FARCHICA c. ITALIE

Comunicat la 15 martie 2016 Prima cerere nr. 39600/13 Michele FARCHICA împotriva Italiei introdusă la 29 mai 2013 FOARTE DE LEFFARE Cererea se referă la o cale care decurge din legea în vigoare la momentul respectiv, (decretul legislativ nr 151 din 2011) pentru reclamant, polițist al statului său, tatăl a doi gemeni, de a beneficia de un concediu parental. Potrivit instanțelor interne, reclamantul nu a fost titular al unui drept de proprietate asupra copilului, dar acest drept era subordonat celui al mamei. Prin urmare, concediul pentru creșterea copilului putea fi solicitat în anumite cazuri specifice, și anume atunci când îngrijirea copilului era încredințată exclusiv tatălui în cazul în care mama, salariată, decidea să nu utilizeze concediul pentru creșterea copilului atunci când mama era o lucrătoare independentă atunci când mama suferea de o boală gravă sau murise. Deoarece soția reclamantului era casnică, instanțele interne au respins cererea reclamantului. Fără a invoca o dispoziție relevantă din convenție, reclamantul susține că refuzul de a-i acorda un concediu pentru creșterea copilului constituie o discriminare pe motive de sex. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Reclamantul a fost victimă, în exercitarea drepturilor garantate prin convenție, a unei discriminări pe motive de sex, contrar articolului 14 din convenție coroborat cu art. 8 ( Konstantin Markin c. Rusia [GC], n 30078/06, CEDO 2012 (extracturi); Hulea c. România, n 33411/05, 2 octombrie 2012)

Communiquée le 15 mars 2016

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

39600/13

Michele FARCHICA

contre l’Italie

introduite le 29 Mai 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impossibilité découlant de la loi en vigueur à l’époque, (décret législatif n

o

151 de 2011) pour le requérant, policier de son état, père de deux jumeaux, de bénéficier d’un congé parental.

Selon les juridictions internes, le requérant n’était pas titulaire d’un droit «

personnel

» au congé parental, mais ce droit était subordonné à celui de la mère. Par conséquent, le congé parental pouvait être demandé dans certain cas spécifiques, à savoir

:

1)

lorsque la garde de l’enfant était confiée de manière exclusive au père

;

2)

lorsque la mère, travailleuse salariée, décidait de ne pas utiliser le congé parental

;

3)

lorsque la mère était une travailleuse indépendante

;

4)

lorsque la mère était atteinte d’une maladie grave ou elle était décédée.

Étant donné que l’épouse du requérant était femme au foyer, les juridictions internes rejetèrent la demande du requérant.

Sans invoquer de disposition pertinente de la Convention, le requérant fait valoir que le refus de lui octroyer un congé parental constitue une discrimination fondée sur le sexe.

QUESTION AUX PARTIES

Le requérant a-t-il été victime, dans l’exercice de ses droits garantis par la Convention, d’une discrimination fondée sur le sexe, contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 (

Konstantin Markin c. Russie

[GC], n

o

30078/06, CEDH 2012 (extraits);

Hulea c. Roumanie

, n

o

33411/05, 2 octobre 2012)

?