MOLDOVAN AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

17.04.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

MOLDOVAN AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Prezenta cerere, privind condițiile de viață ale cetățenilor români de origine romă care trăiesc în satul Hădăreni, județul Mureș, urmează două cereri inițiale care au fost aderate (n. 41138/98 și 64320/01). Aceste cereri au fost depuse la Curte la 14 aprilie 1997 și, respectiv, la 9 mai 2000, de douăzeci și cinci de cetățeni români de origine romă care trăiesc în satul menționat mai sus, ca urmare a conflicturilor interetnice din 20 septembrie 1993 care au condus la uciderea a trei persoane de origine romă și la arderea a 18 case rome. De asemenea, în urma altor treizeci de cereri depuse la Curte între 5 februarie 2004 și 5 noiembrie 2008, privind aceeași chestiune, depuse de opt șase solicitanți care sunt în principal rude ale primelor douăzeci și cinci de solicitanți. Șase dintre cele optzeci și șase solicitanți au fost, de asemenea, părți la cele două cereri inițiale. Cele treizeci și două de cereri menționate mai sus au avut ca rezultat un acord de soluționare prietenos (a se vedea Moldovan și alții c. România (n. 1) (decontare prietenoasă), 5 iulie 2005), cu privire la 18 din primii 25 de solicitanți. Într-o hotărâre cu privire la meritul celor șapte dintre primii 25 de solicitanți (a se vedea Moldovan și alții c. România (n. 2), 12 iulie 2005, ECHR 2005-VII) în cazul în care Curtea a constatat o încălcare, printre altele, a articolelor 3 și 8 din Convenție în ceea ce privește condițiile de viață ale reclamanților, precum și într-o decizie aderată (a se vedea Costică Moldovan și alții c. România (dec.), nr. 8229/04 și alte cereri, 15 februarie 2011) privind optzeci și șase de reclamanți suplimentare în cazul în care Curtea a declarat plângerea în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție inadmisibilă, în principal pentru neepuizarea recoursurilor interne. Reclamanții în acest caz, dl Lușca și soția sa dna Monica Simona Moldovan (n. Lăcătuș), dna Olguța, dna Sanda și dna Traian Florin Lăcătuș și dl Lucian-Gruia Rostaș, sunt resortisanți români de origine romă, născuți în 1966, 1974, 1978, 1978, 1976 și, respectiv, 1981, și locuiesc în Sfântul Gilles, Belgia. Dl Lusca și soția sa, dna Monica Simona Moldovan, și-au depus plângeri în fața Curții la 25 februarie 2004. Dl Traian Florin și dl Olguța Lăcătuș și-au depus plângeri în fața Curții la 24 august 2004. Dna Sanda Lăcătuș și dl Lucian-Gruia Rostaș și-au depus plângeri în fața Curții la 9 august 2005. Toate plângerile au fost aderate în prezenta cerere. Toți reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl Jean Paul Vidick, avocat care practică la Bruxelles. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl RăzvanHorațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului prezentat de părți, în măsura în care se referă la reclamanții actuali, pot fi rezumate după cum urmează. Prezentul caz provine din evenimentele care s-au desfășurat în 1993 în satul Hădăreni și care sunt rezumate în hotărârile moldovenești și alții (n. 1 și 2), citate mai sus. Pasele luate de Guvernul respondent înainte și după adoptarea hotărârilor moldoveni și alții (nușii 1 și 2) în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață ale romilor afectate de evenimentele violente din 20 septembrie 1993 sunt rezumate în Coștică și alții, citate mai sus, §§ 93-109. Unele dintre reclamante, anume dna Monica Simona Moldovan, dna Olguța, dna Sanda și dl Traian Florin Lăcătuș și dl Lucian-Gruia Rostaș, sunt frații și surorile celor două dintre cele trei romi uciși în timpul evenimentelor violente din 20 septembrie 1993. Dl Lușca Moldovan locuise în casa în care cei trei romani uciși se ascundeau înainte de moartea lor. Casa a fost distrusă ca urmare a evenimentelor violente din 20 septembrie 1993. Proprietățile personale ale dlui Moldoven și o sumă mare de bani pe care l-a economisit din activități comerciale au fost, de asemenea, distruse împreună cu casa. În plus, la doi ani după incidentul violent, casa a fost reconstruită doar parțial. În plus, ca urmare a evenimentelor pe care le avea nevoie de tratament psihologic. Potrivit dnei Monica Simona Moldovan, în urma evenimentelor întregii ei familii, cu 17 persoane, au fost forțate să locuiască într-o cameră de 30 mp fără alimente, medicamente sau venituri. În plus, au fost „torturate” de ofițeri de poliție care i-au vizitat noaptea și le-au forțat să depună mărturie. Mama ei, dna Cătălina Lăcătuș, a murit în urma hărțuirii pe 12 februarie 1994. Doamna Moldovan a dezvoltat diabetul ca urmare a stresului și teama cauzată de evenimentele violente din 1993. După ce unul dintre persoanele implicate în uciderea fraților ei a fost achitată, a început să-i amenințe pe ea și pe soțul ei. În consecință, ea și dl Moldoven s-au mutat în Belgia la 8 noiembrie 2002 și, respectiv, la 10 iunie 2003, în cazul în care au fost acordate statutul de refugiat. 10. La date neespecificate, celelalte patru solicitanți s-au mutat, de asemenea, în Belgia. În primele lor scrisori adresate Curții la 24 august 2004 (domnul Traian Florin și doamna Olguța Lăcătuș) și la 9 august 2005 (domnii Sanda Lăcătuș și Lucian-Gruia Rostaș) au declarat că au primit statutul de refugiat în Belgia. De asemenea, au susținut că, în urma evenimentelor pe care le-au fost forțați să trăiască în condiții rece și nepotrivite (dormind în pădure, pe podele sau în condiții aglomerate) împreună cu familia lor. Ei au trăit în aceste condiții timp de câteva luni. 11. Toți cei șase solicitanți consideră că, ca urmare, au dezvoltat o serie de afecțiuni medicale, în special tuberculoză, astm și diabet zaharat. Unele dintre ele au dezvoltat, de asemenea, probleme psihologice și au fost obligate să plătească pentru tratament, chiar dacă nu au venit. 12. Numai dna Monica Simona Moldovan a fost parte la procedurile interne criminale și civile deschise după evenimentele violente din 20 septembrie 1993. Cu toate acestea, nu a apelat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de primă instanță în cursul procedurii civile deschise împotriva terților condamnați pentru distrugerea casei ei. 13. La 12 ianuarie 2001, după discontinuarea anchetei penale împotriva ofițerilor de poliție implicați în incident și condamnarea și condamnarea penală a 12 civili prin hotărârea finală a Curții de Casație din 22 noiembrie 1999, Curtea județului Mureș și-a pronunțat hotărârea în cauza civilă. Curtea a remarcat că victimele au solicitat compensații pentru prejudiciu material rezultate din distrugerea caselor și a conținutului lor (furnituri și așa mai departe), precum și compensații pentru prejudiciu moral. Curtea a remarcat, de asemenea, că, în timpul evenimentelor din 20 septembrie 1993, opt și opt case aparținând populației rome din Hădăreni au fost total sau parțial distruse și trei romi au fost ucise, o instanță penală care a găsit douăsprezece sateni vinovați de aceste acte. Pe baza hotărârii sale privind un raport de experți, instanța a acordat compensații pentru prejudiciu material pentru acele case care nu au fost reconstruite între timp, precum și alocații de întreținere pentru copiii romi uciși în timpul revoltelor. Pe baza unui raport de experți, instanța a acordat compensații pentru prejudiciu material în ceea ce privește distrugerea parțială sau totală a caselor de șase romi. Curtea a respins cererea celorlalți solicitanți de compensare pentru prejudiciu material în ceea ce privește casele reconstruite, constatând, pe baza aceluiași raport de experți, că valoarea acestora era fie aceeași sau mai mare decât clădirile originale. În plus, acesta a refuzat toate cererile de daune în ceea ce privește bunurile și mobilierul, din cauza faptului că reclamanții nu au prezentat documente pentru a confirma valoarea activelor lor. 14. Curtea a respins în cele din urmă toate cererile în ceea ce privește prejudiciile morale din cauza faptului că nu au fost justificate și că infracțiunile comise nu au fost de natură să producă astfel de daune. 15. Curtea a ordonat condamnării sătenilor în procesul penal să plătească daunele acordate. 16. Referindu-se la unele erori procedurale în hotărârea Curții de Conturi de Mureș, părțile la procedură, inclusiv dna Moldovan, au interzis un recurs la Curtea de Apel de Mureș. 17. La 17 octombrie 2001, Curtea de Apel Mureș a constatat că au avut loc o serie de erori de procedură în timpul audierii publice cu privire la fondul în fața Curții de județ Mureș: audierile au fost desfășurate în absența acuzaților și avocaților lor; una dintre părți nu a fost convocată; procurorul public nu a primit permisiunea de a adresa instanței și un număr de rapoarte de experți ordonate de instanță nu au fost finalizate. Curtea de Apel a anulat hotărârea din 12 ianuarie 2001 și a ordonat un nou proces în acest caz. 18. În al doilea ciclu de procedură, Curtea județului Mureș și-a pronunțat hotărârea în cazul civil la 12 mai 2003. Având în vedere decizia sa privind un raport de experți redactat în 1999 și actualizat în 2003, Curtea a ordonat civililor considerați vinovați de instanța penală în ceea ce privește distrugerea caselor reclamanților să plătească daune pentru unele dintre părțile la procedura de distrugere a caselor lor, inclusiv dna Moldovan, care a fost acordată 60.000.000 de lei (ROL) (aproximativ 1.725 euro (EUR)). 19. De asemenea, instanța a ordonat revizuirea sumelor pentru a ține seama de orice devaluare în moneda națională. 20. Cu toate acestea, instanța a respins toate afirmațiile părților în ceea ce privește prejudiciile morale, din cauza faptului că nu au fost justificate. 21. Dna Moldovan nu a recurs împotriva hotărârii Curții de județ Mureș din 12 mai 2003. 22. Procedura civilă s-a încheiat cu hotărârea finală din 25 februarie 2005 a Curții de Casație, cu instanța internă care a atribuit, de asemenea, apelanților prejudiciu moral. 23. Nu există dovezi în dosar că dna Moldovan a deschis orice procedură de executare în ceea ce privește hotărârea din 12 mai 2003 în fața autorităților interne sau că a inițiat proceduri în fața autorităților interne în ceea ce privește moartea mamei sale. 24. Dispozițiile juridice relevante, inclusiv dispozițiile relevante ale Codului Civil Română, Codului de Procedură Civilă și Penală, Legea nr. 188/2000 privind ofițerii de aplicare și jurisprudența relevantă, sunt prevăzute în hotărârile Moldovan și alții c. România (n. 41138/98 și 64320/01, §§ 79-85, 12 iulie 2005); Ursu c. România (n. 58670/00, (dec.), 3 mai 2005); Kalanyos c. România (n. 57884/00, (dec.), 9 decembrie 2003); Fociac c. România, nr. 2577/02, § 70, 3 februarie 2005; și Topciov c. România (dec.), nr. 17369/02, 15 iunie 2006). 25. Articolele 998 și 999 din Codul Civil prevăd că orice persoană care a suferit daune poate solicita soluție prin a aduce o acțiune civilă împotriva persoanei care l-au cauzat intenționat sau neglijent. „Toată persoana, inclusiv orice persoană care a suferit daune ca urmare a executării, are dreptul de a contesta executarea sau orice măsuri procedurale luate în cadrul procedurii de executare. În plus ... procedurile de executare pot fi contestate ... atunci când ofițerul de aplicare refuză să efectueze un act de executare în conformitate cu dispozițiile juridice aplicabile.”

The present application, concerning the living conditions of Romanian citizens of Roma origin living in the village of Hădăreni, Mureș County, follows two initial applications that have been joined (nos. 41138/98 and 64320/01). The said applications were lodged with the Court on 14 April 1997 and 9 May 2000 respectively, by twenty-five Romanian nationals of Roma origin living in the above-mentioned village, as a consequence of the inter-ethnic clashes of 20 September 1993 which led to the killing of three people of Roma origin and the burning of eighteen Roma houses. 2. It also follows thirty other applications lodged with the Court between 5 February 2004 and 5 November 2008, concerning the same issue, lodged by eighty-six applicants who are mainly relatives of the initial twenty-five applicants. Six of the eighty-six applicants had also been parties to the initial two applications. 3. The thirty-two applications mentioned above have resulted in a friendly settlement agreement (see Moldovan and Others v. Romania (no 1) (friendly settlement), 5 July 2005), concerning eighteen of the initial twentyfive applicants. In a judgment on the merits concerning the remaining seven of the initial twenty-five applicants (see Moldovan and Others v. Romania (no 2), 12 July 2005, ECHR 2005-VII) where the Court found a violation, inter alia, of Articles 3 and 8 of the Convention in respect of the applicants’ living conditions. As well as in a joined decision (see Costică Moldovan and Others v. Romania (dec.), no. 8229/04 and other applications, 15 February 2011) concerning the additional eighty-six applicants where the Court declared their complaint under Article 3 and 8 of the Convention inadmissible mainly for non-exhaustion of domestic remedies. 4. The applicants in the present case, Mr Lușca and his wife Mrs Monica Simona Moldovan (born Lăcătuș), Ms Olguța, Ms Sanda and Mr Traian Florin Lăcătuș and Mr Lucian-Gruia Rostaș, are Romanian nationals of Roma origin who were born in 1966, 1974, 1978, 1978, 1976 and 1981 respectively, and live in Saint Gilles, Belgium. Mr Lușca and his wife, Mrs Monica Simona Moldovan, lodged their complaints before the Court on 25 February 2004. Mr Traian Florin and Ms Olguța Lăcătuș lodged their complaints before the Court on 24 August 2004. Ms Sanda Lăcătuș and Mr Lucian-Gruia Rostaș lodged their complaints before the Court on 9 August 2005. All the complaints were joined in the present application. The applicants were all represented before the Court by Mr Jean Paul Vidick, a lawyer practising in Brussels. The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr RăzvanHorațiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs. 5. The facts of the case submitted by the parties, in so far as they concern the current applicants, may be summarised as follows. 6. The present case originates in the events which took place in 1993 in the village of Hădăreni and which are summarised in the judgments of Moldovan and Others (nos 1 and 2), cited above. The steps taken by the respondent Government prior to and after the adoption of the judgments of Moldovan and Others, (nos 1 and 2) with the aim of improving the living conditions of the Roma affected by the violent events of 20 September 1993 are summarised in Costică Moldovan and Others, cited above, §§ 93-109. 7. Some of the applicants, namely, Mrs Monica Simona Moldovan, Ms Olguța, Ms Sanda and Mr Traian Florin Lăcătuș and Mr Lucian-Gruia Rostaș, are the brothers and sisters of two of the three Roma who were killed during the violent events of 20 September 1993. 8. Mr Lușca Moldovan had been living in the house where the three murdered Roma had been hiding prior to their death. The house was destroyed as a result of the violent events of 20 September 1993. Mr Moldovan’s personal belongings and a large sum of money he had saved from commercial activities were also destroyed together with the house. Moreover, two years after the violent incident the house was only partly rebuilt. Furthermore, as a result of the events he had needed psychological treatment. 9. According to Mrs Monica Simona Moldovan, in the aftermath of the events her entire family, numbering seventeen individuals, was forced to live in a room of 30 sq.m without food, medicine or an income. Moreover, they had been “tortured” by police officers who had visited them at night and forced them to testify. Her mother, Ms Cătălina Lăcătuș had died allegedly as a result of the harassment on 12 February 1994. Mrs Moldovan had developed diabetes as a result of the stress and fear caused by the violent events of 1993. After one of the individuals involved in the killing of her brothers had been acquitted, he had started threatening her and her husband. Consequently, she and Mr Moldovan had moved to Belgium on 8 November 2002 and 10 June 2003 respectively, where they had been granted refugee status. 10. On unspecified dates the other four applicants also moved to Belgium. In their first letters to the Court on 24 August 2004 (Mr Traian Florin and Ms Olguța Lăcătuș) and on 9 August 2005 (Ms Sanda Lăcătuș and Mr Lucian-Gruia Rostaș) they stated that they had been granted refugee status in Belgium. They also contended that in the aftermath of the events they had been forced to live in cold and inappropriate conditions (sleeping in the woods, on floors or in crowded conditions) together with their family. They had lived in those conditions for several months. 11. All six applicants consider that as a result they have developed a number of medical conditions, in particular tuberculosis, asthma and diabetes. Some of them have also developed psychological problems and have been obliged to pay for treatment themselves even though they lacked an income. 12. Only Mrs Monica Simona Moldovan was a party to the criminal and civil domestic proceedings opened after the violent events of 20 September 1993. She did not appeal, however, against the judgment delivered by the first-instance court during the course of the civil proceedings opened against the third parties convicted for the destruction of her home. 13. On 12 January 2001, following the discontinuance of the criminal investigation against the police officers involved in the incident and the criminal conviction and sentencing of twelve civilians by the final judgment of 22 November 1999 of the Court of Cassation, the Mureș County Court delivered its judgment in the civil case. The court noted that the victims had claimed compensation for pecuniary damage resulting from the destruction of the houses and their contents (furniture and so on), as well as compensation for non-pecuniary damage. The court further noted that, during the events of 20 September 1993, eighteen houses belonging to the Roma population in Hădăreni had been totally or partially destroyed and three Roma had been killed, a criminal court having found twelve villagers guilty of those acts. Basing its decision on an expert report, the court awarded compensation for pecuniary damage for those houses which had not been rebuilt in the meantime, and maintenance allowances for the children of the Roma killed during the riots. On the basis of an expert report, the court awarded compensation for pecuniary damage in respect of the partial or total destruction of the houses of six Roma. The court rejected the other applicants’ request for compensation for pecuniary damage in respect of the rebuilt houses, finding, on the basis of the same expert report, that their value was either the same as or higher than the original buildings. It further refused all claims for damages in respect of belongings and furniture, on the ground that the claimants had not submitted documents to confirm the value of their assets. 14. The court finally rejected all claims in respect of non-pecuniary damage on the ground that they had not been substantiated, and that the crimes committed were not of a nature to produce such damage. 15. The court ordered the villagers convicted in the criminal trial to pay the damages awarded. 16. Relying on some procedural errors in the Mureș County Court’s judgment, the parties to the proceedings, including Mrs Moldovan, lodged an appeal with the Mureș Court of Appeal. 17. On 17 October 2001 the Mureș Court of Appeal found that a number of procedural errors had occurred during the public hearings on the merits before the Mureș County Court: the hearings had been held in the absence of the accused and their lawyers; one of the parties had not been summoned; the public prosecutor had not been given leave to address the court and a number of expert reports ordered by the court had not been completed. The Court of Appeal quashed the judgment of 12 January 2001 and ordered a new trial in the case. 18. In the second procedural cycle, the Mureș County Court delivered its judgment in the civil case on 12 May 2003. Basing its decision on an expert report drafted in 1999 and updated in 2003, the court ordered the civilians found guilty by the criminal court in respect of the destruction of the claimants’ houses to pay damages to some of the parties to the proceedings for the destruction of their homes, including Mrs Moldovan, who was awarded 60,000,000 lei (ROL) (approximately 1,725 euros (EUR)). 19. The courts also ordered that the amounts be revised to take account of any devaluation in the national currency. 20. However, the court rejected all the parties’ claims in respect of nonpecuniary damage, on the ground that they were not substantiated. 21. Mrs Moldovan did not appeal against the Mureș County Court judgment of 12 May 2003. 22. The civil proceedings ended with the final judgment of 25 February 2005 of the Court of Cassation, with the domestic courts also awarding the appellants non-pecuniary damages. 23. There is no evidence in the file that Mrs Moldovan opened any enforcement proceedings in respect of the judgment of 12 May 2003 before the domestic authorities or that she opened proceedings before the domestic authorities in respect of the death of her mother. 24. The relevant legal provisions, including the relevant provisions of the Romanian Civil Code, Code on Civil and Criminal Procedure, Law No. 188/2000 concerning enforcement officers, and the relevant caselaw, are set forth in the judgments Moldovan and Others v. Romania (nos. 41138/98 and 64320/01, §§ 79-85, 12 July 2005); Ursu v. Romania (no. 58670/00, (dec.), 3 May 2005); Kalanyos v. Romania (no. 57884/00, (dec.), 9 December 2003); Fociac v. Romania, no. 2577/02, § 70, 3 February 2005; and Topciov v. Romania (dec.), no. 17369/02, 15 June 2006). 25. Articles 998 and 999 of the Civil Code provide that any person who has suffered damage can seek redress by bringing a civil action against the person who has intentionally or negligently caused it. “Any person, including any person who has suffered damage as a result of the enforcement, shall have the right to contest the enforcement or any procedural steps taken during the enforcement proceedings. In addition ... the enforcement proceedings can be contested ... when the enforcement officer refuses to carry out an act of enforcement in accordance with the applicable legal provisions.”