CASE OF TANASE AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

26.05.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list (Article 37-1 - Striking out applications)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF TANASE AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

A treia secțiune CAUZĂ DE TĂNASE ȘI ALȚII v. ROMANIA (Documentul nr. 62954/00) JUGUL care scoate STRASBOURG 26 mai 2009 FINAL 26/08/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Tănase și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada, grefierul de secțiune Deliberat în privat la 5 mai 2009, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 62954/00) împotriva României depusă la 28 august 2000 cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 24 de cetățeni români de origine romă. Reclamanții sunt următoarele: Constantin Catalan (primul reclamant), născut în 1936; Victor Păun (al doilea reclamant), născut în 1952; Ion Rupiță (al treilea reclamant), născut în 1957; Paul Catalan (al patrulea solicitant); Sidef Niculae (al cincilea solicitant), născut în 1966; Petre Panciu (al șaselea solicitant), născut în 1940; Stoica Răducanu (al șaptelea solicitant), născut în 1952; Emilian Niculae (al optulea solicitant), născut în 1963; Călin Ion (al treilea reclamant), născut în 1928; Alexandru Nicolae (al treilea reclamant), născut în 1941; Dumitru Catalan (al treilea reclamant), născut în 1957; Ion Nicolae (al treilea reclamant), născut în 1956; Gheorghe Staicu (al treilea reclamant), născut în 1949; Arestița Ion (al treilea reclamant), născut în 1942; Ștefan Catalan (al treilea reclamant), născut în 1963; Botonica Dumitru (al șdicele solicitant), născut în 1980; și Claudia Florea (al șdicele solicitant), născut în 1973. Următoarele solicitanți au depus cererea în numele părinților sau soții decedați: Grecu Catalan , născut în 1969 , reprezintă Marin Catalan, decedat în 2000 (a 18-a solicitantă); Irina Catalan, născut în 1980, reprezintă Ion Catalan, decedat în 2001 (a 19-a solicitantă); Tudor Ion, născut în 1971, reprezintă Ion Ion, decedat în 2001, (a 20-a solicitantă); Ioana Constantin , născut în 1938, reprezintă Lucian Niculae, decedat în 2000 (al doilea candidat). Următoarele reclamante au murit în timpul procedurii în curs de desfășurare; moștenitorii lor au exprimat dorința de a continua procedura în numele lor: Vasile Tănase (al doilea candidat, moștenitor: Elena Tănase, născut în 1968); Nicolae Ion (al treilea reclamant, născut în 1974, moștenitor: Ion Garibaldi); Gheorghe Dumitru (care reprezenta Iarca Mitea , al patrulea solicitant, decedat înaintea procedurii, moștenitor: Dumitru Jupiter). Reclamanții au fost reprezentați de dna Sarah Perkins, directoră a Programului Internațional pentru Drepturile Omului de la Facultatea de Drept din Universitatea din Toronto. Guvernul României (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. Într-o hotărâre parțială din 9 decembrie 2003, Curtea a hotărât să suspende examinarea plângerilor formulate în temeiul articolelor 3, 6 1, 8, 13 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind condițiile de viață ale reclamanților după distrugerea proprietăților lor într-un atac de mafie; tratamente presupuse inumane sau degradante; dreptul de a respecta viața domiciliară și privată și de familie; lungimea și presupusa lipsă de echitate a procedurii civile; dreptul la un remediu eficace; și libertatea de discriminare în privința exercitării drepturilor și libertăților convenției, în măsura în care plângerile se referă la perioada de după 20 iunie 1994, data în care România a ratificat Convenția. De asemenea, la 17 august 2004, președintele Camerei a acordat concediu, în temeiul articolului 44 § 2 din Regulamentul de procedură, pentru ca Centrul European pentru Drepturile Romilor (ERRC) să intervină în calitate de terță parte în cadrul procedurii Curții (art. 2 din Convenția). La 19 mai 2005, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că restul cererii sunt admisibile. Ambele părți au depus propuneri la Registru în contextul negocierilor de decontare prietenoasă (art. 38 § 1 litera (b) din Convenție). Nu s-a atins nici o soluție. La 8 decembrie 2008, Guvernul a solicitat Curtei să scoată cazul din lista sa și să înscrie textul unei declarații în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere. La 19 decembrie 2008, reprezentantul reclamantului a depus observații scrise privind cererea Guvernului. Reclamanții sunt resortisanți români de origine romă care, în timpul evenimentelor care au dat naștere la acest caz, au trăit în satul Bolintin Deal, județul Giurgiu. Originea cazului și situația comunității După uciderea, în noaptea 6/7 aprilie 1991, a unui non-Roma din Bolintintin-Deal de către un sat rom, o mulțime de mai mult de două mii de non Romanii din același sat și din satul vecin, împreună cu preotul și primarul, au ars și distrus în alt mod casele reclamanților și conținutul acestora. În consecință, întreaga comunitate romă a fugit de casele lor și au fost lăsate fără adăpost pentru o lună. 10. Când, la 7 mai 1991, sătenii romi evacuați au încercat să negocieze întoarcerea lor, non-ul Comunitatea romilor s-a adunat din nou și a ars încă patru case aparținând romilor. Reclamanților, care au fost ajutați de poliție să fugă din sat într-o dubă militară fără fereastră, și-au pierdut toate lucrurile în timp ce au fost evacuate. Atacurile împotriva reclamanților au continuat în zilele următoare și locuitorii romilor au fost refuzați accesul la sat, la biserică ortodoxă și la cimitir. 11. Se pare că reclamanții nu s-au întors la Dealul Bolintin. Au trebuit să-și schimbe adresele de mai multe ori și acum nu au documente legale care să ateste reședința lor reală. Unii dintre ei au fost contactați de primarul Bolintin Deal cu oferte de achiziționa terenurile lor și, în nevoia disperată de bani, au acceptat ofertele. Investigarea evenimentelor 12. În aprilie 1991, reclamanții au depus o plângere penală la Procurorul județului Giurgiu. A început o anchetă și reclamanții s-au alăturat procedurii ca partide civile, cerând compensații pentru casele și bunurile lor distruse. 13. La 17 octombrie 1996, procesul penal a început, coroborat cu o acțiune civilă pentru daune. Curtea de district din București și-a pronunțat hotărârea la 18 mai 1998. Acesta a condamnat treisprezece persoane de intrare ilegală în casa unei persoane și de distrugere a proprietăților și le-a conferit fiecare o condamnare la închisoare de trei până la șase luni suspendată. Curtea de District a acordat reclamanților compensații pentru casele lor; s-a bazat pe hotărârea sa pe un raport de experți din 1994 și a respins cererea reclamanților de a lua în considerare rata inflației. Apoi a redus la jumătate suma compensației, pe baza circumstanțelor mitigatoare ale provocației. Curtea de District nu a permis niciun recurs pentru proprietatea mobilă, deoarece a considerat că existența sa și distrugerea ulterioară în timpul incidentelor nu au fost dovedit. 14. Apelurile depuse de solicitanți au fost respinse și hotărârea confirmată, în primul rând de Curtea de județul București la 4 ianuarie 1999 și apoi de Curtea de Apel de la București într-o decizie finală din 27 mai 1999. 15. Reclamanții au fost denumite „gipsii” (în română „țigani”) în mai multe ocazii în hotărârile judecătorești de mai sus. HOTĂRÂREA 16. La 8 decembrie 2008, Curtea a primit o declarație de la Guvern în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Guvernul a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prezentată după cum urmează: „1. Guvernul regretă cu sinceritate circumstanțele care au dus la distrugerea casei și a bunurilor reclamanților, care le - a lăsat să trăiască în condiții necorespunzătoare, le - a făcut dificil exercitarea dreptului de a respecta viața de acasă, privată și de familie. Guvernul regretă, de asemenea, faptul că măsurile de remediere pentru executarea drepturilor în cadrul Convenției nu erau în general în momentul în care reclamanții căutau justiție în instanțe interne și că unele autorități au formulat anumite observații cu privire la originea romilor reclamanților. Prin urmare, se acceptă faptul că astfel de evenimente constituie încălcări ale articolelor 3, 6, 8, 13 și 14 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția. I, dl Răzvan-Horațiu Radu, agent al Guvernului României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul României ofera să plătească exgrația reclamanților suma de EUR 565,193.75. Premiile individuale sunt prezentate în anexa la prezenta declarație. Guvernul se angajează să plătească suma de 5.000 EUR în costuri și cheltuieli suportate de reprezentantul reclamantului, Clinica Internațională pentru Drepturile Omului. Această sumă se plătește în euro într-un cont bancar numit de IHRC. Aceste sume sunt eliberate de orice impozit care poate fi aplicabil și sunt plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de anulare a Curții în temeiul articolului 37 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea perioadei menționate mai sus, dobânzile simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui soluționarea finală a cazului, inclusiv cererile civile ale reclamanților în fața instanțelor interne. Guvernul se angajează să elibereze instrucțiuni adecvate și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că drepturile individuale garantate de articolele 3, 6, 8, 13 și 14 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția sunt respectate în viitor. Guvernul se angajează să adopte următoarele măsuri generale: consolidarea programelor educaționale de prevenire și combatere a discriminării împotriva romilor în cadrul programelor de studii din Bulintin Deal, județul Giurgiu; elaborarea programelor de informare publică și eliminarea stereotipurilor, a prejudecăților și a practicilor față de comunitatea romilor din instituțiile publice competente pentru comunitatea Bulintin Deal; inițiarea de programe de educație juridică împreună cu membrii comunităților rome; sprijinirea schimbărilor pozitive ale opiniei publice a comunității de acord Bolintin privind romi, pe baza toleranței și a principiului solidarității sociale; stimularea participării romilor la viața economică, socială, educativă, culturală și politică a comunității locale din județul Giurgiu, prin promovarea proiectelor de asistență reciprocă și de dezvoltare comunitară; punerea în aplicare a programelor de reabilitare a locuințelor și a mediului în comunitate; identificarea, prevenirea și soluționarea activă a conflictelor care pot genera violență familială, comunitară sau interetnică. În plus, Guvernul se angajează să prevină probleme similare care apar în viitor prin efectuarea unor investigații adecvate și eficiente și prin adoptarea în viitor a politicilor sociale, economice, educaționale și politice în vederea îmbunătățirii condițiilor comunității rome, în conformitate cu strategia existentă a Guvernului în acest sens. În special, acestea adoptă măsuri generale, în conformitate cu nevoile specifice ale comunității de afaceri cu Bolintin, pentru a facilita soluționarea generală a cazului, ținând seama, de asemenea, de măsurile deja luate în acest scop. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul de miniștri al Consiliului Europei privind executarea hotărârilor Curții referitoare la România în aceste cazuri și în cazuri similare constituie un mecanism adecvat pentru asigurarea continuării îmbunătățirilor în acest context. În sfârșit, Guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Guvernul a făcut trimitere la progresele înregistrate, prin intermediul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a României, în executarea hotărârilor adoptate de Curte în cazurile anterioare românești care au susținut chestiuni similare cu prezentul caz: Moldovan c. România (n. 41138/98 și 64320/01, 5 iulie 2005); Kalanyos și alții c. România (n. 57884/00, 26 aprilie 2007); și Gergely c. România (n. 57885/00, CEDH 2007 ... (extracte) 18. Reclamanții au considerat că Guvernul a bazat premiile monetare pe o evaluare inadecvată a pierderilor lor și au propus măsuri non monetare insuficiente. În special, ei au subliniat că, în măsura în care guvernul nu este dispus să remedieze încălcarea drepturilor de proprietate ale reclamanților, ar fi imposibil ca acesta din urmă să se reîntoarcă la comunitatea Bolintin Deal, ceea ce, la rândul său, ar face că măsurile generale propuse de guvern ar fi irelevante. Reclamanții au afirmat în continuare că, pe măsură ce au continuat să trăiască în condiții teribile, nu au putut beneficia de programele existente privind ocuparea forței de muncă, educația și sănătatea. Guvernul ar trebui, în opinia lor, să ia măsuri substanțiale și vizate pentru a recunoaște discriminarea sistemică și să caute contrar. 19. Reclamanții au denunțat supușile încercări ale Guvernului, realizate prin intermediul Agenției Naționale pentru Romi, de a-i presiune pentru a accepta o așezare, care a degradat demnitatea umană a reclamanților. 20. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 21. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 22. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația guvernului în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special Tahsin Acar c. Turcia ([GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); Meriakri c. Moldova ((striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia ((dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007); Kalanyos și alții (citate mai sus, §§§ 34-36); Gerlyge (citat mai sus, § 22) și Lazàr c. România (dec.), nr. 30159/03, 25 noiembrie 2008). 23. Curtea constată că, deși încălcările se plângeau sunt de natură foarte gravă și sensibilă (a se vedea punctul 3 mai sus), acestea au fost deja abordate în mod exhaustiv de către Curte în cazul Moldovei În plus, Curtea a acceptat declarațiile unilaterale ale Guvernului din Kalnyos și alții și Gergely, cazuri care au ridicat, de asemenea, chestiuni similare cu cele abordate în Moldova și în acest caz. 24. În plus, Guvernul a admis în declarația lor că faptele acestui caz constituiau încălcări ale articolelor 3, 6, 8, 13 și 14 din Convenția și din art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și au propus mai multe măsuri individuale și generale în vederea remediării situației (a se vedea punctul 19 de mai sus). Măsurile generale propuse sunt similare cu cele adoptate de Guvern în Moldova Kalnyos și alții și Gergely punerea în aplicare a măsurilor propuse în aceste cazuri a început deja, sub supravegherea Comitetului de Miniștri. 25. Curtea este convinsă că aceste măsuri, astfel cum se reiterează în declarația de mai sus, vor oferi o reparare eficace a presupuselor încălcări în cazul în cauză, în măsura în care acestea oferă instrumente pentru remedierea defectelor identificate de Curte în sistemul în vederea îmbunătățirii situației comunităților rome din întreaga țară. Spre deosebire de reclamante, nu consideră că sunt necesare măsuri mai specifice în această etapă a procedurii (a se vedea punctul 18 de mai sus). 26. În plus, Curtea consideră că, împreună cu măsurile generale, măsurile individuale propuse de Guvern oferă remediere reclamanților individuali în acest caz. 27. În măsura în care reclamanții se plânge de o presupusă respingere a autorităților pentru a asigura drepturile lor de proprietate și de returnarea lor în satul, Curtea subliniază că nimic din dosarul nu indică faptul că autoritățile ar împiedica revenirea reclamanților în satul lor. Curtea constată, de asemenea, că unele dintre reclamanți au deja vândut terenurile lor. 28. În sfârșit, în absența oricăror dovezi de amenințare și intimidare a reclamanților de către Guvern, aceasta nu poate decât să recunoască eforturile autorităților de a soluționa situația la nivel național și consideră acest lucru ca un indiciu că Agenția pentru romi participă activ la proiectele vizate de comunitățile rome, în conformitate cu mandatul său. 29. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 30. Având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol (art. 43 § 3 din Regulamentul de procedură); hotărăște să scoată cazul din lista de cauze; ia act de faptul că guvernul nu solicită o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 mai 2009, în conformitate cu articolul §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele Registrului Anexa la declarația unilaterală a Guvernului Denumirea reclamantului Valoarea (EUR) Vasile TANASE 19.848.00 Constantin CATALAN 21.938.76 Victor PAUN 22.123.80 Ion RUPITA 22.782.77 Paul CATALAN 24.806.78 Nicolae ION 31.121.46 Sidef NICOLAE 22 216.31 Petre PANCIU 31.538.40 Stoica RADUCANU 25,985.37 Emilian NICOLAE 21 181.34 Calin ION 25,985.37 Alexandru NICOLAE 19 848.00 Dumitru CATALAN 21 938.76 Ion NICOLAE 21 291.14 Gheorghe STACU 24 339.33 Ion ARISTIA 21 661.21 Stefan CATALAN 27 785.99 Dumitru BOTONICA 19 892.03 Claudia FLOREA 21 448.58 Iarca MITEA 24 251.68 Grecu CATALAN 21 198.63 Irina CATALAN 23419.03 Tudor ION 24 339.33 Ioana CONSTANTIN 24.251.68 TOTAL 565.193.75