BULUT v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
BULUT v. TURKEY (CtEDO, 2016)
Comunicat la 1 martie 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 56982/10 Velat BULUT împotriva Turciei depusă la 6 septembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Velat Bulut, este un național turc, născut în 1992 și trăiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl Erbil, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 februarie 2009, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție din Sediul Poliției din Istanbul cu suspiciune de a fi implicat în activitățile unei organizații teroriste. La 18 februarie 2009, declarația reclamantului a fost luată de procurorul public. În aceeași zi judecătorul de investigare la Tribunalul din Istanbul Assize a ordonat reținerea reclamantului la reținere. La 27 martie 2009, procurorul public de la Istanbul a inițiat proceduri penale împotriva reclamantului la Curtea din Istanbul Assize. El l-a acuzat de aderarea la o organizație teroristă înarmată, de a face propaganda unei organizații teroriste înarmate, de a încălca Legea Marchelor de Reuniuni și Demonstrare (Legea nr. 2911) și de a provoca prejudicii pentru proprietatea publică. La 5 mai 2009, la sfârșitul ședinței pregătitoare, Curtea din Istanbul a hotărât reținerea reclamantului. La 2 octombrie 2009, procesul reclamantului a reluat. La prima ședință, în prezența reclamantului, Curtea a ordonat ca detenția reclamantului în reținere să continue. În audierile din 16 februarie 2010 și, respectiv, 8 iunie 2010, solicitările reclamantului de a fi eliberate de la detenție la închidere au fost respinse de către instanța de judecată. Martie 2010 si 7 iulie 2010, Curtea Istanbul Assize a respins obiectiunile. Curtea a hotărât pe baza dosarului, fără a desfășura o audiere publică. În prezentarea hotărârilor sale, instanța a luat în considerare, de asemenea, avizul scris al procurorilor publici, care nu a fost comunicat reclamantului sau reprezentantului său. La 17 octombrie 2010, cazul a fost transferat Curtei de Juvenitori. La 23 noiembrie 2010, după ce a petrecut un an și 9 luni de detenție în închisoare, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. Potrivit informațiilor din dosar, cazul este încă în așteptare înaintea Curții de Juveni Istanbul Anadolu. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la durata excesivă a detenției sale în reținere. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 5 §§ § și 5 din Convenție că nu a avut un remediu eficace pentru a contesta legalitatea detenției sale și lipsa de compensare în temeiul legislației interne în ceea ce privește lipsa unui remediu eficace. El susține că dreptul său de a avea un remediu eficace a fost încălcat deoarece obiecțiile sale au fost respinse de instanțele de recurs pe baza avizelor scrise ale procurorilor publici, care nu au fost comunicate lui sau reprezentanților săi. Având în vedere în special faptul că reclamantul a fost minor la momentul material, a fost lungimea detenției sale în reținere, în încălcarea cerinței de „tempă rațională” de la art. 5 § 3 din Convenție? Procedura prin care reclamantul a încercat să pună în pericol legalitatea detenției sale preliminare în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității de arme între reclamant și urmărirea penală în acest caz? Are reclamantul un drept eficace și executiv de compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 §§ 3 și 4, conform articolului 5 § 5 din Convenție?