TSALKITZIS c. GRÈCE (N° 2)

Comunicat la 16 martie 2016 Prima secțiune Cerere nr. 72624/10 Tsalkittis împotriva Greciei introdusă la 1 decembrie 2010 CECULE DE LA Întrunire Reclamantul este aceeași cu cea din Hotărârea Tsalkittis c. Grecia 11801/04, 16 noiembrie 2006). Prin hotărârea menționată anterior, Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (dreptul de acces la o instanță) din cauza refuzului Parlamentului elen de a ridica imunitatea parlamentară a K.T., deputat, împotriva căruia recurentul a depus o plângere penală pentru șantaj și pachet. Faptele în litigiu ale prezentei cauze le-au urmat pe cele ale Hotărârii Tsalkittis În special, la 2 iulie 2004, în timp ce cauza Tsalkitzis era pendinte în fața Curții, K.T. a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru denunțare falsă și calomnie. Potrivit K.T., reclamantul a comis infracțiunile respective din cauza conținutului plângerii penale deja depuse împotriva sa. Recurentul a fost condamnat de instanțele penale ale șefilor acuzațiilor menționate mai sus. În fața instanței de apel, el a pronunțat amânarea procesului în conformitate cu art. 366 alin. (2) din Codul penal : Această dispoziție prevede că, în cazul în care afirmațiile de calomnie se referă la un act ilegal, procesul se amână în mod obligatoriu până când instanța competentă se pronunță asupra comisiei acesteia. La 25 mai 2009, adică la aproximativ doi ani de la publicarea hotărârii Tsalkittis c. Grecia La 5 mai 2010, Curtea de Casație și-a retras cererea și l-a condamnat la 20 de luni de închisoare. Cu privire la chestiunea amânării, Comisia a recunoscut că instanța de apel nu se afla sub obligația de a amâna cauza în conformitate cu art. 366 alin. (2) din Codul penal, întrucât plângerea reclamantului se afla în stadiul examinării sale preliminare, Parlamentul refuzând să ridice imunitatea parlamentară a K.T. Se remarcă faptul că, în urma hotărârii Curții de Casație, reclamantul a fost arestat și închis, deoarece nu deținea mijloacele financiare pentru a solicita conversia pedepsei sale în zile-amendă. Condamnarea reclamantului la penalitate, fără amânare a procesului până când instanțele penale se pronunță asupra plângerii sale penale împotriva K.T., a fost în conformitate cu art. 6 din Convenție? În special, s-ar putea considera că condamnarea respectivă este în mod clar contrară dispozițiilor art. 6 sau principiilor prevăzute în art. 6 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Sejdovic c. Italia [GC], n 56581/00, § 84, CEDH 2006 II), având în vedere în special că, în Hotărârea Tsalkitzis 11801/04, 16 noiembrie 2006), Curtea a concluzionat deja că refuzul Parlamentului de a ridica imunitatea parlamentară a K.T. ca urmare a plângerii penale depuse împotriva sa de recurent a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție

Communiquée le 16 mars 2016

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

72624/10

Tsalkitzis

contre la Grèce

introduite le 1

er

décembre 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est la même que celle dans l’arrêt

Tsalkitzis c. Grèce

(n

o

11801/04, 16 novembre 2006). Par ledit arrêt, la Cour a conclu à la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (droit d’accès à un tribunal) en raison du refus du Parlement grec de lever l’immunité parlementaire de K.T., député, contre lequel le requérant avait déposé une plainte pénale pour chantage et forfaiture. Les faits litigieux de la présente affaire ont suivi ceux de l’arrêt

Tsalkitzis

et se trouvent en lien direct avec eux. En particulier, le 2

juillet 2004, pendant que l’affaire

Tsalkitzis

était pendante devant la Cour, K.T. a déposé une plainte pénale contre le requérant pour fausse dénonciation et diffamation. Selon K.T., le requérant avait commis lesdits délits en raison du contenu de la plainte pénale déjà déposée contre lui.

Le requérant fut condamné par les juridictions pénales des chefs des accusations précitées. Devant la cour d’appel, il demanda l’ajournement de l’audience en vertu de l’article 366 § 2 du code pénal

: cette disposition prévoit que lorsque les allégations de diffamation concernent un acte illégal, le procès est obligatoirement ajourné jusqu’à ce que la juridiction compétente se prononce sur la commission ou non de celle-ci. Le 25 mai 2009, c’est-à-dire deux ans environ après la publication de l’arrêt

Tsalkitzis c. Grèce

, la cour d’appel rejeta sa demande d’ajournement et le condamna à vingt mois d’emprisonnement. Le 5 mai 2010, la Cour de cassation confirma l’arrêt de la cour d’appel. Sur la question de l’ajournement, elle admit que la cour d’appel ne se trouvait pas sous l’obligation d’ajourner l’affaire en vertu de l’article 366 § 2 du code pénal, puisque la plainte du requérant se trouvait au stade de son examen préliminaire, le Parlement ayant refusé de lever l’immunité parlementaire de K.T. Il est à noter que suite à l’arrêt de la cour de cassation, le requérant fut arrêté et mis en prison, du fait qu’il ne possédait pas les moyens financiers pour demander la conversion de sa peine en jours-amende.

QUESTION AUX PARTIES

La condamnation du requérant au pénal, sans ajournement du procès jusqu’à ce que les juridictions pénales se prononcent sur sa plainte pénale contre K.T., a-t-elle été conforme à l’article 6 de la Convention

? En particulier, pourrait-on considérer que ladite condamnation était «

manifestement contraire aux dispositions de l’article 6 ou aux principes qui y sont consacrés

» (voir,

mutatis mutandis, Sejdovic c. Italie

[GC], n

o

56581/00, §

84, CEDH 2006

‑

II), étant notamment donné que dans l’arrêt

Tsalkitzis

(n

o

11801/04, 16 novembre 2006)

,

la Cour avait déjà conclu que le refus du Parlement de lever l’immunité parlementaire de K.T. suite à la plainte pénale déposée contre lui par le requérant avait enfreint l’article 6 § 1 de la Convention

?