- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 ianuarie 2019
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Bușu împotriva României
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 65283/10 Dumitru BUȘU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), care a stat la 8 ianuarie 2019 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 octombrie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE, dl Dumitru Bușu, este un național român, care s-a născut în 1941 și trăiește în București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe.
Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 octombrie 2006, Comisia pentru Legea de punere în aplicare a Bucureștiului nr. 9/1998 privind acordarea compensației cetățenilor români în ceea ce privește proprietățile preluate de statul bulgar în temeiul Tratatului Craiova din 7 septembrie 1940 a adoptat o decizie privind acordarea compensației reclamantului pentru un bun deținut de strămoșii săi și preluat de statul bulgar. Această decizie a fost validată de Comisia Centrală pentru Legea de punere în aplicare nr. 9/1998 (Comisia Centrală) la 29 ianuarie 2009. Reclamantul a introdus o acțiune judiciară care a solicitat o compensare mai mare, care va fi ajustată cu rata inflației la data plății efective.
La 3 mai 2010, acțiunea reclamantului a fost respinsă de Curtea de Apel din București. La 10 iunie 2013, un recurs extraordinar depus de reclamant împotriva hotărârii de mai sus a fost autorizat parțial de Curtea de Apel din București, iar Comisia Centrală a fost ordonată să plătească reclamantului compensarea corespunzătoare, astfel cum a fost validată de Comisia Centrală, ajustată cu rata inflației la data plății. La 15 octombrie 2013, compensația ajustată cu rata inflației a fost plătită reclamantului. Legea internă nr. 9/1998 a intrat în vigoare la 14 martie 1998 și a fost modificată în 2004 și 2007. Acesta a instituit un mecanism de compensare pentru cetățenii români al căror proprietăți imobile au fost confiscate fără compensare în mod corespunzător în temeiul Tratatului Craiova, semnat de România și Bulgaria la 7 septembrie 1940. Mecanismul se referă în esență la compensarea pecuniară sau la dreptul la acțiuni în societățile de stat.
Legea nr. 164/2014 privind măsurile de accelerare și finalizare a procesului de soluționare a cererilor de compensare depuse în temeiul Legii nr. 9/1998 a intrat în vigoare la 18 decembrie 2014. art. 10 din lege stabilește termenele în care trebuie efectuate toate plățile; alineatele (4) și (5) din prezentul articol se referă în esență la modul în care compensația ar trebui ajustată pentru inflație, pe baza indicelui prețurilor la consum. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că a suferit o pierdere pecuniară din cauza faptului că statul nu i-a plătit compensația ajustată cu rata inflației. Reclamantul a susținut că respingerea cererii sale de ajustare a compensației corespunzătoare cu rata inflației l-a împiedicat să primească compensații adecvate pentru bunurile pierdute de strămoșii săi, astfel cum prevede Legea nr. 9/1998.
El a susținut că a existat o încălcare a dreptului său la proprietate și a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, care se menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 12. Guvernul a susținut că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă din moment ce valoarea compensației, ajustată cu rata inflației, a fost plătită la 15 octombrie 2013. 13. Curtea constată că dreptul reclamantului la compensații bazat pe Legea 9/1998 a fost recunoscut de autoritățile naționale (a se vedea punctul 4 mai sus). 14. În plus, Curtea constată că, într-adevăr, la 3 mai 2010, Curtea de Apel a respins cererea reclamantului de o compensație mai mare, care urmează să fie ajustată cu rata inflației la data plății efective (a se vedea punctul 5 de mai sus).
Cu toate acestea, la 10 iunie 2013, Curtea de Apel a autorizat un recurs extraordinar depus de reclamant împotriva acestei hotărâri, iar Comisia Centrală a fost ordonată să plătească reclamantului compensația corespunzătoare ajustată cu rata inflației la data plății (a se vedea punctul 6 de mai sus). În plus, Curtea observă că, din documentele din dosar, compensația corespunzătoare ajustată cu rata inflației la data plății efective a fost plătită reclamantului la 15 octombrie 2013 (a se vedea punctul 7 mai sus). 15. Având în vedere cele de mai sus, rezultă că reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă, în sensul articolului 34 din Convenție, de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea mutatis mutandis Lukacs c. România (dec.), nr. 26577/08, § 29, 10 aprilie 2018). 16. Prin urmare, cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 31 ianuarie 2019. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele Adjunct Registrului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 65283/10 Dumitru BUȘU against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 8 January 2019 as a Committee composed of: Paulo Pinto de Albuquerque, President, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 26 October 2010, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Dumitru Bușu, is a Romanian national, who was born in 1941 and lives in Bucharest.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 4 . On 12 October 2006 the Bucharest Commission for Implementing Law no. 9/1998 on the granting of compensation to Romanian citizens in respect of properties taken over by the Bulgarian State pursuant to the Craiova Treaty of 7 September 1940 adopted a decision granting the applicant compensation for a property owned by his ancestors and taken over by the Bulgarian State. This decision was validated by the Central Commission for Implementing Law no. 9/1998 (the Central Commission) on 29 January 2009. 5 . The applicant brought a court action asking for a higher amount of compensation, to be adjusted with the inflation rate at the date of actual payment. On 3 May 2010 the applicant’s action was dismissed by the Bucharest Court of Appeal. 6 . On 10 June 2013 an extraordinary appeal lodged by the applicant against the above judgment was partially allowed by the Bucharest Court of Appeal and the Central Commission was ordered to pay the applicant the due compensation, as validated by the Central Commission, adjusted with the inflation rate at the date of payment. 7 . On 15 October 2013 the compensation adjusted with the inflation rate was paid to the applicant. B. Relevant domestic law
Law no. 9/1998 came into force on 14 March 1998 and was amended in 2004 and 2007. It established a compensatory mechanism for Romanian citizens whose immovable properties were confiscated without due compensation under the Treaty of Craiova, signed by Romania and Bulgaria on 7 September 1940. The mechanism referred essentially to pecuniary compensation or to the right to shares in State-run companies.
Law no. 164/2014 concerning measures for the acceleration and finalisation of the process of resolving compensation claims lodged under Law no. 9/1998 entered into force on 18 December 2014. Article 10 of the law sets out the deadlines by which all payments should be made; paragraphs 4 and 5 of this Article refer essentially to the manner in which the compensation should be adjusted for inflation, on the basis of the consumer price index. COMPLAINT
The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that he suffered a pecuniary loss due to the State’s failure to pay him the compensation adjusted with the inflation rate. THE LAW
The applicant submitted that the rejection of his claim for the adjustment of the due compensation with the inflation rate had prevented him from receiving adequate compensation for property lost by his ancestors, as provided by Law no. 9/1998. He alleged that there has been a breach of his right to property and relied on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which reads as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Government submitted that the applicant had lost his victim status since the amount of compensation, adjusted with the inflation rate, was paid to him on 15 October 2013.
The Court notes that the applicant’s right to compensation based on Law 9/1998 was acknowledged by the national authorities (see paragraph 4 above).
The Court further notes that indeed on 3 May 2010 the Bucharest Court of Appeal rejected the applicant’s request for a higher amount of compensation, to be adjusted with the inflation rate at the date of actual payment (see paragraph 5 above). However, on 10 June 2013 an extraordinary appeal lodged by the applicant against that judgment was allowed by the Bucharest Court of Appeal and the Central Commission was ordered to pay the applicant the due compensation adjusted with the inflation rate at the date of payment (see paragraph 6 above). Moreover, the Court observes that it appears from the documents in the file that the due compensation adjusted with the inflation rate at the date of the actual payment was paid to the applicant on 15 October 2013 (see paragraph 7 above).
In view of the above, it follows that the applicant can no longer claim to be a victim, within the meaning of Article 34 of the Convention, of a violation of his rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see, mutatis mutandis , Lukacs v. Romania (dec.), no. 26577/08, § 29, 10 April 2018).
Therefore, the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 31 January 2019. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Deputy Registrar President