Kostromina împotriva Rusiei

Comunicat la 22 martie 2016 THIRD SECTION Cereri nr. 10270/11 și 56201/13 Natalya KOSTROMINA împotriva Rusiei Dmitriy VASILYEV împotriva Rusiei depuse la 14 ianuarie 2011 și 7 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, dna Natalya Borisovna Kostromina, este un național rus care s-a născut în 1978 și locuiește în Syktyvkar în Republica Komi a Federației Ruse. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl E. Mezak, un avocat care practică în Syktyvkar. Reclamantul suferă de obezitate cauzată de diabet de tip 2. În iunie 2010, investigatorii Komi au solicitat serviciului penitenciar să organizeze transportul reclamantului de la centrul de corecție IK-3 din Kineshma, regiunea Ivanovo, unde își îndeplinea condamnarea, la închisoarea IZ-11/1 recomandată din Syktyvkar.

Transportul a început la 25 iunie 2010 când reclamantul a părăsit instalația Kineshma și s-a încheiat la 18 iulie 2010 când a ajuns la închisoarea reținută Syktyvkar. A trecut prin închisoarele reținute în Ivanovo, Yaroslavl și Sosnogorsk. În acea perioadă, reclamantul a fost transportat de o dubă de închisoare cu șapte ocazii: - de la instalația IK-3 la închisoarele reținute Ivanovo (doi ore); - de la închisoarea de reținut la stația de ferate Ivanovo (o oră); - de la stația de ferate Yaroslavl la închisoarea de reținut (o oră); - de la închisoarea de reținut Yaroslavl la stația de ferate (o oră); - de la stația de ferate Sosnogorsk la închisoare de reținut (o oră); - de la închisoarea de reținut Sosnogorsk la stația de ferăstră (o oră); De fiecare dată când reclamantul a fost plasat într-un compartiment de izolare solitar al unei dubii de închisoare GAZ, împreună cu un alt deținut identificat (Ms Yu N.) care a fost transportat de la Kineshma la Syktyvkar.

Compartimentul a măsurat 0,4-0,5 metru pătrat și a fost proiectat pentru transportarea unei singure persoane. Suferința reclamantului a fost agravată din cauza bolii sale medicale (diabete) și a verii neobișnuite în partea europeană a Rusiei în 2010. În scrisoarea sa din 6 iunie 2011 adresată unui membru al comisiei de supraveghere publică, șeful adjunct al serviciului penitenciar Yaroslavl a explicat că reclamantul și doamna N. au fost plasate împreună în compartimentul de izolare individuală de 0,49 metru pătrat pentru a le separa de deținuți bărbați care au fost transportați în celelalte compartimente. Reclamantul, Dmitriy Lvovich Vasiliev, este un național rus care s-a născut în 1958 și locuiește în Pechora.

El este reprezentat în fața Curții de către dl E. Mezak, un avocat care practică în Syktyvkar. Între 2007 și 2013 reclamantul a efectuat o condamnare în cadrul IK-54 în centrul de corecție din Novaya Lyalya din regiunea Sverdlovsk. Transportul de la centrul de corecție la închisoarea în reținere La ora 11 p.m., la 10 noiembrie 2012, reclamantul și alți șapte deținuți au fost încărcate într-un compartiment al unei dubii de închisoare GAZ. Compartimentul a măsurat aproximativ 3 metri pătrați și deținuții au avut bunurile personale cu ei, în saci îngrășați de până la 20 Kilograme. Deținuții au fost în dubă timp de o oră, mai întâi în tranzit spre gară și mai târziu, în timp ce așteptau să sosească trenul.

La aproximativ miezul nopții, reclamantul a fost transferat la o căruță deținută împreună cu un tren de pasageri îndreptat spre Yekaterinburg. În timpul călătoriei de opt ore către Yekaterinburg, cele două ore care se alungă pe o linie laterală la secția Yekaterinburg și două ore de așteptare pentru o escortă de poliție, reclamantul a fost ținut cu între nouă și treisprezece prizonieri într-un compartiment care măsoară 3,4 metri pătrați. Compartimentul a fost echipat cu șase dormitoare pline, plasate vertical trei pe fiecare parte, care aveau 2 metri de lungime și 60 cm de lățime. A existat, de asemenea, o gaură mai scurtă de “bridge”, fixată între berții mijlocii, care a fost de 1,6 metri de lungime și 50 de lungime cm largă.

podul a împiedicat prizonierii să stea în picioare în interiorul compartimentului. Bagajele de deținuți au redus mai mult spațiul deja limitat. Nu era nici o masă sau lumină în compartiment și nu a fost furnizată rochie. În Yekaterinburg, reclamantul și treisprezece alți prizonieri au fost duși la închisoarea IZ-66/1 în compartimentul unei dubii de închisoare Kamaz. Compartimentul a măsurat 4,5 metri pătrați. Călătoria s-a încheiat la ora 13:00, 11 noiembrie 2012, după o durată totală de 14 ore. Călătoria de întoarcere a început la ora 17:00, la 24 noiembrie 2012, când reclamantul și alți treisprezece prizonieri au fost duși la stația de ferăstrău de către camionul de închisoare Kamaz. Ei au fost din nou încurcați într-un compartiment de 4,5 metri pătrați pentru călătoria de două ore.

De la ora 19:00, la 24 noiembrie 2012 la ora 16:00, reclamantul a fost transportat în transportul deținut, cu între nouă și unsprezece alți prizonieri. Compartimentul a fost identic cu cel în care a călătorit mai devreme. La stația Novaya Lyalya, reclamantul și alte șapte prizonieri au fost încă o dată încărcate în compartimentul cartierului GAZ de 3 metri pătrați. Au plecat o oră mai târziu la centrul de corecție. În total, reclamantul a petrecut mai mult de 12 ore în tranzit în condiții înguste. Legea și practicile interne relevante O ordine comună a Ministerului Justiției și a Ministerului Internului din 24 Mai 2006 (nr. 199dsp/369dsp), aprobarea unei instrucțiuni privind activitățile profesionale ale departamentelor speciale ale sistemului penitenciar responsabil cu transportul („Instrucțiunea privind convingerea”), nu a fost publicată oficial și textul său nu este disponibil.

Cu toate acestea, se poate înțelege din diferite decizii judiciare că punctul 167 din Instrucția privind convingerea prevăzută după cum urmează: (1) rata normativă de ocupare într-un transport feroviar nu trebuie să depășească douăsprezece persoane într-un compartiment mare sau cinci persoane într-un compartiment mic; (2) dacă timpul de transfer este mai mic de patru ore, este permis să se plaseze până la șaisprezece persoane într-un compartiment mare, sau până la șase persoane într-un compartiment mic; (3) o dubă de închisoare cu o capacitate de transport de până la 2 tone poate transporta până la treisprezece prizonieri; o dubă de până la 3 tone poate transporta până la douăzeci și un dubă cu o capacitate de până la 4 tone poate transporta până la treizeci și șase prizonieri.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2011, astfel cum s-a susținut în apel la 27 Decembrie 2011, Curtea Supremă a Federației Ruse a respins o provocare juridică față de punctul 167 din Instrucțiunile de Convocație (cazul nr. ). A constatat că rata normativă de ocupare este conformă cu specificațiile tehnice ale transportului și cu reglementările privind sănătatea și siguranța și că nu există nici o indicație că astfel de condiții pot fi constitutive de tortură sau de tratament inuman. La 24 ianuarie 2012, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut în parte o probă juridică ulterioară față de punctele 2 și 3 din punctul 167 din Instrucția de Convoie (cazul nr. „S-a stabilit că prizonierii însarcinați și condamnați sunt transportați pe cale ferată în căruță, care sunt o versiune modificată a unui transport de pasageri standard.

Carrierii pentru prizonieri pot avea fie nouă compartimente (5 mari și 4 mici), fie opt compartimente (5 mari și 3 mici). Un compartiment mare este dotat cu șase berți și un berți amovibil; capacitatea sa de proiectare este de cinci locuri pentru dormit și de opt locuri pentru ședere, cu patru persoane stând pe fiecare dintre berții mai jos. Un compartiment mic este dotat cu trei berți, proiectat pentru două persoane dormind și patru ședințe. Din 2004, transportul TsMV61-4500 a fost utilizat pentru transportarea deținuților. Conform specificațiilor sale tehnice, transportul are opt compartimente (5 mari și 3 mici) și o capacitate de scaun de 85 locuri (10 locuri pentru gardieni și 75 locuri pentru prizonieri); dispune de ventilație și aer condiționat, iluminare, încălzire și o toaletă; toate ferestrele sunt dotate cu bare care permit deschiderea ferestrelor pentru ventilație prin tragerea cadru în jos.

Compartimentele în sine nu au însă ferestre ... acestea nu sunt separate de perete, ci de bare metale și o ușă cu bare, ceea ce înseamnă că formează un singur spațiu cu coridorul… Conform specificațiilor tehnice, un compartiment mare măsoară 205 până la 150,9 cm, și un mic 205 până la 100 cm; un berth este de 205 cm de lungime; trecerea dintre bare este de 47 cm de lățime. Acomodarea a șase prizonieri într-un compartiment mic ... nu depășește capacitatea de proiectare și este compatibilă cu dreptul internațional și federal. Un reprezentant al Serviciului Penitenciar a explicat instanței că șaisprezece deținuți sunt plasați în compartimente mari în următoarele moduri: cinci deținuți pe fiecare dintre bărțile inferioare, un prizonier pe fiecare dintre bărțile superioare, și patru persoane pe bărțile mijlocii cu bărțile amovibile instalate între ele.

Având în vedere dimensiunea bertelor și lățimea bertei amovibile (nu mai mult de 47 cm), instanța consideră că plasarea șaisprezece deținuți într-un compartiment mare care are cinci dormiți și opt locuri de ședere trebuie să fie excesiv de inconfortabile pentru ei și este incompatibilă cu normele minime standard pentru tratarea deținuților. În consecință, punctul 2 din punctul 167 din instrucțiuni trebuie să fie declarat invalid în partea relevantă…

În conformitate cu standardul industriei PR 78.01.0024-2010 „Operative and service vans for transporting suspects and inculpats”, adoptat la 14 octombrie 2010 (care a înlocuit standardul 78.01.0002-99 din 1 iunie 1999), camionetele de închisoare sunt fabricate pe șasiul camioanelor, mașinilor de călători, camione sau autobuzelor; acestea pot transporta numai persoanele care sunt asezate; acestea sunt echipate cu încălzire, ventilație, iluminare și toalete de compostare (pentru mai mult de șapte prizonieri) (punctele 4.3, 4.5, 5.4, 5.8, 5.9 și 5.10); acestea conțin una sau două celule multiocupante și celule de izolare care sunt echipate cu băncile; o bancă multiocupare trebuie să asigure cel puțin 45 cm pe persoană, un singur scaun trebuie să fie de cel puțin 42 cm de lătură; dimensiunțele minime pentru o celulă izolară sunt 50 cu 65 cm ... Astfel, aprobarea tipului unei dubii de închisoare pe șasiul GAZ-3307 prevede două celule multiocupante și o celulă de izolare, pentru o capacitate totală de 25 de pasageri, dintre care 21 sunt prizonieri.

Aprobarea tipului de dubiță de închisoare KAMAZ-4308 prevede o capacitate de 37 de persoane, dintre care 6 sunt gardieni de închisoare și 31 de prizonieri. Prin urmare, capacitatea de ședere normativă, astfel cum este stabilită la punctul 3 din punctul 167 din Instrucția de transport, este compatibilă cu specificațiile tehnice ale vehiculelor în cauză.

Regulamentul nu este încălcat art. 3 din Convenția Europeană ... [pentru că] transferul deținuților de către o furgonetă care este în conformitate cu capacitatea normativă de ședere prevăzută la punctul 167 punctul 3 din Instrucție nu este, în sine, constitutiv al torturii sau al unui tratament crud sau inuman.” Material internațional relevant Normele minime pentru tratarea deținuților, adoptate de Primul Congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea crimelor și tratarea infracțiunilor, care s-a desfășurat la Geneva în 1955, și aprobate de Consiliul Economic și Social prin rezoluția sa 663 C (XXIV) din 31 iulie 1957 și 2076 (LXII) din 13 mai 1977, prevăd, în special, după cum urmează: înlăturarea deținuților „45.

(1) Când deținuții sunt îndepărtați într-o instituție sau dintr-o instituție, ele sunt expuse cât mai puțin posibil la o viziune publică și se adoptă garanții adecvate pentru a le proteja de insulte, curiozitate și publicitate în orice formă (2). Transportul deținuților în transport cu ventilație sau lumină inadecvată, sau în orice fel care le-ar supune dificultăți fizice inutile, este interzis. (3) Transportul deținuților se efectuează în detrimentul administrației și se obține condiții egale pentru toate acestea.” COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că au fost transportate în condiții inumane. Întrebare către părți au fost condițiile transportului reclamanților prin furgoneta de închisoare și transportul feroviar compatibil cu cerințele articolului 3 din Convenție?

Communicated on 22 March 2016

THIRD SECTION

Applications nos. 10270/11 and 56201/13 Natalya KOSTROMINA against Russia Dmitriy VASILYEV against Russia lodged on 14 January 2011 and 7 May 2013

STATEMENT OF FACTS

The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. Application no. 10270/11 The applicant, Ms Natalya Borisovna Kostromina, is a Russian national who was born in 1978 and lives in Syktyvkar in the Komi Republic of the Russian Federation. She is represented before the Court by Mr E. Mezak, a lawyer practising in Syktyvkar. The applicant suffers from obesity caused by type 2 diabetes. In June 2010 the Komi investigators asked the penitentiary service to organise the applicant’s transport from the IK-3 correctional facility in Kineshma in the Ivanovo Region – where she was serving her sentence – to the IZ-11/1 remand prison in Syktyvkar. The transport began on 25 June 2010 when the applicant left the Kineshma facility and ended on 18 July 2010 when she arrived at the Syktyvkar remand prison.

She transited through remand prisons in Ivanovo, Yaroslavl and Sosnogorsk. During that period, the applicant was transported by a prison van on seven occasions: - from the IK-3 facility to the Ivanovo remand prison (two hours); - from the remand prison to the Ivanovo railway station (one hour); - from the Yaroslavl railway station to the remand prison (one hour); - from the Yaroslavl remand prison to the railway station (one hour); - from the Sosnogorsk railway station to the remand prison (one hour); - from the Sosnogorsk remand prison to the railway station(one hour); - from the Syktyvkar railway station to the remand prison (one hour). Each time the applicant was placed into a solitary confinement compartment of a GAZ prison van, together with another identified detainee (Ms Yu.

N.) who was also transported from Kineshma to Syktyvkar. The compartment measured 0.4-0.5 square metre and was designed for transporting just one person. The applicant’s suffering was aggravated on account of her medical condition (diabetes) and the unusually hot summer in the European part of Russia in 2010. In his letter of 6 June 2011 to a member of the public supervising commission, the deputy head of the Yaroslavl penitentiary service explained that the applicant and Ms N. had been placed together in the solitary confinement compartment measuring 0.49 square metre in order to separate them from male prisoners who were transported in the other compartments. B. Application no. 56201/13 The applicant, Mr Dmitriy Lvovich Vasilyev, is a Russian national who was born in 1958 and lives in Pechora.

He is represented before the Court by Mr E. Mezak, a lawyer practising in Syktyvkar. Between 2007 and 2013 the applicant served a custodial sentence in the IK-54 correctional facility in Novaya Lyalya in the Sverdlovsk Region. 1. Transport from the correctional facility to the remand prison At about 11 p.m. on 10 November 2012 the applicant and seven other detainees were loaded into a compartment of a GAZ prison van. The compartment measured approximately 3 square metres and the detainees had their personal belongings with them, in bulky bags weighing up to 20 kilograms. The detainees were in the van for one hour, first in transit to the railway station and later as they waited for the train to arrive.

At about midnight the applicant was transferred to a prisoner carriage coupled with a passenger train bound for Yekaterinburg. During the eight-hour journey to Yekaterinburg, the two-hours’ shunting onto a side line at Yekaterinburg station and the two-hour wait for a police escort, the applicant was kept with between nine and thirteen other prisoners in a compartment measuring 3.4 square metres. The compartment was equipped with six full sleeping berths, placed vertically three on each side, which were 2 metres long and 60 cm wide. There was also a shorter “bridge” berth, fixed between the middle berths, which was 1.6 metres long and 50 cm wide. The bridge berth prevented prisoners from standing upright inside the compartment.

The prisoners’ bags further reduced the already restricted space. There was no table or light in the compartment and bedding was not provided. In Yekaterinburg, the applicant and thirteen other prisoners were taken to the IZ-66/1 remand prison in the compartment of a Kamaz prison van. The compartment measured 4.5 square metres. The journey ended at 1 p.m. on 11 November 2012 after a total duration of fourteen hours. 2. Return journey from the remand prison to the correctional facility The return journey began at 5 p.m. on 24 November 2012, when the applicant and thirteen other prisoners were taken to the railway station by the Kamaz prison van. They were again crammed into a compartment of 4.5 square metres for the two-hour trip.

From 7 p.m. on 24 November 2012 to 4 a.m. the following day, the applicant was transported in the prisoner carriage, with between nine and eleven other prisoners. The compartment was identical in size and layout to the one in which he had travelled earlier. At Novaya Lyalya station, the applicant and seven other prisoners were again loaded into the GAZ prison van’s compartment of 3 square metres. They got out one hour later at the correctional facility. In total, the applicant spent more than twelve hours in transit in cramped conditions. C. Relevant domestic law and practice A joint order of the Ministry of Justice and the Ministry of the Interior of 24 May 2006 (no. 199dsp/369dsp), approving an Instruction on the professional activities of special departments of the penitentiary system in charge of conveyance (the “Conveyance Instruction”), has not been officially published and its text is not available.

However, it can be understood from various judicial decisions that point 167 of the Conveyance Instruction provided as follows: (1) the normative occupancy rate in a railway carriage must not exceed twelve people in a large compartment or five people in a small compartment; (2) if the transfer time is below four hours, it is permissible to place up to sixteen people in a large compartment, or up to six people in a small compartment; (3) a prison van with a carrying capacity of up to 2 tons may carry up to thirteen prisoners; a van up to 3 tons may carry up to twenty-one prisoners; and a van with a capacity of up to 4 tons may transport up to thirty-six prisoners.

By a judgment of 13 October 2011, as upheld on appeal on 27 December 2011, the Supreme Court of the Russian Federation dismissed a legal challenge to paragraph one of point 167 of the Conveyance Instruction (case no. ГКПИ11-1143 ). It found that the normative occupancy rate conformed to the technical specifications of the carriage and to health and safety regulations and that there was no indication that such conditions could be constitutive of torture or inhuman treatment. On 24 January 2012 the Supreme Court of the Russian Federation upheld in part a subsequent legal challenge to paragraphs two and three of point 167 of the Conveyance Instruction (case no. ГКПИ11-1774 , judgment upheld on appeal on 17 April 2012). The court found: “It has been established that remand and convicted prisoners are transported by railway in carriages that are a modified version of a standard passenger carriage.

Carriages for prisoners can have either nine compartments (5 large and 4 small), or eight compartments (5 large and 3 small). A large compartment is fitted with six berths and one removable berth; its design capacity is five places for sleeping and eight for sitting, with four people sitting on each of the lower berths. A small compartment is fitted with three berths, designed for two people sleeping and four sitting. Since 2004, the TsMV61-4500 carriage has been used for transporting prisoners. According to its technical specifications, the carriage has eight compartments (5 large and 3 small) and a seating capacity of 85 places (10 places for warders and 75 places for prisoners); it has ventilation and air conditioning, lighting, heating and a toilet; all windows are fitted with bars which allow for the opening of windows for ventilation by pulling the window frame down.

The compartments themselves have no windows, however ... they are not separated by a wall but by metal bars and a door with bars, meaning they form a single space with the corridor… According to the technical specifications, a large compartment measures 205 by 150.9 cm, and a small one 205 by 100 cm; a berth is 205 cm long; the passage between berths is 47 cm wide. Accommodating six prisoners in a small compartment ... does not exceed the design capacity and is compatible with international and federal law. A representative of the Penitentiary Service explained to the court that sixteen prisoners are placed in large compartments in the following manner: five prisoners on each of the lower berths, one prisoner on each of the upper berths, and four people on the middle berths with the removable berth installed between them.

Having regard to the size of the berths and the width of the removable berth (no more than 47 cm), the court considers that placing sixteen prisoners in a large compartment that has five sleeping and eight sitting places must be excessively uncomfortable for them and is incompatible with the Standard Minimum Rules for the Treatment of Prisoners. Accordingly, paragraph 2 of point 167 of the Instruction must be declared invalid in the relevant part…

In accordance with industry standard PR 78.01.0024-2010 “Operative and service vans for transporting suspects and defendants”, adopted on 14 October 2010 (which replaced standard 78.01.0002-99 of 1 June 1999), prison vans are manufactured on the chassis of trucks, passenger cars, vans or buses; they may only transport people who are seated; they are equipped with heating, ventilation, lighting and composting toilets (for more than seven prisoners) (points 4.3, 4.5, 5.4, 5.8, 5.9, 5.10); they feature one or two multi-occupancy cells and solitary confinement cells that are equipped with benches; a multi-occupancy bench must provide at least 45 cm per person, a single seat should be at least 42 cm wide; the minimum dimensions for a solitary confinement cell are 50 by 65 cm ... Thus, the type approval of a prison van on the GAZ-3307 chassis provides for two multi-occupancy cells and one solitary confinement cell, for a total passenger capacity of 25 people, of which 21 are prisoners.

The type approval of the KAMAZ-4308 prison van provides for a capacity of 37 people, of which 6 are prison guards and 31 are prisoners. Therefore, the normative seating capacity, as established in paragraph 3 of point 167 of the Conveyance Instruction, is compatible with the technical specifications of the vehicles in question.

The regulation is not in breach of Article 3 of the European Convention ... [because] the transfer of prisoners by a van which is in compliance with the normative seating capacity set out in paragraph 3 of point 167 of the Instruction is not, in itself, constitutive of torture, or cruel or inhuman treatment.” D. Relevant international material The Standard Minimum Rules for the Treatment of Prisoners, adopted by the First United Nations Congress on the Prevention of Crime and the Treatment of Offenders, held at Geneva in 1955, and approved by the Economic and Social Council by its resolution 663 C (XXIV) of 31 July 1957 and 2076 (LXII) of 13 May 1977, provide, in particular, as follows: Removal of prisoners “45.

(1) When the prisoners are being removed to or from an institution, they shall be exposed to public view as little as possible, and proper safeguards shall be adopted to protect them from insult, curiosity and publicity in any form. (2) The transport of prisoners in conveyances with inadequate ventilation or light, or in any way which would subject them to unnecessary physical hardship, shall be prohibited. (3) The transport of prisoners shall be carried out at the expense of the administration and equal conditions shall obtain for all of them.” COMPLAINT The applicants complain under Article 3 of the Convention that they were transported in inhuman conditions.

QUESTION TO THE PARTIES

Were the conditions of the applicants’ transport by prison van and railway carriage compatible with the requirements of Article 3 of the Convention?