CASE OF RUSU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 10 - Freedom of expression -{General} (Article 10-1 - Freedom of expression)
CASE OF RUSU v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
Reclamantul s-a născut în 1979 și locuiește în Suceava. În momentul respectiv, el a fost jurnalist pentru un ziar local Monitorul de Suceava (denumit în continuare „ziarul”). La 26 august 2003, reclamantul a publicat un articol cu titlul „Un locuitor al Vernești este dorit de poliție din întreaga țară, fiind acuzat de rupere în sediul sediului local al Partidului Social Democrat” (“PSD”). Articolul, însoțit de o fotografie a S.A., un suspect în acel moment, a citit după cum urmează: „S.A, cu 35 de ani, este acuzat că a furat două televizoare și aproximativ 1700 000 de lei români (ROL) din sediul local al PSD. În timp ce el a fugit pentru a evita investigarea penală pentru infracțiunea furtului agravat, poliția a lansat acum o căutare generală (un fost dat în urmărie generală) și fotografia sa este acum pe biroul polițiștilor serviciului judiciar [Biroul Judiciar] din toată țara. Un locuitor din Vernești este căutat de ofițeri de poliție în întreaga țară, deoarece el este principalul suspect în cazul rupere și intrarea la sediul PSD din Suceava. S.A., cu 35 de ani, este suspectat că este unul dintre organizatorii jafului sediului local al partidului de guvernare comis la sfârșitul anului trecut. Noaptea dinainte de Noaptea de Crăciun 2002 a fost marcată de ghinion pentru PSD din Suceava, în timp ce hoții au vizitat sediul lor. În dimineața din 24 decembrie, unii dintre membrii acestui partid au sosit la sediul situat în centrul Suceava ... [și] observat că sediul a fost devastat. După ce au verificat înăuntru, ei au realizat că a fost un jaf și că hoții au furat două televiziuni și aproximativ ROL 17.000.000. În timp ce caută lucruri valoroase, hoții au vandalizat birourile, au rupt toate ușile și au tras televiziunile de la presa electrică. După o investigație de către poliția Suceava, principalul suspect a fost identificat ca S.A., care a dispărut din locul său de reședință din acea dată. S.A. (a se vedea poza) a fugit pentru a evita investigația penală pentru infracțiunile de furt agravat și astfel a fost instituită o căutare generală și fotografia sa a fost trimisă ofițerilor de poliție de serviciu judiciar în întreaga țară. Într-un caz în care cineva încearcă să evite să se ‘ascundă’ [pârnaie] prin fugirea, în ciuda căutării de către poliție, se lansează o căutare la nivel de județ. Dacă persoana nu este găsită în termen de nouăzeci de zile, poliția lansează o căutare națională. Într-un caz în care există informații că persoana a părăsit țara, se emite un mandat de arestare internațional și arestarea fugarului este doar o chestiune de timp.” 7. După publicarea articolului, tatăl S.A. a trimis o scrisoare ziarului, care a citit după cum urmează: „Pentru editorul Monitorul de Suceava, subsemnatul A.D. Am aflat din ziarul tău că a existat un ordin de căutare național și local pentru fiul meu, A.S., pentru infracțiunea furtului agravat. În ceea ce privește conținutul articolului, vă pot spune că fiul meu nu era nici în țară, nici în județul Suceava, așa cum era în Italia. Angajații de la Inspectoarea Poliției Județeanului Suceava m-au informat imediat că a fost o greșeală și că căutarea generală a fiului meu a fost anulată. Documentul care confirmă aceste informații este disponibil publicului de la serviciul judiciar Suceava. Doresc ca articolul să se retragă.” 8. Această scrisoare a fost publicată în ziar la 29 august 2003. La 15 septembrie 2003 S.A. depusă la Curtea de districtul Suceava o plângere penală împotriva reclamantului pentru infracțiune de difamare, astfel cum prevede art. 206 din Codul penal român. După ce a explicat că în momentul furtului el a fost în Italia și astfel a fost imposibil pentru el să fi participat la presupusa infracțiune, el a menționat că odată ce tatăl său a aflat despre articolul, el a scris ziarului, cerând să fie retractat. Scrisoarea a fost publicată fără editare, dar nimic altceva nu a fost făcut de atunci. S.A. a considerat că articolul conține acuzații grave care i-au afectat în mod considerabil imaginea publică, provocând suferințe personale. Prin urmare, el a solicitat să fie condamnați și a ordonat să-i plătească prejudiciu moral în valoare de 100.000.000 ROL. 10. În apărarea sa, reclamantul a susținut că informațiile privind căutarea generală a S.A., precum și fotografia S.A., i-au fost date la 25 august 2003 de către serviciul judiciar Suceava și, prin urmare, nu a existat nici un motiv pentru el să se îndoiască de aceasta. El a susținut că, la momentul publicării, ordinul general de căutare eliberat în ceea ce privește S.A. a fost valabil. El susține, de asemenea, că a publicat o retragere în ziar, și anume scrisoarea tatălui S.A.. 11. La 17 octombrie 2003, șeful Departamentului de Poliție din Suceava a informat Curtea de Primă Instanță că: „În răspunsul la scrisoarea ta în care vă întrebați dacă la 25 august 2003 a fost excepțională o ordine generală de căutare împotriva S.A. ... Doresc să vă informez că la 31 decembrie 2002, prin Ordine nr. 124000 din Inspectoarea Generală a Poliției Române a fost eliberată o ordine generală de căutare în ceea ce privește această persoană, în timp ce el încerca să evite ancheta penală în timp ce suspectul de furt. Măsura a fost revocată prin Ordinul nr. S/150522 al Inspectoratului General al Poliției din România la 3 septembrie 2003, după clarificarea situației S.A.”. 12. La 19 noiembrie 2003, Curtea a achitat reclamantul acuzației de difamare; totuși, acesta a ordonat reclamantului să plătească, împreună cu ziarul, suma de 10 000 000 de ROL către S.A. Extractele relevante din hotărârea se citesc după cum urmează: „Luând în considerare faptul că reclamantul a obținut informații privind suspectul de la biroul judiciar din cadrul Inspecției Generale de Poliție, nu se poate constata că el a difamat în mod deliberat (mens rea) reclamantul ... Sub partea civilă a acțiunii, difamarea se referă la comunicarea publică a unei imagini deformate și negative a unei persoane, care este posibil să-i provoace suferința personală și daune la reputație, ceea ce duce la schimbări cum ar fi rușine socială și rănire la stima de sine. Curtea de Primă Instanță consideră că publicarea articolului în ziar a cauzat daune la poziția partidului civil ... În plus, trebuie remarcat faptul că deși tatăl partidului civil a notificat ziarul că faptele publicate despre fiul său au fost false, ziarul nu a publicat o retragere a articolului scris de inculpat.” 13. Prin o hotărâre finală din 23 ianuarie 2004, Tribunalul județului Suceava a respins un recurs de către reclamant și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Curtea a afirmat în raționamentul său următoarele: „Deși nu există mens rea în ceea ce privește infracțiunile de difamare prevăzute la art. 206 din Codul Penal, având în vedere sursa de informații la data publicării articolului, obligația inculpatului de a plăti compensații părții civile nu poate fi anulată. Acest lucru se datorează faptului că după descoperirea erorii pe care nu le-a publicat o retragere pentru a încerca să-l corecteze. Articolul a cauzat leziuni morale partidului civil care poate fi reparat numai în modul stabilit de instanța de primă instanță”.