VERLAGSGRUPPE DROEMER KNAUR GMBH & CO. KG v. GERMANY

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Pe 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel de la München a ordonat să plătească 10 000 de euro pentru o persoană numită membru presupus al mafiei pe o pagină într-o carte publicată de aceasta (titlul „Mafia” și scris de Petra Reski). Tribunalul a considerat că societatea reclamantă, care a bazat trecerea neprevăzută a cărții pe concluziile într-un raport intern al Biroului Federal de Investigații Criminale, nu a respectat datoria sa de a investiga îndeaproape și a interferat în mod serios cu drepturile de personalitate ale persoanei menționate. Într-o decizie din 19 noiembrie 2012, a servit la 3 Decembrie 2012, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că hotărârea Curții de Apel de a-l ordona să plătească compensația a încălcat dreptul său la libertatea de exprimare. A existat o încălcare a dreptului societății reclamante la libertatea de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție? În special, în ce măsură sarcinile și responsabilitățile inerente în domeniul de afaceri al societății reclamante relevanți la cererea sa și marja de apreciere a statului în acest sens?

Communicated on 21 March 2016

FIFTH SECTION

Application no. 35030/13

VERLAGSGRUPPE DROEMER KNAUR GMBH & CO. KG

against Germany lodged on 29 May 2013

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a publishing company. On 29 November 2011 the Munich Court of Appeal ordered it to pay 10,000 euros in compensation to a person referred to as a presumed member of the mafia on one page in a book published by it (entitled “Mafia” and written by Petra Reski). The court considered that the applicant company, which had based the impugned passage of the book on findings in an internal report of the Federal Office of Criminal Investigations, had not complied with its duty of thorough investigation and had seriously interfered with the personality rights of the person referred to. In a decision of 19 November 2012, served on 3 December 2012, the Federal Constitutional Court declined to consider the applicant’s constitutional complaint.

The applicant complains under Article 10 of the Convention that the Court of Appeal judgment ordering it to pay compensation breached its right to freedom of expression.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant company’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention? In particular, to what extent are the duties and responsibilities inherent in the applicant company’s area of business relevant to its claim and the State’s margin of appreciation in this regard?