PILCHUK v. RUSSIA

Comunicat la 9 februarie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 52334/08 Yevgeniy Viktorovich PILCHUK împotriva Rusiei depusă la 2 iunie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Yevgeniy Viktorovich Pilchuk, este un național rus, care s-a născut în 1971 și trăiește în regiunea Tomsk. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul materialului, reclamantul a fost șef adjunct al personalului Unității de Poliție a Convoilor și Acuzate din Departamentul de Interne Regional Tomsk. Soția sa a fost ofițer de poliție în Departamentul de Interne Regional Tomsk. La 1 aprilie 2005, soția reclamantului a dat naștere unui fiu. Ea a fost în concediu parental până la 1 iunie 2006 când a reluat munca ca ofițer de poliție. La 1 septembrie 2006, reclamantul a cerut superiorului său un concediu parental de la 18 octombrie 2006 până la 1 aprilie 2008, a treia aniversare a fiului său. Cererea sa a fost respinsă. La 18 octombrie 2006, reclamantul a încetat să vină la locul de muncă. La 10 februarie 2007, el a fost respins de la postul său. Reclamantul și-a contestat concedierea în fața Curții de District Sovetskiy din Tomsk, susținând că are dreptul la concediu parental. De asemenea, a solicitat achiziții lunare pentru îngrijirea copiilor și compensații pentru prejudiciu moral. La 14 iunie 2007, Curtea de District Sovetskiy din Tomsk a respins cererea reclamantului. Considerând art. 54 din Regulamentul nr. 4202-1 (a se vedea mai jos), a constatat că, în contrast cu personalul de la poliție, personalul masculin are dreptul la concediu parental numai în cazul creșterii de copii fără îngrijire maternă, și anume în cazul morții mamei, retragerea autorității parentale, boli lungi sau alte situații în care copiii nu au avut îngrijire maternă. Reclamantul nu a dovedit că fiul său a fost lăsat fără îngrijire maternă. Mama copilului, un ofițer de poliție care slujește în același Departament de Interne Regional Tomsk ca reclamantul, a renunțat la dreptul ei de a continua concediul parental și a reluat serviciul ei în poliție. Nu au existat obstacole pentru a avea grijă de copil. Prin urmare, reclamantul nu are dreptul la concediu parental. Prin urmare, concedierea pentru absențe sistematice din locul său de muncă a fost o măsură disciplinară legală. La 24 august 2007, Curtea Regională Tomsk a anulat hotărârea din 14 iunie 2007 privind recursul și a permis în parte afirmațiile reclamantului, constatand că Curtea de District a aplicat în mod incorect dreptul intern. 4202-1 se referă la restricții privind misiunile, orele suplimentare sau munca nopții sau la weekend-end-ul pentru femeile gravide sau femeile cu vârsta sub un an și jumătate. Nu acoperă concediul parental. Dispoziția aplicabilă concediului parental era art. 45 din Regulamentul nr. 4202-1, care nu a făcut nicio distincție între personalul feminin și cel masculin în ceea ce privește dreptul la concediu parental. Cu condiția ca personalul de poliție să aibă dreptul la concediu parental în conformitate cu legile în vigoare, care este în conformitate cu art. 256 din Codul Muncii. Condiția parentală să fie acordată automat fără a fi condiționată de acordul angajatorului. Prin urmare, angajatorul reclamantului nu are dreptul de a respinge cererea de concediu parental. Curtea Regională a susținut, de asemenea, că datorită cererilor specifice de serviciu de poliție, a fost permisă restricționarea anumitor drepturi ale personalului de poliție. Cu toate acestea, atât reclamantul, cât și soția sa au servit în același Departament de Afaceri Interne și, prin urmare, au dreptul la aceleași drepturi și au fost supuse aceleași restricții legate de serviciul lor. Curtea de District nu a citat niciun argument care să justifice restricția dreptului la concediu parental al personalului masculin al poliției, în comparație cu personalul feminin. Prin urmare, refuzul concediului parental reclamantului din cauza faptului că nu a dovedit că copilul său a fost lăsat fără îngrijire maternă constituie o discriminare pentru motive de sex. Curtea Regională a concluzionat că, în astfel de circumstanțe, concedierea reclamantului de la postul său în poliție a fost ilegală și a ordonat ca reclamantul să fie reintegrat la postul său. La 9 ianuarie 2008, Presidiumul Curții Regionale Tomsk a anulat hotărârea din 24 august 2007 prin procedura de revizuire a supravegherii, constatând că Curtea Regională a interpretat și aplicat în mod incorect dreptul intern. Astfel cum a fost indicat corect de Curtea de District, în conformitate cu art. 54 din Regulamentul nr. 4202-1 personalul de poliție masculină are dreptul la concediu parental numai în cazul creșterii copiilor lăsati fără îngrijire maternă. Având în vedere că copilul reclamantului nu a fost lăsat fără îngrijire maternă, reclamantul nu are dreptul la concediu parental. În consecință, concedierea de la serviciul de poliție a fost legală. Constituția rusă garantează egalitatea drepturilor și libertăților tuturor indiferent, în special, de sex, statutul social sau de ocuparea forței de muncă. Bărbații și femeile au drepturi și libertăți egale și egalitatea de oportunități (art. 19 § 2-3). Constituția garantează, de asemenea, protecția maternității și a familiei de către stat. Atenția și educația copiilor reprezintă un drept egal și obligație a ambelor părinți (art. 38 § 1-2). Codul muncii din 30 decembrie 2001 prevede că femeile au dreptul la o așa-numită „permisiune de pregătire și de naștere” (permisiune de maternitate) de 70 de zile înainte de naștere și 70 de zile după aceea (art. 255). Mai mult decât atât, femeile au dreptul la o „congetare de îngrijire a copilului” de trei ani (congetare parentală). Congele parentale pot fi luate în întregime sau în parte de tatăl copilului, bunica sa, bunicul, un tutore sau orice rude care are de fapt grijă de copil. Persoana în concediu parental își menține poziția de muncă. Perioada de concediu parental este numărată în scopuri de senioritate (art. 256). Legea federală privind asigurarea socială obligatorie a concediului de boală sau a concediului de maternitate (nr. 255-FZ din 29 decembrie 2006) prevede că, în timpul concediului de maternitate, femeia primește o alocație de maternitate, plătită de Fondul de Stat pentru asigurare socială, care se ridică la 100% din salariul ei (secțiunea 11). În primul an și jumătate din concediul parental, persoana care are grijă de copil primește alocații lunare de îngrijire a copilului, plătite de Fondul de Asigurare Socială de Stat, care reprezintă 40% din salariu, dar nu mai puțin de RUB 1.500 (aproximativ 37,5) pentru primul copil și RUB 3000 (aproximativ 75 EUR) pentru fiecare dintre copiii ulteriori (secțiunea 11 alineatul (2)). În timpul al doilea an și jumătate din concediul parental nu sunt disponibile plăți sau cote de asigurare socială. Regulamentul nr. 4202-1 din 23 decembrie 1992 privind serviciul în agențiile de afaceri interne ale Federației Ruse (în vigoare la momentul material) cu condiția ca personalul agențiilor de afaceri interne să aibă dreptul la concediu de maternitate și de parent în conformitate cu legile în vigoare (secțiunea 45). Personalul feminin al agențiilor Afaceri Interne care erau însărcinate sau creșteau copii, precum și personalul bărbat care creștea copiii lăsati fără îngrijire maternă (în cazul decesului mamei, retragerea autorității parentale, boală lungă sau alte situații în care copiii săi nu aveau îngrijire maternă), aveau dreptul la beneficii sociale garantate de legi și alte acte juridice pentru astfel de categorii de populații din Federația Rusă (secțiunea 54). Acest regulament a fost înlocuit la 30 noiembrie 2011 prin Legea Federală nr. 342-FZ privind serviciul în agențiile de afaceri interne ale Federației Ruse. art. 56 § 8 prevede că personalul feminin al agențiilor de afaceri interne care sunt însărcinate sau cresc copii, precum și personalul masculin care crește copiii lăsati fără îngrijire maternă (în cazul decesului mamei, retragerea autorității parentale, boală lungă sau alte situații în care copiii săi nu au îngrijire maternă pentru motive obiective), au dreptul la concediu parental în conformitate cu legea muncii. Acest personal are, de asemenea, dreptul la beneficii sociale conexe în conformitate cu legislația muncii și cu alte acte juridice, cu condiția ca acestea să nu contravină prezentului lege. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că anularea hotărârii în favoarea sa, prin intermediul procedurii de supraveghere-revizuire, a suferit siguranța juridică și, prin urmare, a încălcat „dreptul la o instanță”. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție că refuzul de a-i acorda concediul parental constituie o discriminare pentru motive de sex. Întrebări către părți a existat o încălcare a „dreptului către instanță” al reclamantului, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție, ca urmare a încalcării, prin intermediul unei revizuiri de supraveghere, a hotărârii din 24 august 2007? Care a fost postul reclamantului în Departamentul de Interne Regional Tomsk la momentul material? Pot fi deținute posturi echivalente de către femeile de poliție? Care a fost postul soției reclamantului? Refuzul concediului parental din cauza sexului reclamantului a constituit discriminare împotriva acestuia, în contravenție cu art. 14 din Convenție citită în conjuncție cu art. 8 (a se vedea Konstantin Markin v. Rusia ([GC], nr. 30078/06, CEDH 2012 (extracte))?

Communicated on 9 February 2015

FIRST SECTION

Application no. 52334/08

Yevgeniy Viktorovich PILCHUK against Russia

lodged on 2 June 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Yevgeniy Viktorovich Pilchuk, is a Russian national, who was born in 1971 and lives in the Tomsk region.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

At the material time the applicant was a deputy chief of staff of the Suspects’ and Accused’s Convoy Police Unit of the Tomsk Regional Internal Affairs Department. His wife was a police officer in the Tomsk Regional Internal Affairs Department.

On 1 April 2005 the applicant’s wife gave birth to a son. She was on parental leave until 1 June 2006 when she resumed her work as a police officer.

On 1 September 2006 the applicant asked his superior for a parental leave from 18 October 2006 until 1 April 2008, the third birthday of his son. His request was rejected.

On 18 October 2006 the applicant stopped coming to his place of work. On 10 February 2007 he was dismissed from his post.

The applicant challenged his dismissal before the Sovetskiy District Court of Tomsk, claiming that he was entitled to parental leave. He also claimed monthly child-care allowances arrears and compensation for non-pecuniary damage.

On 14 June 2007 the Sovetskiy District Court of Tomsk dismissed the applicant’s claim. Relying on section 54 of Regulation no. 4202-1

(see below), it found that, by contrast to female personnel of the police, male personnel were entitled to parental leave only in case of bringing up children left without maternal care, namely in the event of the mother’s death, withdrawal of parental authority, lengthy illness or other situations where the children had no maternal care. The applicant had not proved that his son was left without maternal care. The child’s mother, a police officer serving in the same Tomsk Regional Internal Affairs Department as the applicant, had renounced her right to further parental leave and resumed her service in the police. There were no obstacles for her taking care of the child. The applicant was therefore not entitled to parental leave. His dismissal for systematic absences from his place of work had been therefore a lawful disciplinary measure.

On 24 August 2007 the Tomsk Regional Court quashed the judgment of 14 June 2007 on appeal and allowed the applicant’s claims in part, finding that the District Court had incorrectly applied domestic law. It held that section 54 of Regulation no. 4202-1 concerned restrictions on missions, overtime or night work or work on weekends for pregnant women or women having children under the age of one year and a half. It did not cover parental leave. The provision applicable to parental leave was section 45 of Regulation no.

4202-1, which did not make any distinction between female and male personnel as regards entitlement to parental leave. It provided that police personnel were entitled to parental leave in accordance with the laws in force, that is in accordance with Article 256 of the Labour Code. The parental leave was to be granted automatically without being conditional on the employer’s agreement. The applicant’s employer had therefore no right to reject his request for parental leave.

The Regional Court further held that owing to specific demands of police service it was permissible to restrict certain rights of the police personnel. However, both the applicant and his wife served in the same Internal Affairs Department and were therefore entitled to the same rights and were subject to the same restrictions related to their service. The District Court had not cited any arguments justifying the restriction of the right to parental leave of the male personnel of the police as compared to the female personnel. Therefore, the refusal of parental leave to the applicant on the ground that he had not proved that his child was left without maternal care amounted to discrimination on grounds of sex.

The Regional Court concluded that in such circumstances the applicant’s dismissal from his post in the police had been unlawful and ordered that the applicant be reinstated to his post. It further referred the remainder of his claims concerning child-care allowances and compensation for non-pecuniary damage before the District Court for a new examination.

On 9 January 2008 the Presidium of the Tomsk Regional Court quashed the judgment of 24 August 2007 by way of supervisory-review procedure. It found that the Regional Court had incorrectly interpreted and applied domestic law. As correctly indicated by the District Court, in accordance with section 54 of Regulation no. 4202-1 male police personnel were entitled to parental leave only in case of bringing up children left without maternal care. Given that the applicant’s child was not left without maternal care, the applicant was not entitled to parental leave. Accordingly, his dismissal from the police service had been lawful.

B.

Relevant domestic law

The Russian Constitution guarantees equality of rights and freedoms of everyone regardless of, in particular, sex, social status or employment position. Men and women have equal rights and freedoms and equal opportunities (Article 19 §§ 2-3).

The Constitution also guarantees protection of motherhood and the family by the State. The care and upbringing of children is an equal right and obligation of both parents (Article 38 §§ 1-2).

The Labour Code of 30 December 2001 provides that women are entitled to a so-called “pregnancy and delivery leave” (maternity leave) of 70 days before the childbirth and 70 days after it (Article 255). Further, women are entitled to a three-year “child-care leave” (parental leave). Parental leave may also be taken in full or in part by the father of the child, his/her grandmother, grandfather, a guardian or any relative who is actually taking care of the child. The person on parental leave retains his/her employment position. The period of parental leave is counted for seniority purposes (Article 256).

The Federal Law on Obligatory Social Insurance of Sick Leave or Maternity Leave (no. 255-FZ of 29 December 2006) provides that during maternity leave the woman receives a maternity allowance, payable by the State Social Insurance Fund, amounting to 100% of her salary (section 11). During the first year and a half of the parental leave the person who is taking care of the child receives monthly child-care allowances, payable by the State Social Insurance Fund, amounting to 40% of the salary, but no less than RUB 1,500 (approximately EUR 37.5) for the first child and RUB

3,000 (approximately EUR 75) for each of the subsequent children (section 11(2)). During the second year and a half of the parental leave no social-insurance payments or allowances are available.

Regulation no. 4202-1 of 23 December 1992 On the service in Internal Affairs agencies of the Russian Federation (in force at the material time) provided that personnel of Internal Affairs agencies were entitled to maternity and parental leave in accordance with the laws in force (section

45). Female personnel of Internal Affairs agencies who were pregnant or were bringing up children, as well as male personnel bringing up children left without maternal care (in the event of the mother’s death, withdrawal of parental authority, lengthy illness or other situations where his children had no maternal care), were entitled to social benefits guaranteed by laws and other legal acts to such categories of population of the Russian Federation (section 54).

That regulation was replaced on 30

November 2011 by Federal Law no.

342-FZ On the service in Internal Affairs agencies of the Russian Federation. Its Article 56 § 8 provides that female personnel of Internal Affairs agencies who are pregnant or are bringing up children, as well as male personnel bringing up children left without maternal care (in the event of the mother’s death, withdrawal of parental authority, lengthy illness or other situations where his children have no maternal care for objective reasons), are entitled to parental leave in accordance with Labour laws. Such personnel are also entitled to related social benefits in accordance with Labour laws and other legal acts, provided that they do not contradict the present Act.

COMPLAINTS

1.

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the quashing of the judgment in his favour by way of supervisory-review procedure upset legal certainty and therefore violated his “right to a court”.

2.

The applicant complains under Articles 8 and 14 of the Convention that the refusal to grant him parental leave amounted to discrimination on grounds of sex.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was there a breach of the applicant’s “right to a court” as guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention, as a result of the quashing, by way of supervisory review, of the judgment of 24 August 2007?

2.

What was the applicant’s post in the Tomsk Regional Internal Affairs Department at the material time? May equivalent posts be held by policewomen? What was the post of the applicant’s wife?

3.

Did the refusal of parental leave on account of the applicant’s sex amount to discrimination against him, contrary to Article

14 of the Convention read in conjunction with Article 8

(see

Konstantin Markin v.

Russia

([GC], no.

30078/06, ECHR 2012 (extracts))?