Comunicat la 3 martie 2016 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 3322/15 Dobromir Kirilov TSANKOV împotriva Bulgariei introdusă la 2 iulie 2015 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Dobromir Kirilov Tsankov, este un resortisant bulgar născut în 1936 și rezident în Gabrovo. Este reprezentat în fața Curții de către domnul D.T. Bozadzhiev, avocat în Sofia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată în 2014, procurorul districtual, sesizat de soția reclamantului, a propus Tribunalului de District (районен съд ) de Gabrovo să îl plaseze pe acesta într-un spital de psihiatrie în vederea unui tratament medical obligatoriu. Procurorul a indicat că avea o detenție de tip Alzheimer. Tribunalul de District a ținut o audiere la o dată nespecificată. El desemnează un avocat din oficiu pentru a reprezenta reclamantul în procedură și l-a ascultat pe acesta din urmă, precum și martori, inclusiv persoana de drept al persoanei în cauză. Instanța a dispus, de asemenea, întocmirea unui raport de expertiză de către un psihiatru și un psiholog clinician. Potrivit concluziilor acestui raport, reclamantul prezenta probleme paranoice, el nu era capabil să dea un consimțământ valabil pentru tratamentul său, și nu a fost critic cu privire la starea sa de sănătate astfel încât să nu ia măsuri medicale și să prezinte un pericol pentru alții sau pentru el însuși. La cererea reclamantului și a avocatului său, la 3 decembrie 2014, tribunalul de district a dispus efectuarea unei a doua expertize de către un grup de experți format din primii doi medici, precum și un al doilea psihiatru și un al doilea psiholog clinician. Tribunalul a dispus, de asemenea, o perioadă de observare a recurentului într-un spital de psihiatrie pentru scopurile de expertiză. Cel de-al doilea raport, pregătit la o dată nespecificată, a confirmat concluziile primului raport. Prin hotărârea din 16 ianuarie 2015, tribunalul de district a dispus plasarea în spitalul psihiatric din Livetch pentru o perioadă care nu poate depăși trei luni de la începerea tratamentului. Tribunalul a precizat că se putea pune capăt prelucrării înainte de expirarea termenului în cazul în care condițiile care justifică măsura luată nu mai erau îndeplinite. În cele din urmă, instanța o desemnează pe sora reclamantului ca persoană autorizată să dea un consimțământ valabil pentru prelucrarea acestuia. La apelul reclamantului, printr-o hotărâre definitivă din 2 februarie 2015, Tribunalul Regional ( окръен съд ) de Gabrovo a confirmat hotărârea primei instanțe, cu excepția părții referitoare la desemnarea persoanei autorizate să dea un consimțământ valabil; Tribunalul îl desemnează în acest scop pe directorul spitalului psihiatric. La 23 februarie 2015, înainte de executarea acestei hotărâri, la cererea sa, la spitalul de psihiatrie din cadrul Academiei Medicale Militare din Sofia pentru observare și tratament, i s-a administrat terapie cu medicamente. Potrivit unui certificat medical întocmit de consiliul medicilor de serviciu la 24 martie 2015, reclamantul avea o personalitate accentuată cu elemente de hiperactivitate, suspiciune și lipsă de autoevaluare. Consiliul concluzionează că reclamantul putea ieși din spital și i-a prescris o terapie prin administrarea de medicamente. A doua zi, la 25 martie 2015, a fost plasat în spitalul psihiatric din Lovetch în executarea hotărârii din 2 februarie 2015. În lumina dosarului medical furnizat de Academia Medicală Militară, medicii de la spitalul din Lichch l-au pus sub observație pe solicitant. Potrivit unui certificat medical întocmit de directorul spitalului la 6 aprilie 2015, reclamantul nu suferea de o boală psihică, ci avea o personalitate accentuată, sau o stare care nu necesita tratament obligatoriu într-un spital psihiatric. La 7 aprilie 2015, reclamantul a depus o cerere de ridicare a măsurii de plasare la tribunalul de district și se pare că, în cursul unei audieri desfășurate la 20 aprilie 2015, acesta din urmă a dispus efectuarea unei expertize medicale. aprilie 2015 la spitalul de psihiatrie din Liquch. Raportul de expertiză confirmă concluziile medicale din 6 aprilie 2015. Reclamantul susține că a părăsit spitalul la 25 aprilie 2015. Printr-o hotărâre pronunțată la 27 aprilie 2015 și ținând seama de acest ultim raport, Tribunalul de District a dispus încetarea măsurii de plasare. Un certificat întocmit de spital indică faptul că l Regimul de plasare și tratament obligatoriu în spitalul psihiatric al persoanelor cu boli psihice este prevăzut în capitolul V din Legea privind sănătatea, în vigoare de la 1 ianuarie 2016. Ianuarie 2005. În temeiul articolului 155 din această lege, persoanele care suferă de tulburări psihice pot fi supuse unui astfel de tratament în cazul în care: din cauza bolii lor ele pot comite infracțiuni care reprezintă un pericol pentru rudele lor, pentru persoanele dragi sau pentru public, sau în cazul în care starea lor de sănătate riscă să se agraveze serios. În conformitate cu art. 156 alineatul (1) și art. 157, decizia de internare în vederea unui tratament psihiatric obligatoriu este luată de tribunalul de district, la propunerea procurorului sau, în anumite cazuri, a directorului unei instituții medicale. Articolele 158 și 159 din lege prevăd că instanța este competentă să dispună realizarea unei competențe și, dacă este necesar, internarea în funcție de necesitățile de competență, după audierea în instanță a persoanei în cauză, asistată de un consiliu, precum și a unui psihiatru. În conformitate cu art. 162, instanța se pronunță asupra cererii de internare după audierea persoanei în cauză cu privire la concluziile de la lit. (e) și pe baza elementelor de probă colectate. Acesta stabilește, de asemenea, un termen limită pentru tratament. Această dispoziție prevede că tratamentul poate fi efectuat în ambulatoriu sau cu internare într-un spital psihiatric. În cazul în care se constată că persoana în cauză are dreptul la un astfel de tratament, instanța desemnează persoanele care pot formula un astfel de aviz în locul său. În conformitate cu art. 163 din lege, hotărârea Tribunalului de District este susceptibilă de a da recurs în fața instanței regionale care emite o hotărâre definitivă. În caz de recurs, executarea hotărârii primei instanțe se suspendă. În ceea ce privește sfârșitul măsurii de plasare, art. 164 din lege prevede că tratamentul obligatoriu se încheie la expirarea termenului stabilit de instanță. Acesta are obligația de a se pronunța din oficiu la fiecare trei luni și pe baza unei expertize medicale cu privire la necesitatea de a menține tratamentul. În cele din urmă, persoana vizată poate solicita încetarea prelucrării înainte de expirarea termenului stabilit de instanță în cazul în care condițiile care justifică tratamentul obligatoriu nu mai sunt îndeplinite. Invocând art. 5 alin. (1) și (6) din Convenție, reclamantul se plânge de plasarea sa forțată într-un spital psihiatric. El menționează că această măsură era ilegală și că aceasta nu corespundea scopului prevăzut la art. 5 alin. (1) lit. (e). ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Reclamantul a fost privat de libertatea sa cu încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție. ? În special, privarea de libertate suferită de el în perioada cuprinsă între 6 și 25 aprilie 2015 intră sub incidența literei (e) a acestei dispoziții și ce motive speciale ar fi justificat
Communiquée le 3 mars 2016
Requête n
o
33221/15
Dobromir Kirilov TSANKOV
contre la Bulgarie
introduite le 2 July 2015
Le requérant, M. Dobromir Kirilov Tsankov, est un ressortissant bulgare né en 1936 et résidant à Gabrovo. Il est représenté devant la Cour par M
e
D.T. Bozadzhiev, avocat à Sofia.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
À une date non précisée en 2014, le procureur de district, saisi par l’épouse du requérant, proposa au tribunal de district (
районен съд
) de Gabrovo de placer celui-ci dans un hôpital psychiatrique en vue d’un traitement médical obligatoire. Le procureur indiqua que l’intéressé souffrait d’une démence de type Alzheimer.
Le tribunal de district tint une audience à une date non précisée. Il désigna un avocat d’office pour représenter le requérant dans la procédure et entendit ce dernier, ainsi que des témoins, y compris l’épouse de l’intéressé. Le tribunal ordonna également l’élaboration d’un rapport d’expertise par un psychiatre et un psychologue clinicien. Selon les conclusions de ce rapport le requérant présentait des troubles paranoïaques, il n’était pas capable de donner un consentement valable pour son traitement, et il n’était pas critique quant à son état de santé de manière à ne pas entreprendre des mesures médicales et à présenter un danger pour autrui ou pour lui-même.
Sur demande du requérant et de son avocat, le 3 décembre 2014, le tribunal de district ordonna la réalisation d’une deuxième expertise par un groupe d’experts comportant les deux premiers médecins, ainsi qu’un deuxième psychiatre et un deuxième psychologue clinicien. Le tribunal ordonna par ailleurs une période d’observation du requérant dans un hôpital psychiatrique pour les buts de l’expertise. Le deuxième rapport, préparé à une date non précisée, confirma les conclusions du premier.
Par un jugement du 16 janvier 2015 le tribunal de district ordonna le placement de l’intéressé dans l’hôpital psychiatrique de Lovetch pour une durée ne pouvant pas dépasser trois mois, à compter du début du traitement. Le tribunal précisa qu’il pouvait être mis fin au traitement avant l’écoulement de ce délai si les conditions justifiant la mesure prise n’étaient plus réunies. Enfin, le tribunal désigna la sœur du requérant en tant que personne autorisée à donner un consentement valable pour le traitement de celui-ci.
Sur appel du requérant, par un jugement définitif du 2 février 2015, le tribunal régional (
окръжен съд
) de Gabrovo confirma le jugement de la première instance, sauf dans sa partie relative à la désignation de la personne autorisée à donner un consentement valable
; le tribunal désigna à cet effet le directeur de l’hôpital psychiatrique.
Le 23 février 2015, avant l’exécution de ce jugement, l’intéressé fut hospitalisé, à sa demande, dans le service psychiatrique de l’Académie médicale militaire à Sofia pour observation et traitement. Une thérapie par médicaments lui fut administrée. Selon un certificat médical établi par le conseil des médecins du service le 24 mars 2015, le requérant présentait une personnalité accentuée avec des éléments d’hyperactivité, de suspicion et de manque d’autoévaluation. Le conseil conclut que le requérant pouvait sortir de l’hôpital et lui prescrit une thérapie par l’administration de médicaments. L’intéressé quitta l’hôpital le même jour.
Le lendemain, soit le 25 mars 2015, il fut placé dans l’hôpital psychiatrique de Lovetch en exécution du jugement du 2 février 2015. À la lumière du dossier médical fourni par l’Académie médicale militaire, les médecins de l’hôpital de Lovetch placèrent le requérant sous observation. Selon un certificat médical établi par le directeur de l’hôpital le 6 avril 2015 le requérant ne souffrait pas d’une maladie psychiatrique, mais présentait une personnalité accentuée, soit un état qui ne nécessitait pas de traitement obligatoire dans un hôpital psychiatrique.
Le 7 avril 2015, le requérant introduisit une demande de levée de la mesure de placement auprès du tribunal de district. Il apparaît que lors d’une audience tenue le 20 avril 2015, ce dernier ordonna la réalisation d’une expertise médicale. Cette expertise fut réalisée par un psychiatre le 24
avril 2015 à l’hôpital psychiatrique de Lovetch. Le rapport d’expertise confirma les conclusions médicales du 6 avril 2015. Le requérant affirme avoir quitté l’hôpital le 25 avril 2015.
Par un jugement rendu le 27 avril 2015 et tenant compte de ce dernier rapport, le tribunal de district ordonna la fin de la mesure de placement. Un certificat établit par l’hôpital indique que l’intéressait y avait suivi un traitement du 25 mars 2015 au 30 avril 2015.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
La loi sur la santé (
Закон за здравето
) de 2004
Le régime de placement et de traitement obligatoire en établissement psychiatrique des personnes atteintes de troubles mentaux est prévu dans le chapitre V de la loi sur la santé, en vigueur à partir du 1
er
janvier 2005. En vertu de l’article 155 de cette loi, les personnes souffrant de troubles psychiques peuvent être soumises à un tel traitement lorsqu’en raison de leur maladie elles peuvent commettre des infractions représentant un danger pour leurs proches, pour l’autrui ou pour le public, ou lorsque leur état de santé risque de s’aggraver sérieusement. Selon l’article 156, alinéa 1, et l’article
157, la décision de l’internement en vue d’un traitement psychiatrique obligatoire est prise par le tribunal de district, sur proposition du procureur ou, dans certains cas, du directeur d’un établissement médical. Les articles 158 et 159 de la loi prévoient que le tribunal est compétent pour ordonner la réalisation d’une expertise et, si nécessaire, l’internement de l’intéressé pour les besoins de l’expertise, et ce après avoir entendu en audience publique la personne concernée, assistée par un conseil, ainsi qu’un psychiatre.
Aux termes de l’article 162, le tribunal se prononce sur la demande d’internement après avoir entendu la personne concernée sur les conclusions de l’expertise et sur la base des éléments de preuves recueillis. Il fixe aussi un délai pour le traitement. Cette disposition prévoit que le traitement peut être effectué en soins ambulatoires ou avec placement en hôpital psychiatrique. En cas de constat d’incapacité de l’intéressé d’exprimer un avis valable sur le traitement, le tribunal désigne les personnes qui peuvent exprimer un tel avis à sa place.
Conformément à l’article 163 de la loi, la décision du tribunal de district est susceptible d’appel devant le tribunal régional qui rend une décision définitive. En cas d’appel, l’exécution de la décision de la première instance est suspendue.
Pour ce qui est de la fin de la mesure de placement, l’article 164 de la loi prévoit que le traitement obligatoire se termine à l’expiration du délai fixé par le tribunal. Celui-ci est tenu de se prononcer d’office tous les trois mois et sur la base d’une expertise médicale quant à la nécessité de maintenir le traitement. Enfin, la personne concernée peut demander qu’il soit mis fin au traitement avant l’expiration du délai déterminé par le tribunal lorsque les conditions justifiant le traitement obligatoire ne sont plus réunies.
Invoquant les articles 5 § 1 et 6 de la Convention, le requérant se plaint de son placement forcé en hôpital psychiatrique. Il met en avant que cette mesure était irrégulière et qu’elle ne correspondait pas au but prévu de l’article 5 § 1 e).
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention
? En particulier, la privation de liberté subie par lui pendant la période du 6 au 25 avril 2015 tombe-t-elle sous le coup de l’alinéa e) de cette disposition et quels motifs particuliers l’auraient-ils justifiée
?