zile. Întrucât Comisia Centrală nu a emis nicio decizie, reclamantul a introdus o acțiune judiciară care vizează obligarea Comisiei Centrale să acționeze în conformitate cu legea. Reclamantul a solicitat, de asemenea, ca sumele acordate de Comisia județului să fie ajustate pentru inflația atunci când a fost efectuată plata. Acțiunea reclamantului a fost respinsă la 17 februarie 2002 de Curtea Județeanului București, care a susținut că termenul de șase zile nu este obligatoriu, ci mai degrabă consultativ. Curtea a susținut, de asemenea, că ajustarea sumelor acordate a fost într-adevăr prevăzută de art. 8 § 3 din lege, dar orice ajustare trebuia să fie efectuată la momentul plății efective, după ce Comisia Centrală a ratificat sau nu decizia Comisiei County. La 23 iunie 2003, Curtea de Apel din București a permis cererea reclamantului și a ordonat Comisiei Centrale să emită o decizie de ratificare sau altfel propunerea făcută de Comisia Județeană la 15 decembrie 2000. Curtea a susținut că cererea privind ajustarea sumelor acordate ca compensație urma să fie tratată în cursul fazei de executare. La 29 august 2003, Comisia Centrală a ratificat decizia Comisiei județului din 15 decembrie 2000. Compensarea, reprezentând atunci aproximativ 54 000 EUR, a fost plătită reclamantului la 22 noiembrie 2003. 10. Cu privire la decizia Comisiei centrale, la 13 decembrie 2003, reclamantul a depus o acțiune judiciară care vizează obținerea unei ajustări a sumei inițiale pentru a ține seama de inflația de la data la care a fost stabilită de Comisie județ până la data plății efective. 11. Prin decizia din 16 aprilie 2004, județul București a decis în favoarea reclamantului. Curtea județului a stabilit că, în conformitate cu art. 8 alineatul (2) din Legea nr. 9/1998, sumele stabilite de Comisia County au trebuit ajustate pentru inflație dacă nu au fost plătite în anul în care au fost acordate. 12. La 21 februarie 2005, Curtea de Apel a anulat decizia și a hotărât că reclamantul nu a avut dreptul la o ajustare a inflației. 13. Curtea de apel a concluzionat că Curtea județului a interpretat în mod incorect legislația aplicabilă, deoarece dreptul la ajustarea inflației trebuia determinat pe baza datei în care Comisia Centrală a ratificat decizia Comisiei județului. Având în vedere că plata a fost făcută uno ictu, și nu în tranșe, în același an ca Comisia Centrală și-a luat decizia, reclamantul nu a avut dreptul la o ajustare a inflației. 14. De asemenea, Comisia Centrală nu a ratificat decizia Comisiei Județene în termen de șaizeci de zile nu a putut reprezenta o bază juridică pentru ajustarea sumei în cauză.

On 8 April 1998 the applicant requested the Bucharest Commission for Implementing Law no. 9/1998 (the County Commission) to award compensation for a property owned by his ancestors and taken over by the Bulgarian State. On 15 December 2000 the Commission issued a decision proposing payment of compensation in the amount of ROL 2,013,957,441 (approximately EUR 88,000 at the time). 6. That decision, according to the law, had to be validated by a central commission within sixty days. As the Central Commission did not issue any decision, the applicant brought a court action aimed at obliging the Central Commission to act in accordance with the law. The applicant also asked for the amounts granted by the County Commission to be adjusted for inflation when payment was made. The applicant’s action was dismissed on 17 February 2002 by the Bucharest County Court, which held that the sixty-day deadline was not compulsory, but rather advisory. The court also held that the adjustment of the amounts granted was indeed prescribed by Article 8 § 3 of the law, but any adjustment was to be made at the time payment was actually made, once the Central Commission had ratified or otherwise the County Commission decision. 7. On 23 June 2003 the Bucharest Court of Appeal allowed the applicant’s claim, and ordered that the Central Commission issue a decision ratifying or otherwise the proposal made by the County Commission on 15 December 2000. The court held that the claim concerning the adjustment of the amounts granted as compensation was to be dealt with during the enforcement stage. 8. On 29 August 2003 the Central Commission ratified the County Commission decision of 15 December 2000. 9. The compensation, representing at that time approximately EUR 54,000, was paid to the applicant on 22 November 2003. 10. Dissatisfied with the decision of the Central Commission, on 13 December 2003 the applicant lodged a court action aimed at obtaining an adjustment of the initial amount to take into account inflation from the date on which it was established by the County Commission to the date of actual payment. 11. By a decision of 16 April 2004, the Bucharest County Court ruled in the applicant’s favour. The County Court established that in accordance with Article 8 § 2 of Law no. 9/1998, the amounts set by the County Commission had to be adjusted for inflation if they were not paid in the year they were awarded. 12. On 21 February 2005 the Bucharest Court of Appeal reversed the decision, and ruled that the applicant was not entitled to an adjustment for inflation. 13. The appellate court concluded that the County Court had interpreted the applicable law incorrectly, as the entitlement to adjustment for inflation had to be determined on the basis of the date when the Central Commission had ratified the decision of the County Commission. As the payment had been made uno ictu, and not in instalments, during the same year as the Central Commission took its decision, the applicant was not entitled to an adjustment for inflation. 14. It also concluded that the failure of the Central Commission to ratify the decision of the County Commission within sixty days could not represent a legal basis for the adjustment of the amount in question.

§ Cauze similare